794 matches
-
graba cu care aproape fiecare dintre noi se lasă antrenat de bârfă. Până și „persoanele cele mai discrete“, ca domnișoara Dunbury, doamna Osmore, erau gata să zâmbească la auzul mârșăviilor, ba uneori le și repetau! Omul care nu fusese niciodată bârfit, datorită virtuoasei sale austerități, era William Eastcote. Dar din acest punct de vedere, ca și din multe altele, Eastcote constituia o excepție. În chestiunea Rozanov, clevetirile din Ennistone erau foarte sigure în privința unor aspecte, delicios de nesigure în privința altora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă, ca un soi de robot uriaș. — Dar face parte din familie și acum a îmbătrânit. Știe totul despre noi. E unicul ei interes în viață. — Da, și pălăvrăgește. Ne bârfește în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatălui său, mătușa Georgiana i s-a adresat lui Tiberiu având aerul că îi face o mărturisire de suflet: Știi, a spus ea, mama ta a fost totuși o femeie cumsecade. De pildă eu n-am auzit-o niciodată să bârfească pe cineva. Totuși? Asta era tot ce găsea mătușa Georgiana de spus de bine despre mama lui? Că nu obișnuia să bârfească? Pentru Tiberiu a fost un șoc. Într-o clipă în mintea lui s-a făcut lumină: la fel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea, mama ta a fost totuși o femeie cumsecade. De pildă eu n-am auzit-o niciodată să bârfească pe cineva. Totuși? Asta era tot ce găsea mătușa Georgiana de spus de bine despre mama lui? Că nu obișnuia să bârfească? Pentru Tiberiu a fost un șoc. Într-o clipă în mintea lui s-a făcut lumină: la fel ca și cealaltă femeie, mult mai tânără, Diana, cu care Teodor se însurase scurtă vreme după prima ei vizită, maică-sa trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ști ar trebui să însemne și A ACȚIONA. Tot ce știm noi sau o parte din lucruri măcar ar fi bine să le și facem căci dacă nu le facem, e (aproape) lipsit de valoare fatul că le știm. Nu bârfiți și nu vorbiți de rău oamenii. Aceasta duce, printre altele, la afecțiuni ale dinților. Și câți oameni de pe planetă asta au probleme cu dinții respectiv cu gingiile? Nu judecați oamenii. CU NICI UN CHIP! PE NIMENI. Căci, se spune în Biblie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la Cărturești la elefant.ro), Robert Șerban (care-a scos iarăși la Brumar un Foarță excepțional
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ONG-uri, trusturi media, avocațiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaș-oculte ș.a.m.d. Printre toți m-am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei“, iar de alții cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gâtul tuturor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
noapte. Dan Cristea, Justin Panța ard de nerăbdare să-i dea lui Ulici posibilitatea de a le lua banii la poker. Perseverare diabolicum! N-au învățat nimic din noaptea precedentă. "Seducătorii! și-au împrospătat energiile o dată cu venirea serii. După cum se bârfește, își dau toată silința să-și consolideze cuceririle. Ceilalți stau la taifas. Se schimbă impresii, se deapănă amintiri, se spun glume. De băut se bea puțin, cred, fiindcă prețurile sunt destul de piperate, dar "marele salon" e mereu o dovadă că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la Cleveland și la Detroit unde se angajau muncitori necalificați, în fabrici. Puțini s-au întors, însă. "Americanul" era unul dintre ei. Cu dolarii câștigați, își construise cea mai frumoasă casă de pe ulița noastră. Nu știa englezește, cel puțin așa bârfea lumea, dar, din două în două vorbe, zicea "OK", ceea ce nouă, copiilor, ni se părea foarte exotic. Era primul cuvânt străin pe care l-am auzit. Habar n-aveam ce însemna, dar, răutăcioși cum sunt copiii cu "persoanele mari" mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vrea să joace un rol important în comunitatea românească din Chicago, de aceea a cumpărat o jumătate de oră la un canal de televiziune, unde transmite, o dată pe săptămână, un program românesc și suferă văzîndu-se disprețuit de unii care-l bârfesc, socotindu-l "un bădăran". Ne spune supărat: "Eu, cel puțin, fac "ceva". Alții nu fac nimic, dar cîrtesc". Povestea cu capra vecinului se repetă în variantă americană. Branco adaugă, în limbajul lui pitoresc, că regula concurenței e să te simți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nimic, dar cîrtesc". Povestea cu capra vecinului se repetă în variantă americană. Branco adaugă, în limbajul lui pitoresc, că regula concurenței e să te simți stimulat de cel care reușește mai bine decât tine, nu să-l invidiezi, să-l bârfești și "să-i dai la cap". Și nu pot să nu fiu de acord cu el. Din păcate, tot ce aud, îmi sună foarte cunoscut. Intră în metehnele noastre. Sau într-un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
„Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptăŃit și nu nedreptăŃi. Lasă-te bârfit și nu bârfi. Fii blând și nu zelos și rău... Veselește-te cu cei ce se veselesc și plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăniei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de pace, fii măcar neiubitor de tulburare. De nu te poi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu ești biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândrești faŃă de cei vinovați. De nu izbutești să închizi gura celui ce bârfește pe soțul tău, păzește-te măcar să nu te faci părtaș în aceasta cu el... De iubești blândeŃea, rămâi în pace. Și de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înŃelepciunea și nu aurul. Îmbracă-te
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
oră. Cred c-ar trebui să rămîi, Duncan, zise Janet. — Ei bine, dacă ești convinsă de chestia asta... spuse Thaw, așezîndu-se din nou. Se simți vesel și relaxat pentru prima oară după ce o așteptase pe June. Thaw desenă, Drummond pictă, bîrfiră și improvizară glume și uneori chicotiră minute în șir. Aveau momente de apatie, cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de noapte, străbătea orașul cu autobuzul. Împlinise nouăsprezece ani și se împotrivise la patru khastegari 1, fiindcă pretendenții munceau din greu, miroseau a sudoare și abia de aveau câte o motoretă. Își făcuse o faimă de mofturoasă și femeile o bârfeau. Taică-său dispăruse pe front și, după ce Fatemeh, bolnavă de inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe o fată bună la toate. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: Într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bîrfea: "Ce, ăsta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?" Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau". Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia de serviciu. 7 iulie Cred că risc să mă îmbolnăvesc și de nervi. Merg pe străzi și am impresia că sânt urmărit. Din când în când, mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe." Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care-mi dogorea trupul, ajungeam chiar să-mi fie milă de Bătrânul și să mă socotesc mai deștept, mai câștigat decât el. Îmi ziceam: "E minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul ― ce caraghios î s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: "Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump". Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: "Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei la nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]