565 matches
-
1493 - 1541), medic și alchimist în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția bărbierilor. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey "Essay on the Motion of the Hearth and the Blood", în care arată că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația neîntreruptă a sângelui. Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
bate joc de pretențiile menajerei. Dar, Bartolo vrând să se răzbune pe Figaro, deoarece l-a ajutat pe conte să o ia de soție pe Rosina, și nu l-a lăsat pe el, (Bartolo) să se căsătorească cu ea, (în Bărbierul din Sevilla), o ajută pe Marcellina. Intră apoi pajul Cherubino care, din cauza dragostei sale față de femei în special de contesa Rosina, îl enervează pe conte. Cherubino spune că a venit ca să își ceară scuze Barbarinei, deoarece a intrat în camera
Nunta lui Figaro () [Corola-website/Science/298468_a_299797]
-
oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumătate s-au menținut în repertoriu. Aceeași uvertură va servi la „Aureliano in Palmira” (1813), apoi la „Elisabeta, regina Angliei” (1815), înainte de a ajunge la celebritatea universala cu „Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilla), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de diferite ca regina Elisabeta si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
Siviglia” (Bărbierul din Sevilla), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de diferite ca regina Elisabeta si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini. Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de același elan care se găsește în accelerarea ritmică și în celebrele crescendo
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
unde se stabilește, în 1824, ca director al teatrului italian. Lucrările sale din acești ani, atât de apreciate sunt: „Scara de mătase” (1812), „Tancred” si „Italianca în Alger” (1813), „Turcul în Italia” (1814), „Elisabeta, regina Angliei” (1815), apoi, în 1816, Bărbierul din Sevilla și „Otello”; "Cenușăreasa" (1817), „Moise în Egipt” (1818), „La Donna del Lago” (1819), „Semiramida” (1823), care este ultima dintre marile opere compuse pentru scenele italiene. La Paris, va realiza înca o opera-buffa în limba italiană, apoi va scrie
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă armata română. Compoziția picturii "Recrutul" a fost realizată cu o adâncime psihologică remarcabilă prin contrastul reușit dintre nepăsarea frizerului, bărbierului și gradatului în opoziție cu deznădejdea plină de spaimă a părinților recrutului, a babei și a moșneagului. Lucrarea este, în schimb, deficitară la amplasarea personajelor și în nerespectarea proporțiilor. Altfel, prin tehnici deosebit de simple, lucrarea este grăitoare și oglindește într-
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzică este compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Bărbier și Michel Carre (după dramă „"Faust"” a lui Johann Wolfgang von Goethe). Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „"Théâtre Lyrique"” din Paris. Durată operei: cca 3 ore. Acțiunea se petrece in Germania secolului al XVI-lea
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
n. 31 mai 1877, Cenei - d. 16 martie 1962, Jimbolia) a fost un pictor român de etnie germană, din Banat, supranumit și "pictorul șvab", cunoscut pentru picturile sale care descriu istoria, viața, tradițiile și obiceiurile șvabilor bănățeni. a fost fiul bărbierului Franz Jäger și al Magdalenei Schuller din Cenei. La vârsta de 12 ani, în 1889, a fost dat la școala privată pentru băieți "Franz Wieszners" din Timișoara. 4 ani mai târziu a mers la liceu în Seghedin (1893-1895), unde și-
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
n. 23 aprilie 1775, Londra - d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice. Fiu de bărbier peruchier și nepot de măcelar, se naște la 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Covent Garden, strada Maiden Lane. Fire plăpândă și bolnăvicioasă, sufocat de existența labirintică, incertă moral a familiei și împovărat mai ales de nevrozele mamei sale, părăsește
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
