664 matches
-
-se într-un horcăit înfundat". Totul culminează cu jupuirea de viu a sărmanului moritur: în mijlocul gărzilor însetate de oroare, călăul "se apropie de osândit și trase cu vârful cuțitului o linie dreaptă de la buric până sub gât, încet, cu mare băgare de seamă să nu pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia la apus, când sadicul executor "reteză pielea vie la mâini și la glezne, arătând-o întreagă mulțimii. [...] Mahavira se clătină și se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să urmezi calea regală a măsurii căci "peste destul, în artă nu mai trebuie deloc" și "un tic, un nume potrivit sau gest valorează mai mult decît o pagină întreagă de descrieri"; de aici un alt reper fundamental: "Cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima cît mai mult". Chiar dacă Ștefan Cazimir crede că "gîndirea lui Caragiale despre artă nu implică demonstrarea ideilor, ci numai enunțarea lor", această demonstrație s-a făcut prin Operă, adică prin chinul creației
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
se alarma și ziarul Telegraful (referind la imoralitatea piesei, aluziunile politice parte plagiate, tipul cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Slavici : „Deși răspopit însă, încă de la începutul cariere sale preoțești, el nu s-a lepădat niciodată de apucăturile luate în scurtul timp al preoției sale. În mersul, în ținuta și cuviința cu care se retrăgea într-un colț, în băgarea de seamă cu care-și dădea părerea când i se cerea și mai ales în zâmbetul lui adeseori pânditor, ieșea mereu la iveală omul intrat în lume cu gândul de a-și petrece viața sa de popă. Popească li se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Și asprimile, Și numai așa se îmbracă chipul zugrăvit al unui rege. Și atunci, oricine admiră frumusețea chipului sau a tabloului, nu pentru că este din lemn, aur sau argint, ci pentru izbânda meșteșugului întru asemănarea cu originalul. Apoi cu multă băgare de seamă, grijă Și silință, fiind isprăvită lucrarea, e așezată ca o icoană vrednică de laudă. Iar deosebirea lemnului se trece cu vederea, chiar dacă se deosebește mult, pentru că admirația din partea celor ce se duc s-o privească o face să
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
avut dreptul să se plângă de acestea; în schimb, dacă ar fi acuzat asemenea măsuri ca fiind injuste, ar fi dat impresia că vrea să critice acțiunile lui Augustus care inițiase asemenea demersuri fără a fi luat în calcul cu băgare de seamă cazul respectiv. Pe latură psihologică, singurul lucru pe care putea să-l facă, era deci să-și recunoască (în parte) vina, să-i reducă proporțiile și gravitatea, schimbând, pe cât posibil, categoria propriei infracțiuni într-una mai ușoară, dar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei la Mogoșoaia. Mâine în zori vor fi aduși aci ca să vă pregătiți de drum. Știu că imbrohorul este grăbit. Are ca și mine poruncă să vă ucidă la cel mai mic semn de nesupunere. Vă previn ca să fiți cu băgare de seamă, nu vă este prieten. Dacă aveți cuiva să-i scrieți o scrisoare, vă făgăduiesc să o trimit în noaptea asta, mâine nu-mi va mai sta în putere. Eu aș scrie la prieteni la Istanbul. Aveți ce vă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împrejurimile Bucureștiului, pe heleștee pline de raci și de broaște; soseau înarmați cu instrumente de tot felul; astfel realizară curând un pescuit abundent, din care își promiteau un ospăț copios. Zadarnică speranță! Niște țărani urmăriseră cu indignare surdă prinderea și băgarea în saci a broaștelor; românii au o repulsie invincibilă pentru aceste animale cu sânge rece. E o carne scârboasă; prejudecățile religioase interzic folosirea lor și chiar contactul cu ele. Fu cu mult mai rău când pescarii prea încrezători, intrând într-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a simțit decât o foarte ușoară turburare a sănătății". După descrierea simptomelor boalei și a pricinilor ce o aduceau, autorul anonim făcea cunoscute mijloacele pentru tămăduirea ei. Odată începute "înghiorțăturile mațelor, colica, urdinarea", trebuiau asigurate bolnavului odihnă și dietă, apoi băgarea picioarelor sale în baie foarte caldă, "iuțită" cu sare, săpun, oțet sau muștar, înainte de a intra în așternut. Trebuia să i se pregătească cataplasme cu miez de pâine, cartofi sau făină plămădită cu apă, în care să se fi fiert
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
comandantului otoman amintită mai sus și a adresei nr. 5093 a Ministerului din Lăuntru, spre "a să chibzui grabnice măsuri în privința stăpânirii boalei holerii, care se bănuește că ar avea dispoziție a amenința pe lăcuitorii Capitalei; luând apoi în deaproape băgare de seamă și măsurile adoptate de acest comitet sanitar la anul 1848, luna aprilie, pe când acest Prințipat se bîntuea de epidemica această boală, au găsit că toate acele dispoziții sus-zise, atât profilactice, cât și administrative, sânt cele mai nimerite și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din curți. S-a recomandat oprirea vânzării cărnii sărate (pastramă, cârnați și pește sărat), asemeni și a zarzavaturilor stătute, poamelor necoapte sau putrede, porumbului fiert sau copt; în cazul agravării epidemiei, să fie oprită orice vânzare de fructe. Urmau apoi "băgările de seamă", cuprinzând mai multe dispoziții: pentru supravegherea măsurilor preconizate, doctorii "văpselelor" Capitalei trebuiau să facă inspecții de două/trei ori săptămânal, cu concursul cetățenilor în orice loc public de distracție (cîrciumi sau case de prostituție); vânzarea de vin și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
