1,778 matches
-
piept, puternic, deosebit, neobișnuit În satele moldovenești unde caii erau micuți, chiar dacă repezi. Șargu avea personalitate, era Încăpățânat și Înțelept. Dacă-i punea greutate mare, protesta. Moș Costică nu-l bătea niciodată, prea erau prieteni, Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem, Șargule, Îi lăsăm să ne Încalece?”. Șargu asculta, medita și deodată se Înforțoșa și scotea căruța din glod. Nu l-a dat nici
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
urmă!” și tot așa. Era un băiat leneș și delăsător. Nu vrea să facă nici un lucru, nu vrea să meargă nici la școală. Vrea numai să se odihnească. Părinții lui erau mâhniți. Învățătorul îi spunea deseori: - Trezește-te și tu, băiete! Timpul aleargă. Ține-te după el! Cine își pierde timpul în lenevie își risipește viața, pentru că viața din timp este făcută. Băiatul nostru n-avea, însă, urechi să audă pe nimeni : nici pe părinți, nici pe învățător, nici pe
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
la casa mică cu cerdac, unde locuiau bunicii și unde, în fața unei s ticle cu Cotnari și a două ulcele, bunicul a ținut să mi spună răspicat, sp re ținere de minte, tata dând mereu afirmativ din cap: „Noi, măi băiete, Hatmanii ăștia, cu tot neamul lor, au venit d in nord și, după ce s au stabilit o bucată de vreme în Basarabia, u nde se ocupau cu cumpărarea de cai, au coborât în Moldova, căsătorindu-se cu moldovence și devenind
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lor, au venit d in nord și, după ce s au stabilit o bucată de vreme în Basarabia, u nde se ocupau cu cumpărarea de cai, au coborât în Moldova, căsătorindu-se cu moldovence și devenind buni gospodari. Așa-i, măi băiete cu neamul nostru”. Nu știam atunci că la acea sticlă de Cotnari voi afla câte ceva din genealogia mea, locul de proveniență, ocupațiile Hătmănenilor, contopirea prin căsătorie și o dată cu aceasta, transformarea lor în agricultori și viticulto ri. în timpul acelei revederi, am
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mușcă buza. REGELE RICHARD: (coborând de pe tron) Voi sta la sfat cu proști cu cap de lemn Și neîntrebători; nu-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori mă-mpunge. Cu râvna de mărire, Buckingham A început a fi prevăzător. Băiete! PAJUL: Poruncă, doamne! REGELE RICHARD: Cunoști vreun om ce ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu stele flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; „Ce te apasă ? Spune, măi băiete, Să-ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? Închinare mamei Constantin Tănase mereu actual Vasiliu, Natalița Pavelescu, Elena Burmaz, având în frunte pe neuitata vedetă Mia Apostolescu, înconjurate de un reprezentativ grup de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
amor. Un vermut vrea și madam Aglae Verigopolu, vermut bând și cei doi bărbați - soțul ei și personajul- narator: „Dar doamna ne-ntrerupe: - Dv. aveți poftă de vorbă mie mi-e foame... Bine, cocoșelule, mie nu-mi dai un aperitiv? - Băiete! Încă trei.” (Mici economii...). Neputând rezista invitației doamnei de „a prânzi la dânșii”, personajul-narator constată că à la fortune du pot Înseamnă „fel de fel de mezeluri și o sticlă de marsala”, la care se adaugă icrele moi. „Vesela petrecere
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ce-l vor urma, Costea și Mașa, sau Vania, cum îi vor spune toți cei apropiați. În familie nu prea a cunoscut nume de alintare. Pentru mamă și frați era mereu Vania, iar pentru tata era cel mai adesea „măi băiete“. Rareori la urechi îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța <footnote „Cînd [Ilenuța, marea iubire a lui Vania din prima tinerețe] își dădea duhul tot pe mata te chema: Vania, Vanicica, Vaniușa! Lumea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și stilistic. Forma cu -e este, în general, neutră sub aspect stilistic. Forma cu -ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin mutații semantice de tip metaforic, în