a continuat cu Petre Ștefănescu Goanga la București și apoi cu tenorul Luigi Ricci la Romă. În anii '50 timp de aproape zece ani a fost unul din cei mai buni jucători ai echipei de volei "U" Cluj alături de Vasile Bărbieru și el solist al operei clujene. În anul 1958 a debutat pe scena operei din Cluj-Napoca cu rolul Alfredo din opera Traviata. Ion Buzea a fost angajat că solist al Operei din Cluj-Napoca iar apoi al Operei Naționale din București
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
avion monoloc de luptă. Avionul a fost proiectat de Elie Carafoli și Lucien Virmoux, inginer francez angajat în anul 1928 la IAR Brașov în funcția de consilier tehnic. Din echipa de proiectare mai făceau parte Ion Grosu, Ștefan Urziceanu, D. Bărbieri, Vladimir Timoșenco, Ion Ciobanu și Ion Coșereanu.Proiectul se baza pe experiența acumulată la IAR prin fabricarea sub licență a avioanelor Morane-Saulnier MS 35 și Potez 25. Avionul a fost realizat în anul 1930, ăn în care a avut loc
IAR CV 11 () [Corola-website/Science/312605_a_313934]
-
Europei: actualele Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia și Rusia. În aceste peregrinări el a cules multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi și alchimiști, dar și din contactele pe care le-a avut cu evrei, țigani, moașe, călăi, bărbieri, ciobani și ghicitoare. A adunat informații prețioase, atât din mediile cele mai înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori și era văzut adesea printre căruțași și vagabonzi, pe șosele și prin hanuri, situație care a determinat
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
circulau spuneau că pereții sunt tencuiți cu aur și diamante. O problemă și mai mare totuși era datoria suportată de Franța în timpul Războiului de Șapte Ani, care nu fusese încă achitată. În micul ei teatru, a jucat în piese ca "Bărbierul din Sevilla" de Beaumarchais în rolul unei servitoare, spre amuzamentul lui Ludovic al XVI-lea. Prin dorința sa către plăcerile simple și prieteniile exclusiviste, Maria Antoaneta își face din ce în ce mai mulți inamici chiar și la curtea de la Versailles. A fost tentată
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde a condus o serie de opere de Giuseppe Verdi ("Lombarzii", "Rigoletto", "Trubadurul", "Ernani"), de Gaetano Donizetti ("Lucia di Lammermoor", "Maria de Rohan"), Gioachino Rossini ("Bărbierul din Sevilla"), Vincenzo Bellini ("Norma", "Somnambula") și Charles Gounod ("Faust", "Sapho"). A abordat și repertoriul național, dirijând din Eduard Wachmann ("Lipitorile satului"), Alexandru Flechtenmacher ("Baba Hârca", "Cinel Cinel"). A realizat și o serie de compoziții proprii, fiind întemeietorul operei românești
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
anului 1810 rupând pecețile puse pe buți și reîncepând vânzarea băuturilor. Autoritățile au încercat să aresteze pe Marin Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar un mare număr de orășeni a sărit să-i apere, fiind prins numai Ion Bărbierul, care umbla pe ulițe îndemnând pe concetățeni să nu mai plătească avaet. La o nouă încercare a ispravnicilor de a pune mâna pe ațâțători, orășenii i-au bătut și alungat pe slujitorii acestora, apoi s-au strâns la isprăvnicie, au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Ț. Maiorescu amintește într-o scrisoare din 26 februarie 1878, adresată lui I. Negruzzi: «Portretele lui Rosetti și Mândrea le tot esecut și nu mai izbutesc. Cu Eminescu am să mă duc eu mâine la fotograf, mai înainte însă la bărbier să se râdă. "La Bohème roumaine"...» (TCS, I, 11). În scrisoarea din 13 iulie 1878, adresată lui Ronetti Român și lui Caragiale, poetul îi informează asupra bolii ce-i pricinuia șederea la Florești: «... veți ști că tot mă ustura piciorul
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
postul din Leipzig, după o dispută cu administratorul de scenă al teatrului. Fără post, Mahler s-a întors la Praga pentru a lucra la o relansare a operei "Die drei Pintos" și o producție a operei "Die Barbier von Bagdad" („Bărbierul din Bagdad”) de Peter Cornelius. Șederea lui Mahler a fost scurtă, fiind concediat după un acces de furie în timpul repetițiilor. Totuși, prin eforturile unui vechi prieten din Viena, muzicologul Guido Adler, numele lui Mahler a fost propus pentru un potențial
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
