4,354 matches
-
printr-un geam spart - ceea ce a produs în timpul "exilurilor" maritale din Egipt sau din provincia britanică are cel mult un interes documentar. La Paris, ca elevă, iubită și muză a lui Man Ray, Miller se joacă cu timpi de expunere, bântuie orașul în căutarea unor coincidențe vizuale absurde, "dăltuiește" nuduri care prefigurează arta lui Edward Weston, își cizelează simțul înnăscut pentru plasarea modelelor în spațiu. Mai târziu, în fotografii din timpul bombardamentelor asupra Londrei - o mașină de scris distrusă, un manechin
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
nu doar să retez stihuri zadarnice și Ťbateri de câmpť discursive, ci și cum să Ťțin distanțať în poeme mai întinse, precum ŤNeguțătorul de săbiiť (1967). ŤClepsidrať se încheie cu o viziune a țărmului marin și existențial, care-mi va bântui creația mea mai mult decât toate celelalte: Poate visam, poate trăiam, pustie plaja aștepta apusul. Și soarele în pantă răsturna enorme semicercuri de clepsidră, una de ape, alta de pământ. Și auzeam cum plajele foșnesc în gâtul de clepsidră uniform
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
revenind "teafăr și îndemn" din aventuroasele-i ieșiri, se retrage în falnica sa locuință proaspăt construită, cu o suprafață de multe sute de metri pătrați, cu piscine, parc cu platani și tuya, gard electronic, împînzită cu camere video, peste care bîntuie, nechemată, o fantezie argheziană: "Are, de altfel, cîte două dormitoare de fiecare etaj, cu cîte două băi de fiecare dormitor și trei bucătărioare de fiecare baie, patru baruri de fiecare bucătărie în viluța cu sală de conferințe, unde se pot
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
studiile. Și cum. Am stat de vorbă cu unii dintre profesorii lor, cu aceia dornici să se consulte, să afle opiniile celui dinafară. De o vreme încoace, mi-am manifestat public îngrijorarea față de declinul școlii. Față de superficialitatea și dezinteresul care bîntuie pe acolo și ale căror efecte se observă, prea des și prea tare, pe scenele profesioniste. De faptul, extrem de grav, că prea mulți dintre cei ce se numesc cadre didactice nu au tangență cu meseria. Nu au lucrat aproape niciodată
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
puțin, deasupra vremurilor. Deasupra propriilor intoxicări. Evadarea înseamnă o aventură. De aici, începe orice formă de spectacol. Înseamnă să călătorim în propunerile altcuiva, să descifrăm luminile și umbrele unor altfel de zile și de nopți, să locuim în ceea ce îi bîntuie pe cei din preajma noastră. De asta citim, de asta mergem la teatru, prin muzee, de asta ascultăm sunetele muzicilor din capete binecuvîntate. Pentru mine, Festivalul Shakespeare al lui Emil Boroghină este un fel de zbor. Atît cît am putut să
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
dăruirea lor formidabilă. Disciplina, rigoarea. Pe fiecare artist, de la regizor la actor, la scenograf sau muzician, îl costă ce face. Îl costă cuvîntul lui Shakespeare, lumea privită de el, convulsiile și tensiunea. Mi se pare, de aceea, că neliniștea creatorului bîntuie fiecare spectacol pe care l-am văzut, împrospătîndu-mă. Am meditat mult la cum înțeleg acești artiști relația cu cuvîntul. Din care toate s-au născut. Fiecare detaliu, fiecare energie, fiecare vibrație. Iar montările lui Nekrosius, Dodin și Donnellan sînt pline
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
certat: / "N-ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este pomenirea concretă a amenințării - decalată ușor în timp: ieri sau cândva -, urmată de anihilarea
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
așa cum nopțile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care flutură la poarta/ lugubră a ospiciilor/ și radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea și cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei și ale biologiei/ așa cum ochii măriți de groază
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
performanțelor care ne bucură profund, nu doar teatral, ci și spiritual. Spectacole care fac săli arhipline, care contează pentru istoria și pentru memoria teatrului nostru. Unul de anvergură, cu performanțe tulburătoare, care aparține secolului 21. Cred, în continuare, că sîntem bîntuiți de prejudecăți și de umori. Că sîntem prea puțin europeni în felul în care respectăm teatrul și pe creatori.
