2,854 matches
-
Și Cora are în mână un pistol, cu eticheta de înregistrare atârnând încă de-o sfoară. Cu numărul cazului scris pe ea. Cora face semn cu țeava armei înspre cele două păpuși. — Ia-le, spune ea. Și vino cu mine. Băiețelul poartă doar chiloțeii lui albi, murdăriți în spate cu vaselină. Fetița, doar un slip de satin, întărit de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prezentau cu o atitudine modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi răspuns că vine de undeva de departe. Voia să știe unde se află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așa a zis? N am fost atentă. — Ce s-a Întâmplat ultima oară? — Habar n-am despre ce vorbești. — Comunicarea non-verbală stă la temelia societății. Ce crezi tu că ești pe cale să comunici În momentul ăsta? Circulația se oprise. Un băiețel fără cămașă, În picioarele goale, cu pantaloni scurți maronii și jegoși, a presat cu o mână un ziar pe fereastra Închisă și a Întins-o pe cealaltă după bani. Nimic, mai cu seamă că nu știu unde bați. — Îți Învârți părul pe-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mișcat. Ah, uită-te la peisaj, Johan! Când tăticu’ și cu mine am venit aici, imediat după război, nu era nimic, absolut nimic. Acum, ia te uită! Doamne, doar În ultimii zece ani, ce schimbare! Când tu erai doar un băiețel, aici nu se găsea decât un sat mai mare, un kampung, ți-aduci aminte? Au fost serviți, iar el a mâncat, deși foame nu-i era. A tăiat cu grijă mâncarea, observând atent cum pătrunde cuțitul În carnea fără pic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature cu mult Înainte de vreme, fără să priceapă În Întregime ce Însemnau toate acelea. Iar acum era prea târziu să mai recâștige inocența tinereții. Se pare că nimeni În afară de Margaret nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a coborât-o cu o mișcare violentă ca de măcelar, ca și cum ar fi spintecat un dușman nevăzut. Asta ne rămâne dacă nu ne cunoaștem trecutul. Nu putem pretinde un viitor. Despre asta vorbim. Despre neputința mersului Înainte. Treceau pe lângă doi băieței În pielea goală, care se stropeau cu noroi dintr-o băltoacă. — Ai dreptate, a spus Adam. Din a reînceput să fluiere melodia dinainte. Părea dus pe gân duri, de parcă se concentra asupra unei alte idei. — Să nu-ți faci griji
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a fost În stare să descifreze scrisul. Domnul Schneider a zis: Veniți iute, nu-i timp de pierdut. 32 Cândva, pe când Adam era Încă un băiețel, a plecat să se plimbe de unul singur pe poteca pietruită de lângă casă, paralelă cu marea. Se vede că chiulea de la școală, a presupus el, pentru că era spre amiază, soarele se strecura prin coroanele nu prea dese ale arbuștilor de lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să fluiere fără să mai aștepte răspunsul. Carmina se gândi la băiețelul despre care vorbise Monica. Oare nu i se întâmplă și ei la fel, nu cumva refuza să înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era mult mai comod să se lase purtată de acolo-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi întreba pe oameni de ce simt nevoia să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde era internat băiețelul meu bolnav de leucemie. L-a ținut de mânuța și-a stat de vorbă cu el. A fost o doamnă adorabila.“ Pe Fanny o podidi plânsul. Creighton o privi uluit. — Ce-i cu tine? o întreba el, închizând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de locuințe, fără a mai putea fi oprit din drum... Cei de la radio au trimis reporteri la poarta Palatului Kensington - s-au adunat deja oameni care depun flori lângă gard. Reporterul a stat de vorbă cu o femeie al carei băiețel a fost alinat în spital de Diana. Mi-au dat lacrimile... Creighton a crezut că m-am ticnit de tot. Ne-am ciondănit rău când i-am spus că nu mai vreau să plec în Turcia. La aeroport a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire; M-aștepți cu vin roșu, voioasă să mi-l dai, Dar sunt acum departe, privind în amintire O mamă grijulie și-un băiețel bălai.” Vesela și nevinovata copilărie a humuleșteanului devine spațiu de sine stătător în care copilul exersează posibile îndeletniciri de ale țăranului de mai târziu, de prin părțile acelea. Așazisa ,,scenă de sfadă” între părinți, bine ticluită de mamă cu scopul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio. Doi băieței. — Ooo, făcu Jane. Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic, fără ferestre, nu putea sta indiferentă mascota casei, un băiețel gol de ipsos, cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă totul sub control fără nici cel mai mic efort. Văzînd acestea, băiețelul l-a întrebat de ce erau cele două grădini atît de diferite, deși celălalt grădinar părea să fie mult mai ocupat. Grădinarul cel vesel i-a replicat: "Știi, era o vreme cînd mă zbăteam la fel de mult ca și colegul meu. Deși
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]