KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

ținută de doctorul Pompiliu Stănescu, despre "Importanța legumelor proaspete în alimentația rațională", unde erau obligați să participe toți elevii, dispoziție de la domnul Nicanor, tot grupul porni spre Piatra Domniței. Erau deci Ilinca, actorul Petrică Ciuraru, Vlad, Virgil, Tomiță, Nuțu și Bărzăunul. Încă nu s-a putut afla cum, dar mai auziseră de expediție și doi elevi din clasa a XI-a, de la Liceul de informatică. Voiau cu orice preț să meargă și ei, dar n-au fost admiși de grup. Singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei, lucrurile luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît de mult de Ilinca și de Bărzăun să i se ofere și lui această plăcere extraordinară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît de mult de Ilinca și de Bărzăun să i se ofere și lui această plăcere extraordinară, încît Ilinca îi promise că va încerca să-i convingă pe toți să facă un scurt popas în acest scop. Dar cine să prindă păstrăvii?... Bărzăunul nici nu voia s-audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mult de Ilinca și de Bărzăun să i se ofere și lui această plăcere extraordinară, încît Ilinca îi promise că va încerca să-i convingă pe toți să facă un scurt popas în acest scop. Dar cine să prindă păstrăvii?... Bărzăunul nici nu voia s-audă de-așa ceva, deși fusese rugat chiar și de Ilinca. A motivat că are guturai și nu poate intra în apa rece. Și, pas de-l mai urnește. Nuțu se apropie de el și-i propuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
intra în apa rece. Și, pas de-l mai urnește. Nuțu se apropie de el și-i propuse un tîrg: Ai z-z-zece mii de lei de la mine dacă-mi prinzi doi p-p-păs-trăvi babani, să le s-simt și eu gustul. Bărzăunul se uită în altă parte fără să răspundă. Ai d-d-douăzeci! Bărzăunul dădu aproape imperceptibil din cap și făcu "mț", apoi rămase în continuare de lemn. Nu fi prost, insistă Nuțu și numaidecît îi veni o idee salvatoare. Se uită atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se apropie de el și-i propuse un tîrg: Ai z-z-zece mii de lei de la mine dacă-mi prinzi doi p-p-păs-trăvi babani, să le s-simt și eu gustul. Bărzăunul se uită în altă parte fără să răspundă. Ai d-d-douăzeci! Bărzăunul dădu aproape imperceptibil din cap și făcu "mț", apoi rămase în continuare de lemn. Nu fi prost, insistă Nuțu și numaidecît îi veni o idee salvatoare. Se uită atent spre cei din jur, pentru a se asigura că nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
apoi rămase în continuare de lemn. Nu fi prost, insistă Nuțu și numaidecît îi veni o idee salvatoare. Se uită atent spre cei din jur, pentru a se asigura că nu poate fi auzit de nimeni și se apropie de Bărzăun cu altă înfățișare și voce tainică: Îți dau un c-c-cauciuc de bicicletă și-ți promit că... Dar nimeni în afara Bărzăunului nu auzi ce i-a mai promis. Bărzăunul păru foarte interesat de cele spuse. Se uită și el pe furiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
atent spre cei din jur, pentru a se asigura că nu poate fi auzit de nimeni și se apropie de Bărzăun cu altă înfățișare și voce tainică: Îți dau un c-c-cauciuc de bicicletă și-ți promit că... Dar nimeni în afara Bărzăunului nu auzi ce i-a mai promis. Bărzăunul păru foarte interesat de cele spuse. Se uită și el pe furiș la Ilinca, apoi la Vlad și Virgil și răspunse tot încet: Bine... Numai să nu-ți uiți cuvîntul, că pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
asigura că nu poate fi auzit de nimeni și se apropie de Bărzăun cu altă înfățișare și voce tainică: Îți dau un c-c-cauciuc de bicicletă și-ți promit că... Dar nimeni în afara Bărzăunului nu auzi ce i-a mai promis. Bărzăunul păru foarte interesat de cele spuse. Se uită și el pe furiș la Ilinca, apoi la Vlad și Virgil și răspunse tot încet: Bine... Numai să nu-ți uiți cuvîntul, că pe urmăă... Cu mine să știi tu că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
păstrăvi și că se duce să culeagă hribi. Cu tot calmul dinainte, cu toată veselia ce domnise peste întregul grup, ceva ascuns și nebănuit de nimeni părea că stă la pîndă undeva. De acest fapt își dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu vezi cum se ține tot timpul de Ilinca? încheie el cu ciudă, strîngînd pumnii. Bărzăunul nu reacționă însă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu vezi cum se ține tot timpul de Ilinca? încheie el cu ciudă, strîngînd pumnii. Bărzăunul nu reacționă însă în nici un fel. Scoase un fel de mormăit încet și inofensiv, care nu reprezenta nimic, nici pentru el, dar nici pentru alții. Probabil că voise să spună ceva, dar se răzgîndise. Se uită deodată foarte atent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și de cîntec mut, aidoma unei chemări de dincolo de lume... Nu scoase nimeni nici o vorbă mai multă vreme... Parcă pe toți i-ar fi legat pasărea aceea cu lanțuri nevăzute și i-ar fi tîrît după ea în uitare. Numai Bărzăunul întoarse la un moment dat ochi de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul M are noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei, ci din ce-ar fi putut fi! Și mai avea ceva Bărzăunul puțin mai altfel ca restul lumii: oricît de trist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei, ci din ce-ar fi putut fi! Și mai avea ceva Bărzăunul puțin mai altfel ca restul lumii: oricît de trist ar fi fost, dacă intervenea ceva frumos, care să-l bucure, uita de orice tristețe. De pildă, atunci cînd l-a văzut pe Virgil ținînd-o pe Ilinca de deget, a crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de marginea prăpăstiei și priviră adîncurile oarbe, un fior de groază străbătu pe fiecare. Nimeni nu îndrăzni să spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul de pînă atunci, se trase mai deoparte și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj mai deosebit, după ce mîncase un măr și aruncase cotorul în ceafa lui Virgil, cerîndu-și scuze că n-a vrut, Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj mai deosebit, după ce mîncase un măr și aruncase cotorul în ceafa lui Virgil, cerîndu-și scuze că n-a vrut, Bărzăunul ceru să fie legat cu funia și să i se dea drumul pînă la una dintre cele două intrări în stîncă. Se opuse însă cu toată tăria Petrică Ciuraru, căutînd să fie cît mai convingător: Nici nu vreau s-aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și să-i punem la afumat. Iar mîine ne întîlnim cu toții acasă la mine și-i mîncăm cu mămăliguță caldă. E bine? E cel mai bine! strigă Nuțu mai mult decît convins. Hai s-s-să coborîm! Eu nu cobor! se încăpățînă Bărzăunul. Nu, orice s-ar spune, Bărzăunul nu putea renunța cu nici in preț la gîndul pătrunderii, într-un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți, în loc să-l sprijine în împlinirea acestui vis, preferau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Iar mîine ne întîlnim cu toții acasă la mine și-i mîncăm cu mămăliguță caldă. E bine? E cel mai bine! strigă Nuțu mai mult decît convins. Hai s-s-să coborîm! Eu nu cobor! se încăpățînă Bărzăunul. Nu, orice s-ar spune, Bărzăunul nu putea renunța cu nici in preț la gîndul pătrunderii, într-un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți, în loc să-l sprijine în împlinirea acestui vis, preferau să se gîndească la păstrăvi fripți?... Aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din cap nedumerită și ridică din umeri. Nu putea pricepe de ce-i Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]