planul lor lexical; substantivul copilule nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stilul conversației (mai ales în limbajul popular) și în stilul beletristic, pronumele își depășește adesea sensul obiectiv prin dezvoltarea altui raport semantic; pronumele tu, de exemplu, poate exprima sensul de persoana I, dacă se raportează la locutor: „Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui... dacă te lasă pârdalnica de inimă.” (I. Creangă, p. 77) Categoria gramaticală a număruluitc "Categoria gramatical\ a num\rului" Opoziția de număr prezintă trăsături distinctive și sub aspect semantic și sub aspectul expresiei. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu de la dascălii mei, de la albine.” (M. Eminescu) Asimilabile prin funcția lor lingvistică (declanșează sau asigură desfășurarea actului de comunicare) interjecțiilor volitive, termeni de adresare precum mă, măi, bre etc. însoțesc, fără a realiza funcții sintactice, vocative: „Bună vreme, măi băiete!” (M. Eminescu) sau se întrebuințează singure, cu același rol de adresare: „-Ho, măi! ce vă este...” (I. Creangă) „-Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia.” (I. Creangă) sau constituie enunțuri neanalizabile: „-Mă! ia ascultați!” (I. Creangă) „-Dar cu chemarea împreună, cum te
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-te, măi Trăsne, dacă poți.” (I. Creangă) Intonația imperativă este orientată de accentul sintactic și depinde de dezvoltarea enunțului; este ascendentă când enunțul se realizează doar printr-un vocativ, o interjecție sau un verb la imperativ: „Mai luăm câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale); este mai întâi ascendentă, apoi descendentă, când enunțul are o dezvoltare mai amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am născocit eu timpul. ” (Eminescu) • sintagma predicatului analitic: „Dorea să se facă doctor, ca să salveze viețile oamenilor.” • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Sandu juca în pierdere ca să nu se prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate.” (I. Creangă, 7) * Sub aspect semantic, circumstanțialul de finalitate exprimă scopul în care se desfășoară o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-l vor urma, Costea și Mașa, sau Vania, cum Îi vor spune toți cei apropiați. În familie nu prea a cunoscut nume de alintare. Pentru mamă și frați era mereu Vania, iar pentru tata era cel mai adesea măi băiete. Rareori la urechi Îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța ori Vera. În timp ce pentru mama, Smaragda Theodorovna, era numai Vania, pentru mama Irina era cînd puiul sau puișorul, cînd Pimperlicul, cînd zărghitul: -Pimperlicule
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ce mai cauți și tu aicea, mă?" "Să trăiți, domn' colonel!" Eu eram bătut măr, că numai de discuții n-aveam chef. Ce dracu mai cauți și tu aici, mă!? Cine te-a adus aici?" Securitatea m-a adus". "Băi, băiete, am umblat noi cât am umblat dar de aici nu mai scăpăm. Aici luăm ani grei de pușcărie". Am stat o zi, am stat două, mă durea totul: spatele, capul. Îmi dădeau o cană de apă, o ciorbă vai de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
retorice, poate viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul scindat/dedublat/multiplicat: tu treceai mânjit pe aripi / și cu pene și cu fulgi. Unde ești tu cel deatuncea / unde fugi? - N. Stănescu; Ai îmbătrânit, băiete, / Cântând stihuri și ștafete - T. Arghezi) - o prezență lirică distinctă de eul poetic, ființă concretă sau entitate abstractă, spre care este orientat discursul (Frumoaso, / țis ochii așa de negri - L. Blaga; Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ar putea depăși, nu ratează nimic" (Mircea Martin). În opera lui este prezentă perspectiva morală, echilibrul preluat din folclor, un fel aparte de a ști să asculte și să noteze vorbirea personajelor sale: " De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete?, De vânzare, moșule!, Și cât cei pe dânsa?, Cât crezi și dumneata că face!, Ia ad-o-ncoace la moșu, s-o drămăluiască! Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza zbrrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
