2,818 matches
-
a orientat spre afirmarea Timișoarei în plan cultural și spiritual. În 18 ianuarie 1922, din inițiativa Primăriei orașului, elita intelectuală pune bazele Comitetului Artistic Regional, care va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are Sfatul Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a Banatului, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură, reconstituirea Mitropoliei Banatului, etc. Stăruințele, mereu repetate, ale locuitorilor orașului s-au materializat în valoroase și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile au o arhitectură impresionantă , sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin și Freidorf se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor. Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Timișoara se regăsește și Parcul Poporului, cel mai vechi din oraș, datând din 1852. Pentru activitățile interactive ale copiilor există spații special amenajate tematic în Parcul Copiilor, inaugurat în 2012 după renovarea completă. La Pădurea Verde, în zona Muzeului Satului Bănățean se găsește Grădina Zoologică, care în prezent adăpostește peste 150 de animale din 29 de specii diferite,dintre care: Municipiul Timișoara deține cea mai dezvoltată rețea de dotări în domeniul educației și învățământului din județul Timiș. Învățământul școlar se desfășoară
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
1833. Între 1872 și 1918 apare ziarul de limbă maghiară “Delmagyarorszag” și cotidianul “Temesvari hirlap” (1903-1939). Minoritatea sârbă a ieșit pentru prima dată pe piața presei locale în 1829 cu “Banatski almanah”. Primele ziare în limba română apărute în perimetrul bănățean au fost tipărite la Viena și apoi la Pesta, așa cum s-a întâmplat cu “Luminatorul” condus de Vincențiu Babeș. Alte ziare și reviste care s-au impus în spiritualitatea epocii au fost “Gazeta poporului”, “Control” etc. Dintre toate ziarele ce
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
la 18 kilometri de Timișoara. Municipiul Timișoara este înfrățit cu: Bucătăria bănațeană a fost puternic influențată de-a lungul timpului de cea austro-ungară, dar, intr-o oarecare masură, si de bucătăria maghiară, italiană, spaniolă si franceză. Multe dintre bucatele tradiționale bănățene s-au păstrat însă și își găsesc și astăzi locul pe mesele românilor. Gastronomie specifică: Reportaje Reportaje despre cartiere Hărți
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
DN 68A pe un drum de pământ. Din 1999 a rămas fără locuitori. Biserica din fosta localitate Baștea a fost cumpărată în anul 1913 de către credincioși din satul Holdea. Frumoasa bisericuță este edificată în același stil arhitectonic ca și bisericile bănățene din jurul Făgetului timișan aflat la mică distanță. Construită din bârne masive de stejar după sistemul „blockbau”. Elementele spațial-arhitecturale sunt cele specifice cultului creștin ortodox, dispuse pe axa vest-est: pronaosul (tinda), naosul (nava) și absida altarului. Naosul (nava), încăperea destinată exclusiv
Biserica de lemn din Baștea () [Corola-website/Science/320796_a_322125]
-
în absidele din fața altarului) sau cu motive în formă de steluțe pe un fond gălbui (în arcada din fața altarului și în conca altarului). Pictarea catedralei a fost extinsă și terminată abia în perioada păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967), când pictorul bănățean Anastase Demian a pictat locurile rămase libere deasupra altarului și în absidele laterale, renunțând ulterior din motiv de boală. Apoi a fost angajat pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu care a definitivat pictura catedralei. Serbările prilejuite de sfințirea catedralei au
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
nu orice text scris este în limba standard. De exemplu, limba forumurilor de pe internet sau cea a SMS-urilor este scrisă, dar nu totdeauna standard. Există și opere literare scrise în varietăți nestandard, inclusiv dialectale, de exemplu cele în graiul bănățean.
