1,344 matches
-
putea să accepte să depindă de cineva și mai mult, să profite de bunătatea cuiva. Era întru totul diferit atât de Florin care te lăsa "lefter" când îți era "lumea mai dragă", cât și de Andrei care dădea și ultimul bănuț, chiar mai mult, își amanetase odată ceasul pentru a-l "împrumuta" pe Florin cu bani, pe care dealtfel nu-i mai văzu niciodată. Marius era... "zgârcit?"... nu ași spune; mai degrabă chibzuit. Întotdeauna îi ajungeau puținii bani primiți de acasă
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
-i vâjâiau urechile de atâta vrut. Intrase în pielea omului cu bani mulți, care i se păreau puțini. Nici nu și-a dat seama că sufletul său îmbrăcase straie de capitalist.Cu toate că nu avea nicio afacere, că nu câștigase nici un bănuț din munca sa de patron, se gândea la primul milion de euro, care să-l catapulteze-n raiul capitalist. Deși îl înjura continuu pe inginerul Breazu, a înțeles că tot la țară este locul lui pentru afaceri, dar nu pentru
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
exclamat încet, ca pentru sine: „Cu sorcova n-a plecat, dar a fost sorcovit și nu i-a căzut bine, că abia ne apropiem de Crăciun, iar cu sorcova se vine de Anul Nou. O mai fi dat și ceva bănuți acolo!” Nimeni nu a comentat imediat. După vreo două minute, plutonierul Vijelie se apropie de agentul Brumă, îl privi cu seriozitate, chiar încruntat ușor, se uită grijuliu în jur și îi vorbi aproape de urechea dreaptă : - Băi, băiatule! Nu uita că
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
ei, dar sunt frați. Apele, animalele, oamenii, totul este DIVIN. Să nu uităm, să ne iubim, să ne respectăm, să împrăștiem lumină, pace. Un zâmbet e o rază de soare. O vorbă trebuie să fie alinarea durerii si suferinței. Un bănuț în mâna nevoiașului, o pâine pe masa sărăciei. Alungarea întunericului să facă loc luminii iubirii. We are the world. Nu putem aștepta nimic de la guverne, politicieni mărunți și meschini. Schimbarea spre mai bine pleacă din adâncurile conștiinței fiecăruia dintre noi
PUTEREA IUBIRII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356434_a_357763]
-
bucătărie cu gândul la cafeaua de dimineafa, deși, la această oră era doar o chestie de noroc. Și norocul mi-a surâs. Cafeaua era la locul ei, aștepta liniștită și rece să fie sorbită. Pe marginea cești mai supraviețuiseră trei bănuți, prea mulți parcă pentru un leneș ca mine. Bucătăria era invadată de un miros care îmi aducea aminte de anii copilăriei. Hota turuia de zor, dar fată de acest miros se dovedea neputincioasă. Am tras scrumiera de un colt să
MASA DE PRÂNZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355803_a_357132]
-
pe ea. A urmat adevărat recital: catelus cu parul cret/ Fura rata din cotet/ si se jura ca nu fura/ si l-am prins cu rata/n gura! Era încântat nea Barbu și i-a dat Lăcrămioarei un pumn de bănuți de 5, 10 15 bani, 25 și 50 de bani. I-a luat neștiind la ce o să-i folosească și i-a îndesat în buzunărelul de catifea al paltonașului ei negru. A aflat însă că sunt ai ei acum și
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
vecinii s-au bucurat foarte mult căci aveau un bebeluș și i-au dat să bea apă din clopoțica ei ca să înceapă să vorbească, sau mai bine zis să aibă glasul răsunător ca al unui clopoțel. Bucuroasă Lăcrămioara a luat bănuții de la ei, mărunțiș mult și de data asta și-a plecat spre casă. Pe drum îi răsunau în urechi vorbele lui nea Barbu cum că bănuții sunt numai ai ei și că trebuie să-i păstreze undeva. Se gândi ea
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
bine zis să aibă glasul răsunător ca al unui clopoțel. Bucuroasă Lăcrămioara a luat bănuții de la ei, mărunțiș mult și de data asta și-a plecat spre casă. Pe drum îi răsunau în urechi vorbele lui nea Barbu cum că bănuții sunt numai ai ei și că trebuie să-i păstreze undeva. Se gândi ea unde să-i ascundă de nu știu cine, dar să știe numai ea. Erau lucruri noi pentru ea și toate astea se întâmplau tocmai acum când se apropia
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
