739 matches
-
sexuală. Verificările dăduseră rezultate liniștitoare: ambele Îl aveau normal. Și totuși, Valentina continua să se Îndoiască de faptul că Într-o gaură atât de mică ar putea intra un organ masculin gros ca un știulete. Și dacă mă dezvirginez? Întrebă bănuitoare răsucind Între degete degetarul acela de vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mama pusese să-l construiască de teamă ca nu cumva Kevin să cadă de pe balcon. Tati Îl trase pe Kevin lângă el și Îi puse În părul creț umbreluța furată de la petrecerea Camillei. Da, spuse Valentina. — Și mama? Întrebă Kevin, bănuitor. — Și mama, Îl asigură Antonio, Împingându-i apoi În salon, căci afară se lăsa răcoarea. Seara era Încă rece, era abia Început de primăvară. Kevin puse În aparat Regele Leu și se cuibări pe divan. Locul lui era În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-ai recuperat toate facultățile de deducție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce capcană voia s-o atragă, și așteptă prudentă urmarea. - CÎnd doi polițiști au scăpat Împreună de la moarte, se tutuiesc. - A... Dacă e o tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă la tonul de glumă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de puteri, dar mai cu seamă contrariată că nu Înaintaseră mai mult. O privire aruncată spre ceas, care arăta o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și deschise ușa brusc. Pierre-Marie, instalat confortabil În pat, citea o carte. Înălță mirat din sprîncene. - S-a Întîmplat ceva, tată? Bătrînul dădu ochii roată prin cameră și se uită În cele din urmă și la el, cu o căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o mînă liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întîmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care am exersat-o toată săptămîna. Întîmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
privii de sus. —Să nu-mi spui că nu s-a dus la budă sau în spatele scenei, să verifice ceva. Nimeni n-o să poată da socoteală pentru fiecare minut. Eu unul, adăugă el, trăgând adânc din țigară, aș fi foarte bănuitor dacă cineva ar fi în stare să dovedească că are un alibi de fier. —Eu am fost tot timpul acolo! protestă Sally. Cu Sam și cu Sophie! Se întoarse către mine. —Tu m-ai văzut, Sam, nu-i așa? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în gura mare, pe stradă și de a trânti la loc ușa când, spre marea mea surpriză, am observat un urcior mare. Așezat pe treapta de sus. M-am uitat la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu gheață și părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe yubani. Când José Correcaminos ajunse lângă el, îi ceru să lase hainele și obiectele pe care le luaseră. — Ar fi bine să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
direcția biroului lui Patta. — Ce-o să zică dacă-i arestăm prietenul, pe signor Important Politic Viscardi? — O, fii serios, Vianello, știi ce va face. Odată ce Viscardi e În spatele barelor și cazul pare destul de puternic, Patta va vorbi despre cât de bănuitor a fost el Încă de la Început, dar a rămas În termeni buni cu Viscardi pentru a-l conduce mai bine În capcana pe care el Însuși a conceput-o. Știau amândoi dintr-o lungă experiență că acesta era adevărul. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai greu lui Patta de făcut decât i-ar fi fost să-i dea lui Brunetti primul său fiu născut. Ia darul așa cum este dat. — Mulțumesc, domnule. — Desigur, am clarificat faptul că urmai sugestia mea, te anunț, că am fost bănuitor față de Ruffolo de la bun Început. În definitiv, a fost eliberat din Închisoare cu doar o săptămână Înainte să-l omoare pe american. Da, domnule. Patta deveni volubil. — Păcat că n-am găsit tablourile lui signor Viscardi. Am să-ncerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea din grădină! Toată lumea a luat în mâini cuțitele și furculițele de plastic pe care Jake le colecta, în mod regulat, de la orice fast-food pe lângă care trecea. —Bere? i-a oferit Jake tatălui lui Alice. —Mulțumesc. Domnul Duffield a privit bănuitor la fosta canistră de motorină din care un firicel de lichid maroniu se scurgea în borcanul de gem de lângă farfuria lui. Tatăl lui Alice a luat apoi borcanul și a gustat cu grijă. E făcută în casă, nu? Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