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
și îl recomandă drept gazetar profesionist, au fost antologate, iar o parte importantă din bogata lui corespondență, riguros adnotată, a fost publicată. Artist multiplu dotat - pictor, desenator, zugrav de biserici, critic de artă, jurnalist și nu în ultimul rând profesor, bântuit de contradicții și inconsecvențe, Tonitza s-a implicat febril în evenimentele culturale și politice ale timpului său. Pictura sa, mai ales după 1924, entuziasma, provoca superlative, iar colecționarii și-o disputau. Tonitza, o spune Han în amintirile sale, vindea tot
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
optică. În orice caz el suprimă de bună voie un parcurs în sedimentarea omenescului. Excepționala intuiție a contradicțiilor psihologice îl conduce spre alte escapade spirituale. Există însă și o omogenizare. Departe de a fi previzibil și univoc, cinicul său, - Jiquidi, bântuit și el de diverse manii, îndură ca Ivan cel Groaznic spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Virtuozitatea narativă și construcția romanului sunt fără cusur și fără strop de gratuitate. Nicio plăcere a lecturii, niciun artificiu sau truc. Scriitorul nu mai are ambiția să-și uimească ori să-și iluzioneze publicul, ci, pur și simplu, să-l bântuie!
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
Cu moartea nu mă aflu într-un raport intim, strâns, accentuat, obsesiv. Gândul ei îmi dă târcoale; mă confrunt cu iminența ei apropiată; până acum nu îmi dă fiori. Să fie vorba de o atitudine prea rațională?! Ce spaime te bântuie? Cum le gonești, le îmblânzești, le ucizi...? Parțial, ți-am răspuns. Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist. Insomnia îmi produce spaime; încețoșată, mintea scapă de sub control. Îmblânzirea o aduce munca diurnă: "nulla dies sine linea", vorba lui Plinius. Cât timp voi
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
de privirile disperate ale surzilor bătrâna cu cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp Umblu pe urmele hoților de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
peste ținuturile renane luîndu-și un adio furtunos exact la 1 martie cu un uragan purtînd, din motive doar de meteorologi știute,de astă dată un nume feminin cu rezonanțe literare - "Emma". Cu doar cîteva zile înainte, peste Germania începuseră să bîntuie Eriniile, eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
frumusețe a descreieraților care închid în ei vizionari pe care o regăsim în romanele lui Norman Mailer sau cele ale lui Scott Fitzgerald sau Doctorow, un fel de a te droga cu eter și cred că acest specific al locului bîntuit de spectre îi scapă lui Wong Kar-Wai. Poezia cu absurdismele sale bine controlate pînă la un punct se diluează, iar de data aceasta imaginea nu mai poate susține ansamblul. Las Vegasul, chiar și ocolit, este o cursă perfidă întinsă oricui
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dar fiindcă implacabilul Cuvînt bîntuie ca o fantasmă prin lumile noastre reale sau imaginare, fiindcă el ne apropie sau ne îndepărtează de noi înșine, Paul Neagu a scris: Remitent La marginea apei Într-o seară de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am înțeles Că
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
ca o supremă demonstrație-suport a spectacolului lui Purcărete. Mișcarea, dinamica ei din primul alb devine acum popas greu, stop cadru în analiza unui gest, a unei ipostaze. Mecanismul morții este supus diferit analizei regizorale, temperamentului și stilului fiecăruia. Fantasmele morții bîntuie diferit cei doi autori, Goethe și Muller, și cele două texte. Sînt două experiențe estetice pe care Mihaela Marin le simte acut, care o țin prizonieră în tensiunea lor, în dimensiunea lor profund umană și, de aceea, vulnerabilă. Primele imagini
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
