560 matches
-
de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă pe vecie acolo. Vin și eu cu tine. Ba, nu vii de loc! spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prima oară! Te vedea ca pe o amenințare, mai ales după ce te-ai întors teafăr de la Stânca Adevărului. Într-o seară, începu inspectorul să vorbească cu glas scăzut, ca și cum nu o auzise pe nevastă-sa, așteptam să iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu o sloboadă de acolo. Asta nu contrazice cu nimic ceea ce spuneam eu! Timp de mai bine de un secol, Calistrat și-a îndeplinit cu brio misiunea. De acord cu tine, dar nu despre asta vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred că sunt noul paznic și nici nu-mi doresc să fiu. Bineînțeles că mă voi strădui să rezolv problema ce a apărut acum. Voi face tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore de somn i-ar fi prins foarte bine, înainte de a porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc vâlva în bârlog, numai că, de data asta, situația era mult mai dificilă. Habar n-avea cum să facă asta iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva, Mihailovici îl întrerup se brutal: Gata, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sakamoto se afla destul de aproape de Azuchi pentru a se putea întoarce în loc să vadă până acolo, Mitsuhide arăta de parcă ar fi străbătut o mie de leghe. În timp ce stătea în fața castelului comandat de vărul său, Akechi Mistuharu, avea senzația că scăpase din bârlogul tigrului. Însoțitorii săi, însă, erau mult mai îngrijorați de tusea periodică a lui Mitsuhide decât ar fi putut să fie de ceea ce avea în minte, și-și exprimau preocuparea: — Ați călătorit toată noaptea prin ploaie, cu răceala asta, și sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sotan își începuseră comerțul fără a-i aștepta pe misionari. Corăbiile lor traversau până în Correa și făceau negoț cu China, Amoy și Cambodgia. Oamenii care le vorbiseră despre bogățiile de peste mări nu erau misionarii, ci pirații japonezi care-și făcuseră bârlogul lângă Hakata în Kyushu. Sotan moștenise afacerea de la tatăl său și înființase branșe în Luzon, Siam și Cambodgia. Se spune că el a fost omul care a importat nucul-de-ceară din sudul Chinei și a inventat o metodă de fabricare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cred că e scenaristul meu. * Sunt de cinci zile în Londra și nici urmă de Selina. Acum douăzeci și patru de ore am reușit să-l găsesc pe Alec Llewellyn, dar apoi i-am pierdut urma. Ce mincinos, Alec ăsta. Își avea bârlogul într-un bloc cu apartamente de serviciu, nu departe de Marble Arch - un fel de azil de noapte cu ștaif și pipărat la preț pentru singuratici și flotanți, și țipi în trecere, care îți dădea sentimentul unui salon de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierderile. Nu e de mirare că dăm cu capul de pereți... Îmi place să-mi consider apartamentul din West London drept un cuibușor de playboy, ceea ce, de fapt, nu are nici un efect asupra apartamentului meu, care rămâne o locuință, un bârlog, un șopron - un ogeac nenorocit. Miroase a burlac, a burlăcie: până și eu o simt (nu lăsa singurătatea să îți intre în casă, în oase. După un timp singurătatea îți va pătrunde în oase). Ca un adolescent, tremurând și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște săli de așteptare. Toate închisorile - toate camerele. Toate camerele sunt niște camere de așteptare. Tu aștepți, eu aștept. Totul se apropie de momentul final. În cele din urmă, zvelta Trudi mi-a deschis ușa. Terry Linex stătea tolănit în bârlogul lui, ca un curist dezmățat printre crengi înfrunzite, trofee de darts și diplome italienești. Era ora patru după-amiaza, așa că sună după whisky și gheață. — Ei, fiule, spuse el, cum e viața în viteza a cincea? Cu ce pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
douăzeci și patru de ore, cu excepția zilelor când îmi este foarte foame. Jocurile de noroc n-au reprezentat niciodată o problemă care să mă îngrijoreze aici, în New York. Nu găsesc nici un loc unde să pot juca. Fără discuție că există astfel de bârloguri, dar nu le pot depista. Am căutat, am cercetat și în sus și în jos, dar n-am reușit să dau peste vreun loc în care să-mi încerc norocul. Și acum factorul labă. Toată viața mi-am pus problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de benzină era pe roșu), am ajuns la birourile din Soho ale lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai știe ce zeu al banului se va năpusti asupra mea să mă înșface de chică. Am intrat în bârlogul lui Terry Linex și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de cuvânt. Vezi că și el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de trei lire în rezervor. Poate că se rupsese ambreiajul. Poate că distribuitorul era spart. Sau poate capul de bielă era rupt. Poate că toată nenorocita asta de mașină era ruptă. * Trei fără zece în Shakespeare. Trei fără zece în bârlogul repetițiilor, cu două curse deja pierdute, cu respirația fierbinte a băuturii de la amiază și firimituri pe jos, căzute din ospățul timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică din umeri. - Nu se vor putea hrăni la infinit cu amor și apă chioară, pînă la urmă tot au să iasă din bîrlog... - Poate că sînt În continuare pe insulă... - Echipele de ajutor le-ar fi dat pînă acum de urmă. Văzu că n-o liniștise pe Marie. Avea un presimțire urîtă cînd se gîndea la Nicolas, dar era inutil să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
încălzea timid pămînturile încă acoperite de zăpadă, dar noaptea frigul era stăpîn. Nici măcar urșii nu se treziseră de-a binelea din hibernare pur și simplu nu sosise momentul. N-ar fi avut nici un motiv să-și scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul care Își făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele Pietrei. „Nimeni nu te iubește“... Alungă acea imagine cu un gest de furie. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]