1,758 matches
-
sus pe platou, acolo unde fuseseră dimineață. Îl lăsară pe Mihailovici sub supravegherea lui Mureșan, iar cei doi se urcară într-o mașină și porniră în sus spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nici nu-și dădu seama când cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe Vasilică. Cel mai periculos om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea să spună șeful său, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai găsit cartea asta? m-a Întrebat. — Aș face-o, Însă i-am promis tatei că am să păstrez secretul, am răspuns. — Înțeleg. Sempere și misterele lui, a zis Barceló. Îmi Închipui eu cam pe unde. Mare baftă ai avut, băiete. Asta numesc eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la ei pe acasă ca să citesc cu voce tare cîteva capitole din Umbra vîntului pentru Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și cu capul plecat, dorindu-mi să fi avut melița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dimineața sau să-mi acorde privilegiul Îndoielii. Am adoptat cel mai Îngeresc surîs. — E de mult Închisă prăvălia? — De cel puțin doișpe ani, de cînd a murit bătrînul. — Domnul Fortuny? Îl cunoșteați? — De pazeșopt de ani stau pe scara asta, băiete. Atunci, poate că l-ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai pierde nici o clipă. Însoară-te cât de curând poți. Sunt cel mai fericit om de pe pământ. Uită-te la ea cum șade acolo. Ce zici ce tablou frumos alcătuiește? Parcă ar fi pictată de Chardin, nu? Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu stătea în port decât șase ore, și seara căpitanul Nichols
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îți ajunge!!!, n-o supăra și nu vă certați din cauza mea, las-o în plata Domnului!!! Nu e o actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție, faci și cu astea ceva, dar... băiete, ei, mai ții tu minte că era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam noi, aaa, nu, n-ai cum să-l știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mânie/ Că ți-am atins frunza ție!... sau Drumu-i lung,/ Pe el mă duc,/ Capătul nu-l mai ajung./ De-aș ajunge capătul,/ Aș da mâna cu codrul... Vrei dragoste, că ar fi trebuit să încep cu ea, să știi, băiete, ea e cea mai mare, fără dragoste ești un mort viu: Grea e, Doamne, dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
interes foarte vizibil și atenția toată spre proful ei de actorie. De ce o fi mitic?, se întreabă fata, dar nu îi spune nimic marelui actor, el, numai, le știe pe toate. — Maică-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar noi nu putem nici măcar să ne plătim învățătorii, cum să-și dea profesorul sufletul când e flămând?, teribilă maică-mea, nu? Ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu, mă, tată?, mă, cum?, ca sarea-n bucate, adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Euridice a doua oară, asta e cu el, se îngrijora taică-meu, eu am legile mele de bărbat adevărat, pe care trebuie să le respecți și tu, caracterul se vede la greu, să nu trădezi, că ești băiatul meu. Băiete, o femeie nu se lasă la greu, ridici degetul când îi este ei mai bine, n-o lași la greu, ai înțeles?... De atunci, de când cu ghiuleaua de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestind, că ea povestește captivant, nu eu... și actorul o strânge pe fată la piept, suntem de ceva timp împreună, ne-am verificat în toate ale vieții. Dac-ai auzi-o tu pe mama, mama mea de lângă Kogaion. * — Eu uit, băiete, în trei ore de teatru, uit de toate și de tot, am fost odată la Craiova, la un spectacol, cu nepotul meu, Andu, nepot de soră, și atât de tare am fost cuprinsă de piesă și de actori, de jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă mai mult: moartea sau viața de aici, de pe pământ, viața de până la moarte, viața printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai ascunzi cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine, eu, băiete, mă îngrășam din citit. Noaptea, că citeam și noaptea, aveam două lămpi în casă: una pentru tine, pentru băiat, și una pentru mine, la Iacobești arde lampa toată noaptea, uite ce mai citesc ăia, fă!!!, se auzea prin sat. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație, ce-i drept, doar că grăbeai, cam grăbeai... Tu, băiete, să te faci actor, că numai cu tine vorbesc eu, cu alții nu, ce să înțeleagă ăia din viața noastră?, și nici n-aș vrea să știe alții, ți-am mai spus asta, am simțit, am știut de la început că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ești tu, mamă. Păi, mi s-a schimbat vocea, sunt și eu bărbat! Tânărul se întristează el acuma, nu mă recunoaște mama mea, păi, cum, mamă, să nu mă recunoști tu pe mine? Păi, nu sunt rezultatul muncii tale? — Doamne, băiete, mă tot întrebam cine-o fi ăsta de recită așa bine, mai bine ca băiatul meu?!!! Ce voce ai tu, băiatul mamei!!! — Cum era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doarme în ea”, era și ea acolo, în șirul ca un burghiu, ce-i cu femeile astea?, sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea să mă facă geloasă, doar să mă facă geloasă, dar nu țineeeeeeeeeee!, băiete, nu ține!... dar gândul... a pus carnetul la loc, așa de repede, ca pe un clește înroșit în foc... Trebuia să-i pregătească scena, să uite de carnetul cu nume, o repetiție e o repetiție, se face pe scândură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e, am o femeie de casă. — Știu, dragul mamei. Femeia se uită lung la el, a îmbătrânit băiatul meu, e bătrân și el, ce-o fi și cu mine?, se întreabă ea cochetă, ce privire tristă are... ce ai tu, băiete?, că n-ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea? De-aia ai venit? — Într-un fel, da, de-aia am venit, pentru tinerețea mea. Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]