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
(n. 31 august 1870, Satul-Mic, azi localitatea , județul Timiș - d. 15 mai 1896, Herendești, județul Timiș) a fost un marinar, militar, poet și scriitor român, acuarelist. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satul-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci așa-numit „solgăbirău” (jurist). Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
() (n. 31 mai 1877, Cenei - d. 16 martie 1962, Jimbolia) a fost un pictor român de etnie germană, din Banat, supranumit și "pictorul șvab", cunoscut pentru picturile sale care descriu istoria, viața, tradițiile și obiceiurile șvabilor bănățeni. a fost fiul bărbierului Franz Jäger și al Magdalenei Schuller din Cenei. La vârsta de 12 ani, în 1889, a fost dat la școala privată pentru băieți "Franz Wieszners" din Timișoara. 4 ani mai târziu a mers la liceu în
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
primește diferite comenzi pentru icoane și altare din orașele Arad, Jazowa, etc. La începutul secolului 20, Jäger era deja bine cunoscut. În 1906 pictează prima sa mare lucrare, "Colonizarea șvabilor" ("Die Einwanderung der Schwaben"). Lucrarea a fost comandată de satul bănățean Cărpiniș (atunci "Gertjanosch"). Șvabii de aici au strâns bani într-o chetă pentru plata lui. Succesul acestei lucrări îi aduce lui Jäger o a doua comandă de la Cărpiniș. Pentru această lucrare însă, întreprinde o călătorie în Germania unde vizitează numeroase
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
și costumele populare ale strămoșilor șvabilor bănățeni. Odată cu terminarea studiilor în arte, Jäger întreprinde și alte călătorii, în Germania, Austria și Italia. Totuși, în 1910 decide să se stabilească definitiv în Banat, la Jimbolia, localitate mare și importantă a șvabilor bănățeni (atunci numită "Hatzfeld"). Va petrece restul vieții aici. Între 1914-1918 a fost încorporat în armata austro-ungară și a luptat pe frontul din Dalmația. După război s-a întors la Jimbolia. Cu timpul devine faimos în Banat, unde i se duce
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
1952. Între 1970 și 1980 a fost redactor-șef adjunct la programul pentru minorități de la Televiziunea Română, de unde a revenit la ziarul Neuer Weg. O vreme, Liebhardt a fost angajat simultan în redacțiile a două reviste: Neue Banater Zeitung (ziarul germanilor bănățeni), de limba germană, și Munkáslap (ziarul muncitorilor), de limba maghiară. În prezent, este colaborator permanent al emisiunii în limba germană de la TVR 1, unde moderează două rubrici difuzate lunar, "Bukarester Geschichten" („Povestiri bucureștene”) și "Bücher und Bilder" („Cărți și imagini
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]
-
de "Toth Stamora" (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăcești. La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind șvabi bănățeni din satele germane cele mai importante: Lovrin, Săcălaz, Bulgăruș, Grabaț, dar și din localitățile învecinate Moravița sau Plandiște ("Zichydorf", în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localități din apropiere: Butin, Șemlac, Clopodia. Cei care au rămas, au
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
și au decedat pe front. În cinstea lor a fost ridicat un monument. După unirea Banatului cu România, populația s-a menținut relativ constantă. La mică distanță la sud a fost trasată noua frontieră dintre România și Serbia, însă germanii bănățeni care au participat la unire, au susținut unirea cu România. Stamora a intrat în componența României. Al doilea război mondial a însemnat pentru germanii din Stamora un "început al sfârșitului". Mulți germani au fost încorporați în armata germană și au
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopan în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de Mihai Mustață, un pictor profesionist născut chiar la Calina. Pe scaunele împărătești, plăcuțe metalice cu nume precum Vuc, Boru, Putnic, Trifu, Mustață. Din cele trei clopote funcționează două. Sistemul constructiv folosit pentru edificarea bisericii, întâlnit și la alte biserici bănățene este cunoscut sub numele de „Fachwerk” (sistemul în paiantă sau în grai popular sistemul „în căței”). Sistemul „în căței” derivă din sistemul Blockbau, doar că, spre deosebire de acesta din urmă, se intercalează de-a lungul peretelui stâlpi verticali denumiți căței sau
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