revarsă energiile universului, un loc sacru de unde descinde un personaj mitologic. Odată cu ieșirea din copilărie, calitățile mitice ale copilului se estompează, satul se rupe de trăirea mitică, iar sufletul va simți din plin acel sentiment al dezrădăcinării: Apoi lasă-ți băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a urmărit până la maturitate. Caracterizarea Smarandei Smaranda este mama lui Nică. Deși lipsesc elementele portretistice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și de rang inferior? Michael redevine cititor (era tot ce putea să facă), imprimând pe casete clasici și moderni ai literaturii germane; le trimite, cu un casetofon, Hannei, la închisoare. După câțiva ani, primește un mesaj scris de mâna Hannei: "Băiete, ultima povestire a fost deosebit de frumoasă. Mulțumesc. Hanna". Astfel aflăm că între timp ea învățase să scrie și să citească singură, parcurgând aproape întreaga bibliotecă a memoriilor despre lagărele naziste. Tentativă de expiere, conștiință de sine. Dobândirea libertății de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Walachische Märchen, altele de proveniență neidentificată. Textele din Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale (1876) sunt strânse, după mărturia autorului, de la românii din Șcheii Brașovului. În 1877, pe lângă Cincizeci de istorioare morale pentru băieți și băiete, îi apare culegerea cea mai importantă, Proverbele românilor, care îl și face cunoscut. În prefață, H. enunță câteva observații despre vechimea și legătura speciei cu modul de viață al unui popor. Remarcând rolul rimei în memorarea proverbelor, le versifică el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
germană: Pățaniile multcercatei Griselde (1876). Culegeri: Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, Brașov, f.a.; Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale, ed. 2, Brașov, 1876; Cincizeci de istorioare morale pentru băieți și băiete, Sibiu, 1877; Proverbele românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I. C. Chițimia, Timișoara, 1985. Traduceri: [Autor neidentificat], Pățaniile multcercatei Griselde, Brașov, 1876. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877, passim; Ion Mușlea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
mereu În aceeași mică tigăiță În care Încăpeau numai câte două deodată. Iar când așeza primele În tigăiță, eu strigam În gura mare: În 10 minute sunt gata chifteluțele! Dar bunica mereu mă corecta, zicându-mi: - nu știi să socotești, băiete; un minut pe o parte, un minut pe cealaltă, asta Înseamnă două minute. Și fiindcă pun la foc două deodată Înseamnă că timpul se Înjumătățește, adică ar veni câte un minut de fiecare chiftea, nu? Așadar, nouă chiftele În nouă
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
de cântăreți bisericești în diferite sate. Numirea lui Ioan Cozloschi sa făcut cu știrea revizorului școlar Scipione Bădescu, fostul prieten al lui M. Eminescu, dar fără încuviințarea Comitetului școlar. învățătorul a fost chemat la curte și luat cu binișorul: - Măi băiete, caută-ți alt loc, noi, trebuie să avem învățătorul nostru ! învățătorul le-a promis că va cere premutarea. Revizorul l-a asigurat că-l va susține. Prefectul județului Dorohoi l-a chemat și i-a spus să lase Hudeștii, să
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pornește Și începe a colinda, Pe la case a ura. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belșug Pentru brazda de sub plug. -Bună seara, doamnă gazdă, Mă lăsați să trag o brazdă? -Da de ce nu, măi băiete, Vino-n casă că am fete Fetele-s de măritat Și băieții de însurat Plugușor cu patru boi, Ia, mai mânați, flăcăi! Hăi! Hăi! sau S-a sculat mai an BădicaTraian Și-a încălecat Pe un cal învățat, Cu șeaua
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]