să-i ascundă de nu știu cine, dar să știe numai ea. Erau lucruri noi pentru ea și toate astea se întâmplau tocmai acum când se apropia ziua ei de naștere. Și s-a îndreptat către acareturile din curte și-a ascuns bănuții sub cartonul unei cotinețe mai joase, pe acoperișul acesteia, urcându-se pe o găleată veche de tablă pe care a întors-o cu fundul în sus. Apoi veselă de ispravă a mers în casă unde a trebuit să răspundă mamei
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
a scos de sub carton mărunțișul, cu mare părere de rău. Era frig afară și simțea că îi îngheață mâinile dar trebuia să aducă banii căci mama și tata stăteau în ușă și așteptau curioși. Scoțând cu mâinile ei mici fiecare bănuț din zăpadă îi îndesa apoi în buzunar și-i părea rău că trebuie să-i scoată din ascunzătoare. Simțea că îi este din ce în ce mai frig dar trebuia să-i dezlipescă căci unii înghețaseră și se lipiseră de lemnul acoperișului. În truda
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
în buzunar și-i părea rău că trebuie să-i scoată din ascunzătoare. Simțea că îi este din ce în ce mai frig dar trebuia să-i dezlipescă căci unii înghețaseră și se lipiseră de lemnul acoperișului. În truda ei de a desface fiecare bănuț fetița se gândea la cei doi. Oare ei nu văd că ea îngheață de frig? I s-a părut chiar că se amuză de întâmplare și că o lasă intenționat acolo în frig fără să-i doară că ea suferă
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
o lasă intenționat acolo în frig fără să-i doară că ea suferă. Da, Lăcrămioara suferea, suferea pentru prima dată se pare, însă nu atât din cauza frigului ci mai mult din cauza lor. Mama și tata nu știau ce mult însemnau bănuții pentru ea. Erau ai ei, muncise pentru ei și acum trebuia să muncească iar și să-i dezlipească din zăpadă. Ar fi vrut să plângă de necaz dar nu-i veneau lacrimi ci doar simțea că se înverșunează în a
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
în văzul prietenilor și s-o faci pe zgîrcitul și Mancuse a rîs în hohote pentru că Grigore Țăranu era haios cîteodată, cu toate că scăpa rar la cîrciumă, era pus pe chiverniseală cu orice preț, Lilicuța lui era tare grijulie cu fiecare bănuț, strîngea pentru fete, a mai mare împlinea șapteprezece ani și odată se trezea cu ea că vrea să se mărite și chiar și cea mică începuse să scîncească, că vrea și ea la discotecă ... Avea țăranul ăsta cai și căruță
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
bazează, uneori, pe precepte biblice. „Podul” din dramă este un univers al umbrelor, un fel de arcă, rătăcitoare între două lumi, unde personajele sunt reale, când ies din propria piele, pentru a trăi într-un dincolo existențial, plătind vamă cu bănuțul ce se pune pe pieptul mortului, de care vorbește Moșu Ilie. Iar mitul zburătorului, folosit pentru a explica prezența ursitoarelor la moartea Chivei, este un element al unei țesături narative dramatice, cum spuneam, de tip dantesc. Drama lui Dumitru Velea
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
de țesut la școală ca să le învețe pe fete să țeasă. Ieșeau din mâna fetelor, sub îndrumarea doamnei Eudochia, niște lucrușoare minunate, de la prosoape cu motive naționale, la tot felul de covorașe și perdele, pe care le vindeau, iar cu bănuții adunați erau cumpărate diverse materiale și lucruri trebuincioase școlii”. Imediat după arestarea preotului, soția sa este dată afară din învățământ, constituind un pericol și în același timp, un exemplu negativ pentru elevii săi, însă doar în concepția comuniștilor. Eudochia Tatu
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]
-
trebui să o avem pentru nepăsarea noastră, pentru tăcerea noastră, pentru neputința de a îndepărta aceste urme ale rușinii, proțăpite în scaunul țârii. Este pavat cu rușinea celor care și-au vândut demnitatea, trădându-și semenii și sustinandui pentru câțiva bănuți. Este pavat cu urmele perioadei comuniste, adânc imprimate în mintea și conștiința noastră, și cu care timp de 21 de ani am mers pe acest drum, alături de indivizi de sorginte comunistă, al căror nume nu mai merită respectul pronunției noastre
DRUMUL SPRE SCAUNUL ŢĂRII ESTE PAVAT CU RUŞINE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356271_a_357600]
-