Fachwerk” (sistemul în paiantă sau în grai popular sistemul „în căței”). Sistemul „în căței” derivă din sistemul Blockbau, doar că, spre deosebire de acesta din urmă, se intercalează de-a lungul peretelui stâlpi verticali denumiți căței sau stobori (denumire utilizată în câmpia bănățeană). Cățeii se fixează jos în talpă și sus în cunună prin „limbi” (sau „mucuri”) croite cu securea; ei sunt prevăzuți cu șănțulețe laterale făcute cu dalta în care se introduceau capetele bârnelor orizontale care acum erau mult mai scurte. Bisericile
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
Gall. După această dată va fi prezent la diferitele manifestări expoziționale, integrându-se între marii coloriști ai picturii românești, participând la numeroase expoziții colective, de grup și regionale organizate în țară și străinătate. Va expune în anul 1946 la Salonul bănățean Timișoara; tot în acest an la Cluj va participa la expoziția de artă plastică organizată de Ateneele Nicolae Bălcescu și Józsa Béla. Începând din anul 1954 devine membru al Uniuni Artiștilor Plastici din România, filiala Cluj, marcând momentul cel mai
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
A fost rudă apropiată cu generalul Nicolae Cena. (1844-1922). A învățat la Prilipeț, Mehadia și Caransebeș, iar studiile militare le-a desăvârșit la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. La anul 1842 a fost numit locotenent în regimentul de graniță bănățean nr. 13 și a condus pentru trei ani institutul de învățământ matematic în Caransebeș. În 1848 a participat la asediul de la Veneția, unde, împărțit ca avanpost în Cava Zuccherina, a executat cu succes o lovitură, prinzând în ziua de 6
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
și comandant al brigăzii k.u.k. nr. 12 din Cracovia. A intrat la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1872. După pensionare ca general s-a stabilit la Caransebeș și s-a dedicat activității politice de emancipare a românilor bănățeni. A susținut înființarea Comunității de Avere, după desființarea Graniței Militare Bănățene, și ales, la 19 decembrie 1879, ca prim președinte al acesteia. A și luptat mult pentru înființarea unei școli de meserii la Bozovici și a unui liceu cu predare
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
A intrat la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1872. După pensionare ca general s-a stabilit la Caransebeș și s-a dedicat activității politice de emancipare a românilor bănățeni. A susținut înființarea Comunității de Avere, după desființarea Graniței Militare Bănățene, și ales, la 19 decembrie 1879, ca prim președinte al acesteia. A și luptat mult pentru înființarea unei școli de meserii la Bozovici și a unui liceu cu predare în limba română în Caransebeș, dar din cauza opoziției de către autoritățile maghiare
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
Națională de la Alba Iulia. După împlinirea la 1 Decembrie 1918 a „Unirii cu Țara”, în anul 1919 se transferă la Timișoara ca avocat și jurist consult al Uzinelor și Domeniilor Reșița. Competența juridică și social-morală îl impun în elita intelectuală bănățeană. Este ales decan al Baroului Timiș, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 și 1937, vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România și prefect al județului Timiș-Torontal în guvernarea Partidului Național Țărănesc, 1928-1930. În rândurile baroului din Timișoara au activat ca
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
care și . Încă de la înființarea corpului profesional al avocaților, aceștia au fost în primele rânduri ale luptei duse pentru reîntregirea neamului românesc, mulți dintre acestia făcând parte din rândurile Partidului Național Român, din componența căruia făcea parte și elita intelectualilor bănățeni. După instaurarea administrației românești în Banat, Statul Român a făcut apel la avocați, să intre în administrație, ocupând înalte funcții administrative. Printre cei care au ocupat demnitatea de Prefect al Judetului Timiș a fost și . A fost decorat cu Ordinul
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
de origină română: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani în funcție, între 1446 și 1454, fiind dublat în 1449 de vărul său Vasile de Cerna, iar între 1452 și 1454 de un alt nobil român bănățean, Petru Danciu de Caransebeș. La fel, Ștefan și Mihail de Mâtnic în 1459 și respectiv 1467 vor contiuna șirul Banilor de Severin. Alți Bani severineni de origine română sunt: Ladislau Ficior de Hațeg și Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]