publicate în "Buletinul Oficial" din 15/27 iulie și retipărite a doua zi în "Vestitorul românesc. Gazeta semioficială". Acestea erau identice cu cele preconizate în 1848 și cu adaosele de rigoare din vara lui 1853, constând în măsuri pofilactice obștești, băgări de seamă și măsuri administrative, fără a li se aduce nici o modificare 427. Un alt raport interesant al consulului Colquhoun datează din 19/31 iulie, unde întîlnim și indicații asupra remediilor cu care s-a combătut epidemia: "Sunt fericit să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decît ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu țes; 29. totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
7 1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați. 2. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. 3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 4. Sau, cum poți zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău" și, cînd colo, tu ai o bîrnă într-al tău?... 5. Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
L-ar întreba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murdărie să trădeze pe Klapka, ar fi... " Deocamdată trebuie să mai aștept, își zise dânsul. Întâi să se publice vestea schimbării, chiar neoficial... Trebuie să procedez cu băgare de seamă și cu demnitate!" Se liniști. Trecură trei zile... Nu se auzi nimic despre strămutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parcă i-ar fi fost frică să dea ochii cu Bologa care, din ce în ce mai stăpânit de speranță, începea să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu casca de fier înfundată pe cap, strâns în ulancă blăniță, cu gulerul ridicat, înainta cu băgare de seamă, ferindu-se de băltoace, cu barba în piept. Inima îi bătea atât de năvalnic, că nici nu simțea plesniturile ploii. Cunoștea drumul și terenul. De vreo trei luni, de când s-a statornicit frontul, a făcut calea aceasta de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și apoi se așeză la masă, răscolind supărat dosarele. Bologa salută reglementar și ieși liniștit, cu niște pași siguri, ca după o convorbire nespus de plăcută. Generalul îl urmări cu ochii, clătină din cap, se uită la ușa închisă cu băgare de seamă și deodată izbi cu pumnul în harta cu însemnări, cuprins iarăși de mânie. Chiar în clipa aceasta aghiotantul se strecura în cancelarie, înfricoșat și întrebător. ― Notează pe locotenentul Bologa, mormăi generalul Karg către aghiotantul aiurit. E primejdios și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici el nu mai zise nimic, parcă în sufletul lui s-ar fi coborât aievea o călăuză fără greș. Atunci intră în cerdac preoteasa, aducând în mână un coșuleț cu pâine prăjită, iar după ea, servitoarea bătrână, pășind cu mare băgare de seamă ca să nu se verse ceștile pline, așezate pe o tavă de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
arătat-o locotenentul... După ce împachetă toate lucrurile prizonierului și le dete în grija telefonistului, Varga porunci soldaților să ia bine seama, să facă paza cu rândul și să nu piarză vremea degeaba pe aici... Vorbind cu soldații, își încheie cu băgare de seamă nasturii hainei, își potrivi casca, își puse mănușile căptușite și, fără să vrea, se uita numai la Bologa. Se gândea că trebuie să-i facă o imputare măcar sau să-i arunce un cuvânt de dispreț, care să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe patul așternut, în colț, pe scaunul de la picioare, fără spetează, pe lavoarul din cellalt colț... Își scoase casca încet, fără zgomot, și o așeză cu băgare de seamă pe scaun. Își netezi părul pe tâmple, cu amândouă palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut să-și potolească o durere. Apoi merse până la ușă, patru pași, se întoarse lângă masă. Peretele era văruit cam de mult
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi cămașa în spate și-și îndreptă bretelele, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii” din fața mea... Când pe masă poposeau cele dorite, ieșeanul a tras ulcica de lut în față și-a turnat cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
generală aș avea conceptul naturii, care apoi este concept al concepturilor sau idee. Din aceste toate se vederează că pentru alcătuirea concepturilor sunt de trebuință aceste patru lucrări ale minții adică: 1) cumpănirea laolaltă a mai multor reprezentații singuratice; 2) băgarea de samă a notelor comune (reflexio) sau luarea în samă a acelor note în care se 567 {EminescuOpXV 568} potrivesc înfățoșările singuratece; 3) scoaterea și îndepărtarea notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]