început al creației universului. Legenda ni-l înfățișază pe Orfeu, care a răspândit în Grecia mitul egiptean al oului, ferindu-se să-l consume. Aici întâlnim cei doi factori: cel feminin -albușul, dormind pasiv în liniștea increatului și factorul masculin, bănuțul auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
fiecare pensie a mea am să dau câte cinci sute de lei”. Ei, așa s-o ținut de cuvânt până acum doi-trei ani când, înainte cu o săptămână de a muri, o venit și o spus: „Părinte, ăștia sunt ultimii bănuți a mei.” Că pe urmă, la patru zile, o murit, dar el o fost și o spus: copiilor, de acum să continuați voi, că și eu am dat, dar au fost niște credincioși mereu... Și pentru asta îi mulțumim părintelui
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
cea veche, „Înălțarea Domnului”. Ei! Acum, de când s-o făcut pentru Sfinții Petru și Pavel, hramul va fi atunci. Se organizează hramuri frumoase, de când s-a ridicat și este toată lumea mulțumită... Și noi am umblat prin sat de-am strâns bănuți. Am contribuit și noi cu toată lumea, plus că s-au schimbat rânduri întregi de meseriași și o fost nevoie să contribuim și cu mâncare, că nu s-o putut altfel... Și iar îi mulțumim și Părintelui Preaînaltul că și el
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic, reversul monedei de aur, apoi strânse bănuțul acela tare, tare ... până îl simți spărgându-i epiderma ca pe un miez de migdală coaja țăndărită în zeci de ciocane. Pumnul nu obosise, doar se albise de atâta încordare. Dacia regreta pentru prima dată în viață că nu o
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
arsura în carne, inhală fumul subțire și ... lovi disperată, cu palma, cu pumnul, hotărâtă să stingă din fașă, incendiul, combustia acea stranie. După lupta de-o secundă cu flăcările, deși biruitoare, Dacia se simți înfrântă ca o armată în retragere. Bănuțul ei de aur se topise, se prelinse ca un abur în aer. 8 * * * Nu mai era țipenie de om în tot trenul, apoi nu mai era nici tren și nu era gară pe afară, nici peron cu felinare dincolo de albul
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Stelele-s pe cer o mie, Însă doar tu ești făclie. Doar o rază argintie, Lampă să ne fie-n casă Că e prea întunecoasă. Bate-n creanga de brăduț Să străluce mai drăguț, C-am dat pe el un bănuț. Lună albă, dolofană, Îmi zâmbești ca o codană Cu cosițe argintii, Ochii negri, pământii, Apari la ore târzii. Chiar și florile din glastră Te-așteaptă, lună albastră! Să răsari dintre albi nori, Să stai pe cer până-n zori, Să picuri
LUNĂ ALBASTRĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369838_a_371167]
-
să ne salveze de la moarte în anii de foamete pe mine și pe bunica, mama ei. Chiar și covorul familiei, pe care l-a primit ca dar de zestre la nuntă, a fost schimbat pe te miri ce crupe și bănuți, care abia de valorau ceva în vremurile grele de după război. Însă, grație ei, am supraviețuit foametei și eu am plecat la Chișinău să studiez muzica. Nu știu dacă mama a prevăzut viitorul muzician din mine sau nu, dar ea mă
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
-Și să... aveți parte...de... noroc și sănătate! La anu’ și la mulți ani! -Hai, că ai ieșit la mal! râse Arapu. -Bravo, mulțumesc! a zâmbit domnul Ionescu. Să trăiești și tu! Uite, ține pentru osteneală! Și-i întinse un bănuț de argint. -Dar, să știi, mai zise domnul Ionescu. Ți-am cumpărat și un cadou. Am să ți-l dau când vii la moară. Hai, să nu te mai reținem, că ești nerăbdător să colinzi! Și dădu bice cailor, după
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
filosofică, arta poetică, dragostea de neam, de țară și de limba româna, istoria acestui pământ etc. Partenerul preferat căruia poetul i se destăinuie este iubita, el luând diverse întruchipări: drumeț, haiduc, podgorean, dansator etc.: „De-aș fi drumeț, cu ultimul bănuț, Mi-aș cumpăra fântâni fundamentale, Ca-n adâncimea lor să poți s-asculți Iubito, numai cântecele tale Și, prefăcută-n știmă, să te muți Din ierni prea reci, în veri primordiale” ( Sonet cu fântâni) Modestia poetului, prețuirea artei, sunt bine
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]