599 matches
-
curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață are meritul de a folosi respectuos limba română. Atât și nimic mai mult. Mai bine să-i recunoaștem acest merit decât să-l copleșim cu aprecieri ditirambice, care îl pot face antipatic. Vesel Si fArA griji... După 1989
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu unul oarecare, ci un tren al grijilor pe care voia sa le transporte cât mai departe... Trăsăturile lui se conturau obsesiv, apoi se estompau în umbra cețoasă... Aaaa... Da... Acum își amintea de el... Era povestea prințului cu părul bălai care nu îndrăznea să își înfrunte zmeul temnicer... și amândoi erau condamnați la suferință... Dar ce, suferința nu era pentru oameni? Și se priveau ostentativ drept în ochii sufletului recunoscându-și specia din care îndrăzneau să facă parte. Mâna ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pentru a fi pictați în culori deosebite de minunata primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
poloneze care-și cunosc obârșia leșască și că ei sunt urmașii celor care i-au jurat credință lui Ștefan Vodă după catastrofa de la Cosmin a rigăi Olbrecht. Da, slăvite rege! Nu numai numele, ci și înfățișarea lor este leșască: oameni bălai cu ochi albaștri, în timp ce moldovenii sunt negricioși cu ochi căprui sau negri ca mura câmpului. Mai mult, eu i-am auzit rostind și câteva cuvinte poloneze, când râdeau de-ai noștri că au răritură la turul pantalonilor: Usramse, no ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oprit aci. Și-a întors spre mine o figură plouată și plină de reproș: iar eu i-am spus printre dinți: ― Băiatule, fă-te sănătos urgent, că ne-am săturat de chiulurile și fițele tale, ca de mere acre! A-nțărcat bălaia! Și i-a prins bine, că Simulescu, de frică să nu-i mai suflăm cine știe ce trăsnăi, care să-l facă de râs și la alte materii, s-a apucat să citească și să răspundă cum trebuia, și mai ales numai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer acum să le guști, te vor Înălța pe culmile plăcerii adamate." Și dacă văd că nu mai scap din această șerpească chemare iau din mîna demonului cu păr bălai acest decoct sacru și-l duc la gură. Și iată! gura mea se Îndulcește cu miere, dar, după ce Înghit, mă prăbușesc la pămînt, străpuns de convulsii. Și atunci am știut, știu și acum, cînd fac toate acestea cine eram, cine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca puiul în câlți, în propria lui declarație dojenitoare. Urmându-și cugetările lor secrete, Jana și Cătălina și alte vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în obraz, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
halatul unei asistente în vârstă, binevoind să mă îndrume spre salonul în care zace Ștefan Sturz. Pacientul îmi întinde o mână, la care mă așteptam să fie robustă, ca odinioară, și pe fața slăbită, subliniată de o mustață subțire și bălaie, ochii îi strălucesc de febră. Don inginer, îmi zice spitalizatul, în vorbe repezi și gâfâite, atâta am povestit despre aventura noastră, că nu mai am putere. I-am scris, aici, femeii mele și am pus toată întâmplarea. Dacă aveți bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca asta?” Fiecare își ocupă locul după rang, în frunte cu mitropolitul, așteptând intrarea domnului. Măria sa Ștefan vodă! a răsunat glasul înalt al ușierului, odată cu deschiderea largă a ușii sălii tronului. Vodă Ștefan, mai mult scund decât înalt, cu fața bălaie de-a curmezișul căreia stau frumos răsucite mustățile ca spicul grâului. Ochii... Da! Ochii ca două fărâme de jeratic se mișcă fără încetare de la un boier la altul, de parcă i-ar cântări din priviri. Bun găsit, boieri! Să trăiești, măria
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la Techirghiol, "acolo nămolul înmoaie încheieturile". La Durău nu mai mergea; de câte ori a fost, mitropolitul i-a cerut bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului. Gata, a înțărcat bălaia pentru al patrulea. Dacă și ăsta va fi primit la supt, îmi iau lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după Ceasurile Împărătești, în livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui... (se uită întrebător spre culise. Mai apăsat) O fată frumoasă cum nu se mai povestește... Ai adormit, Nea Costică! CEZARA: Stai acolo, Nea Costică! Despre mine era vorba, Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și acu copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să strângă, mă... Ce, șurubul? E, șurubul, ăla e din ce În ce mai strâns, o să pocnească. A nins la munte, bălaia nu se joacă, intră tare-n noi. N-are milă, n-are mamă, n-are tată, n-are frați și nici surori. M-am născut lângă carpaaaați, la poale de munteeeee... Ce-ai, mă, ți-ai adus aminte, intempestiv, de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
regesc se putea așa ceva. Toate acestea pentru că niște soți erau sterpi. Și pentru că un cuplu vroia să aibă un băiat blond sau măcar șaten, cu ochii albaștri, Înalt, puternic. O fată ca o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau să fie blonzi; mulți negri și-l oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de blonde fatale. În filme, reviste, la televizor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al coafurilor ar fi adus o geană de lumină În bezna beciurilor, pentru că, parcă era un făcut, cele mai multe discoteci, peste tot În lume, erau sub pămînt. Clinica nu garanta unei mame măslinii, nici măcar uneia șatene, că va avea un copil bălai. Dar nu era imposibil. Blondelor, da, și doar cine știe ce moștenire genetică obscură să fi dus la un alt rezultat. Era de mirare că blondele nu-și vopseau părul negru, nici măcar roșu. Dansatoarea lui Jesper, cel mai bun prieten al lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]