evreilor din Europa. El este celebru atât datorită faptului că este primul film "vorbit" al lui Chaplin, cât și datorită succesului său comercial foarte mare. În rolurile principale din film interpretează: Chaplin interpretează în film un dublu rol: cel al bărbierului evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
parte din film este reprezentată de scenele în care Hynkel și Napaloni discută cu privire la invadarea Austriei (în film Austria (Osterreich) este denumită Osterlich). Filmul conține multe dintre scenele comice savuroase ale lui Chaplin. Filmul se termină cu scena în care bărbierul, fiind confundat cu dictatorul, se adresează unei mari audiențe și prin radio întregii națiuni, înainte de invadarea statului Osterlich de către Tomania (o aluzie evidentă la Anschluss-ul de către Germania a Austriei la data de 12 martie 1938). Chaplin își axează discursul pe
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
miting aviatic. În 1930 se construiesc primele studiouri adecvate sau "săli de audiție", cum se chemau în acea perioadă, în imobilul din strada General Berthelot, nr 60. Pe 21 martie 1930, are loc prima transmisie a unei opere din studio ("Bărbierul din Sevilla" de Gioacchino Rossini). Pe 11 februarie 1932, se inaugurează "Studioul Mare", din strada General Berthelot. Pe 20 octombrie 1932 apare "Legea pentru crearea unui fond necesar dezvoltarii rețelei naționale de relee". Aceasta oferă cadrul legal pentru dezvoltarea tehnică
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
de Masterat al Academiei de muzică Gh. Dima în 1995, ia concursul și la Operă Română Cluj-Napoca unde își face debutul în cariera pe repertoriul de mezzosoprana. Astfel, debutează pe prestigioasa scenă clujeana în 1995 în rolul Rosinei din opera Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, în 1996 în rolul Carmen din opera Carmen de G. Bizeț, urmat la numai două săptămâni de debutul în rolul Dorabella din Cosi fan tutte de W. A. Mozart. A doua stagiune la Operă din
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
dr. Grigore Constantinescu în Cronică Română de Luni 19 mai 2008. În prezent abordează repertoriul de soprană, pe nenumărate scene lirice din țară și străinătate, din repertoriul ei amintind aici operele: Don Giovanni, Cosi fan tutte de W. A. Mozart, Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, Nabucco, Aida, Macbeth, Don Carlo, Trubadurul, Rigoletto, Traviata, Bal Mascat de G. Verdi, Turandot, Țoșca de G. Puccini, Cavalleria rusticana de P. Mascagni, Carmen de G. Bizeț, Gioconda de A. Ponchielli, Lucrezia Borgia de G.
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
Don Quijote și-l lasă pe marginea drumului. El este găsit și ajutat să se întoarcă acasă de un țăran vecin, Pedro Alonzo. După însănătoșire, Don Quijote plănuiește să plece într-o a doua aventură . Între timp, nepoata sa, slujnica, preotul și bărbierul au aruncat în foc mare parte din cărțile cavalerești ale eroului, spunându-i acestuia că un magician a venit călare pe un nor și însoțit de un dragon,i-a furat acestuia cărțile. Eroul își alege drept ,scutier" un țăran
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
Musicescu în fruntea corul mitropolitan din Iași , iar în 1890 a avut loc concertul sopranei Carlota Feliciani din Milano, acompaniată de orchestra comunală. (Concertul a cuprins arii din opera Puritanii de Meyerbeer, din Linda di Chamonix de Donizetti, cavatina din Bărbierul de Rossini, iar la sfîrșit Oiseau legere, La perle de Bresil și romanța Nu mă uita de George Cavadia). În 1891, cu ocazia aniversării a 8 ani de la înființarea Societății Filarmonice Lyra, a avut loc un concert simfonic la care
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
an este invitat în Viena și Split pentru a concerta în producția operei „Turco în Italia” (rom.: "Turcul în Italia"), în rolul lui Don Narciso. Mai târziu se întoarce în Italia pentru a-l juca pe Contele din Almaviva din "Bărbierul din Sevilia" la Florence Maggio Musicale și la Tatrul de Filarmonica Verona. Primește critici pozitive și aplauze din partea publicului pentru rolul lui Nemorino din "Elixirul Dragostei". La vârsta de 22 de ani debutează la Teatrul de Operă Cagliari cu rolul
Vittorio Grigolo () [Corola-website/Science/314204_a_315533]