în principal, din bărbați, oficialități comuniste din sud-vest. Puținele femei erau de fel din Manciuria, căsătorite cu bărbați din Sichuan. Erau organizați în unități și purtau uniforme militare de culoare verde. În drumul lor, treceau prin regiuni în care încă bântuia războiul civil. În ziua de 27 iulie 1949, bunica, Dr. Xia și prietenele apropiate ale mamei, mai toți oameni suspecți în ochii comuniștilor, au venit la gară pentru a-și lua rămas bun. Așteptând pe peron plecarea trenului, mama se
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
gol, epuizat, ostenit, cu ceva din dezorientarea tristă a omului după o lungă călătorie - se reîntoarce în orașul existenței sale aievea, unde s-a născut și unde va muri într-o bună zi." Are un sentiment de zădărnicie și e bântuit de mari îndoieli în privința înzestrărilor sale epice: Cred că nu sunt un adevărat romancier, un scriitor așa cum aș dori, un talent capabil de a se exprima simfonic... Sunt un biet om ca oricare altul. Atât." Idealul său rămâne tot prințul
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
formației prozatorului, care i-a insuflat negreșit un simț al datoriei, o specifică disciplină a muncii. S-ar zice că un echilibru, o rînduială a structurii auctoriale ar fi fost trebuitoare pentru a contrabalansa frecventarea "profunzimilor" tulburi ale sufletului colectiv, bîntuit de crude impulsuri. Fără a se dori un moralizator, Liviu Rebreanu ilustrează totuși, în postura sa civilă o îndeajuns de subliniată propensiune spre o decență burgheză, spre respectarea tiparelor convenite ceea ce l-a determinat pe un comentator să-i aplice
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
a aluneca spre terifiant, printr-un efect de acumulare (iepurașii pe care îi tot varsă din propriul trup naratorul, aflat în casa unei prietene din Buenos Aires) și altul de sugestie vietăților ce împânzesc viața unei ferme și a tigrului ce bântuie amenințător. Și, în fiecare, tehnica narativă induce o noutate, fie a formulei epistolare, fie pulverizarea epică prin dispersia atentă a detaliilor. Volumul Cât de mult o iubim pe Glenda cuprinde povestiri mult mai complicate, cu alt tip de elaborare. Distanța
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
pe fondul cărora organele poliției politice au încercat a-l racola prin demersuri a căror insistență s-a întins pe durata a cîtorva luni. Neacceptînd a se transforma "într-un sub-om" prin semnarea maleficului angajament al cărui spectru îl bîntuia în "coșmare" ce s-au curmat cu greu, autorul Fiarei a solicitat, în ianuarie 1974, azil politic în Franța. Cu candoare îmbătat, în primele momente, de aerul libertății, s-a văzut fără întîrziere confruntat cu un complex în impactul său
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
la apus. Leni Caler reînvie și retrăiește - nu doar rememorează - amorul cu Mihail Sebastian. Tînărul de atunci - cel care ardea pentru nuanțe, pentru muzică, pentru apropiați, pentru un cuvînt spus de un scriitor sau altul, pentru ceea ce se anunța că bîntuie țara asta și Europa întreagă - și doamna de astăzi, care a părasit România după război și care a trăit, uitată totuși de lumea teatrală, pînă la o vîrstă venerabilă. Liniștea ei de acum și tumultul lui de atunci. Intimitate aș
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
la fugă, ca niște gândaci de bucătărie speriați de-o rază bruscă de lumină. ș...ț Goliți de vlagă, bărbații providențiali își încheiară aglomerata și agitata zi trântindu-se acolo unde se aflau și cufundându-se într-un somn greu, bântuit de coșmaruri. Spre dimineață îi deșteptă țipătul jalnic al unui coleg mai tânăr, care se ridicase-n șezut și privea-n jur cu ochi rătăciți: ŤDoamne, ce-am făcut! Am futut Revoluția română!ť ŤTaci, bă, dracu!ť, îi aruncă
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]