restaurante din municipiul, așezat, ca pe un pinten, la rădăcina munților din vecinătate. Fetele Își croiseră un plan concret, măreț și criminal, dintru Început. Aflaseră, cumnecum, că Bubu este un om foarte bogat, și, totodată, fără pereche de precaut, de bănuitor, de suspicios, de reținut, În ale femeilor. Hotărâră să Încerce a-l scoate din ale lui, și a și-l face, una din ele, aia care va avea mai mult noroc, amant. Și, de - aici Încolo, a-i toca averea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
distanță, pregătită să intervină dacă obosea ori dacă avea probleme la mers din cauza vederii. În același ritm, Iuliana mergea ca un robot în urma lor. Nuși revenise din surpriza provocată de acea asemănare uluitor de puternică dintre fetiță și Iustin. Deveni bănuitoare și începu să facă anumite calcule, dar nu ajunse la niciun rezultat. Tinu era fericit după cum se manifesta și vorbea cu fetița. - De ce polți ochelali pe ochi? întrebă Daniela. Mă dor puțin... Am fost operat la ochi... - Da? Te-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cum Felix nu avea nici un "altă parte", înfățișă cazul Otiliei, care făcu ceea ce făcuse și altă dată. Pretinse a avea ea o metodă sigură, merse prin oraș și aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic nimănui. Felix deveni, bănuitor. Titi se înscrisese mai departe G. Călinescu la liceu, după ce dăduse corigența, și frecventa cursurile îmbrăcat în uniformă ca un ofițer. Și el începuse a-l irita pe Felix cu această convingere nestrămutată că Felix nu va urma mai departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost în stare să-i spună Aurichii: "Te înșeli, Pascalopol moare de dragul Otiliei și ai sa vezi că are să se-ntoarcă!" Îl opri numai amorul propriu. Zise: - Oricine ar fi fericit să se bucure de atenția Otiliei. Aurica îl privi bănuitor, semnificativ. Felix l-ar fi adus el însuși pe Pascalopol, dacă nu l-ar fi oprit gelozia și mândria. Îi ajută întîmplarea să repare ceea ce i se părea un exces. O mână îl prinse cu putere de braț pe stradă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o placiditate ursuză și bănuitoare. - Iubite domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt tânără, vreau să petrec cât mai am vreme. Dacă nu vrei să ieși nicăieri, stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i făcu injecția înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumina conștiinței își zicea că face o faptă minunată: "ar înălța-o pe Georgeta până la el". Toată ciuda lui Stănică venea din faptul că Olimpia nici nu-l înșela, nici nu-i propunea să divorțeze, dimpotrivă, îl privea ironic și bănuitor, și, noaptea cel pițin, îl urma în toate escapadele lui. În ziua când calendarul ortodox prăznuiește pe sfânta martiră Agripina (zi de lucru de altfel), Stănică își aduse aminte că are o mătușă Agripina, la care obișnuia să treacă o dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familii mai mult decât moș Costache, însă cu riscul de a fi plictisitor. Se expunea la situații ca aceea când el, Felix, determinase pe Otilia să nu-l mai primească. Ce instincte nesatisfăcute împingeau pe Pascalopol în această slăbiciune? Jumătate bănuitor, jumătate plin de interes pentru Pascalopol, Felix întrebă: - Din cât vă cunosc, mi-am dat seama că sunteți afectuos,că iubiți copiii. De ce, atunci, măcar pentru asta, nu v-ați căsătorit din nou? Pascalopol privi pe Felix cu un zâmbet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strânse, ușor, de gît: - Tu știi că eu sunt mai bătrână decât tine? Da, ăsta este tristul adevăr! - Și ce are a face? Crezi că... asta e o piedică... în... - Aș! n-am vrut să spun asta! Cât ești de bănuitor! Am spusdoar că sunt bătrână. - La vârsta asta? Dar ai fizionomia unui copil. Otilia trecu în fața oglinzii și se contemplă. Observația lui Felix era întemeiată. Otilia avea fața neschimbată, de totdeauna, și nu părea mai mult de optsprezece ani. - Tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]