3,362 matches
-
fluture, iremiediabil, Da! Da! Da! Îmi place de tine, gesturile tale, faptul că lipsești de la repetiții și faptul că noi te așteptăm și ești calm și nu te stresezi, mâinile tale, degetele tale, ai mâini foarte frumoase, felul cum ridici bărbia, gâtul lung, cum adulmeci aerul, aș vrea să fiu cu tine, să stăm o zi, să ne uităm la televizor, să mâncăm, aș vrea să fiu cu tine, dacă rămân gravidă, îți fac un copil, Postinor, Postinor, Postinor, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba cu glas tare Eleanor. Adrian se duse la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se așeza la masa ca să completeze cecul. Spune-mi, Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei bine... — Treacă de la mine, sunt un pic vanitos, recunoscu Șam. Dar am toate motivele! Am câștigat trei premii BAFTA, două premii ale Societății Regale de Televiziune, un Emmy, o Nimfa de Argint... — O Nimfa de Argint? — Da, la Festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie ciudată, nu? Atacul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny Tarrant. Șam păru surprins. — Vrei să spui că i-a luat interviul lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate. Să fugă din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Arăta Însă de cel puțin douăzeci. Fruntea, mai ales, impresiona. Atât de Înaltă, Încât restul feței nu mai interesa pe nimeni. Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și dorea altceva decât să ajungă acasă. Acasă la ea. Își puse gluga și trase fermoarul jachetei până sub bărbie. Zăpada Înghițise orașul cu case și oameni cu tot. Lumina lină a unei bruște Înseninări cădea peste această schiță a neantului. Din Petru mai rămăsese doar o arsură pe care o simțea În adâncul ei, difuză ca un chin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain? Timp de zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din nou numărul Iolandei dar nu-i mai răspunse. Vorba cuiva: casa suna a gol. 29. Locul viselor și al amintirilor ar putea fi coșul pieptului. Explicația părea cât se poate de Întemeiată, dat fiind faptul că, ori de câte ori Își sprijinea bărbia În piept și Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară mânile Violetei, pe care le purtase adineauri Eleonora, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pastile împotriva insectelor. Nu bătea nici o briză. Am făcut sex și, când am terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și degetele ei se strânseră pe umărul meu. În cele din urmă, când vorbi, am simțit aerul ce ieșea din ființa ei și dădea naștere cuvintelor. — Promite-mi că o să mă părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim? Am întors bărbia într-o parte, încercând să-i văd fața. — N-o să te părăsesc. Nu vorbi prostii. Ochii ei se ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tău? Am privit în pământ cu o expresie cât mai serioasă posibil și i-am răspuns cu vocea mea răgușită, de samurai din filmele de mâna a doua: — Mi-e îngrozitor de rușine. — Bine, zise ea, trăgându-și genunchii până sub bărbie. Acum spune-mi ce s-a mai întâmplat în EastEnders. Și asta am și făcut. Eram cam pe la jumătatea unei complexe și incredibile intrigi care însoțea întoarcerea unuia dintre personajele negative ale serialului când Clio se aplecă în față, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului. Biroul de recepție era destul de înalt, dar probabil că și ea era foarte scundă sau era așezată pe un scaun cu picioare mult prea scurte; biroul o ascundea complet de la bărbie în jos. — S-au dat avertismente de viituri la radio. John a zis că apa-i destul de mare acum ca să ia mașinile pe sus. Mașinile. Numai în vale să nu fii acum. Așa-i, am zis, picurând apă pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el există... Scout se opri și inspiră adânc. — Rahat, chiar nu aveam de gând să ajung la asta. Voiam s-o spun pe șleau, să încerc să-ți explic totul folosind doar cuvintele potrivite, dar... Își dădu părul pe după urechi. Bărbia, gâtul, tot trupul ei tremura. — Dumnezeule, Eric, regret să spun asta, dar ești foarte norocos. Umbli de colo-colo într-o stare constantă de năruire și asta nu te deranjează; adică, exiști în felul ăsta. Unii oameni ar putea lăsa impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]