KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

pe băiat. Am nevoie de el. Vreau să-l văd la față. Numai să-l văd, și vă las în pace pe toți.. Și pe dumneata, și pe el, și pe soția domnului căpitan. Altfel, dacă nu... Înțeles, domnule, scânci bătrâna, neștiind cum să se vadă mai repede scăpată. Da de unde să-l aduc, că-i în tură! Și cu serviciul lui, știți prea bine... Aici este un frig îngrozitor, își aminti. Când plouă și-i umezeală s-au bate vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
un porumbel, ce-a mai rămas din sufletul ei, ca o păpușă îmbrăcată în rochia care-mi plăcea mie, de mătase, de culoarea piersicii crude, cu nasturi de sidef, decoltată, cu brațele și genunchii goi." Zăpăcită și speriată, cum era, bătrâna nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu tine? Mi-a dat Invalidu să-i pregătesc o omletă, spuse Cerboaica, liniștită, și-i arătă farfuria pe care-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu tine? Mi-a dat Invalidu să-i pregătesc o omletă, spuse Cerboaica, liniștită, și-i arătă farfuria pe care-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și legănat ca orice șoldovean sadea. "O holercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele strânse, împietrită lângă bătrână, fără să mai scoată o vorbă, Cerboaica pășea grăbit, pregătindu-se pentru întâlnirea cu fostul pretendent, prietenul lui bărbatu-su prin care să-l găsească pe cel așteptat. Nu-l văzuse de mult pe fostul rival al soțului ales. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte. Chiar ai de gând să mergi la secerat? o-ntrebă când veni. M-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se-ntâmple ceva bun. Prea multe rele li se aruncaseră în față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici. Aici, aici, maică, dar ce să ne facă el? se căină bătrâna. Face și el ce poate, spuse altcineva. Dacă pleca și dumnealui cu autoritățile... Dacă pleca, se ghiftuia în altă parte... De ce vorbiți așa!? Înaintau cu greu, prinse în trupul mișcător al mulțimii, cu neputință să facă ce voiau ele, supuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
și i se făcu frică. Nu se puteau stăpâni. Veneau singure spre ea. După asta știu că nu-i e indiferentă nici acum. Sunt cu mama. Cu soacră-mea. Mamă! strigă ea, și se-ntoarse să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină el, ceremonios. Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
nici o teamă. Câtă vreme nu li se întâmplă nimic nemților, nici lui nu i se poate întâmpla nimic. În privința asta fiți fără grijă. Domnule prefect, dar cum aș putea să-l văd? Trebuie să-l văd, aveți înțelegere, se rugă bătrâna. De un an de zile n-am mai primit un rând de la el. Puteam să-i fac și parastas la biserică. Nu-l pot vedea nici eu prea des, stimată doamnă, mărturisi prefectul. A ajuns, cum v-am spus, om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
e... dacă doamna, nora dumneavoastră, ar dori, la modul cel mai amiabil, o intervenție pe lângă Comandamentul german spre a se facilita o întâlnire cu fiul dumneavoastră, mi-aș oferi serviciile de intermediar... Știam eu c-o să reușesc, mărturisi cu sinceritate bătrâna. Dumnezeu mi te-a scos în cale, domnule. Sigur, sigur că da, se însufleți ea. Tot Dumnezeu mi-a hărăzit nora pe care o am. O să se ducă peste tot unde-o să vrei dumneata. Tot ce-o să vrei dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
așa, noră? Cerboaica o privi o clipă cu buzele strânse, apoi dădu din umeri și încuviință surâzând liniștitor: Așa-i, mamă. Dacă spui mata... Mata știi că eu niciodată nu-ți ies din vorbă... Da, da, o arse cu privirea bătrâna. Mi-a dat Dumnezeu cea mai bună și cea mai frumoasă noră. Vă felicit, doamnă, se înclină prefectul. Pentru vremurile astea sunteți, într-adevăr, o mamă norocoasă, o complimentă el, galant. Se-ntoarse spre Cerboaică: Unde v-ați ascuns, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
am să-ți argumentez detaliat ce-am urmărit prin petrecerea asta și-o să-mi dai dreptate... Negreșit, râse ea, dacă o să binevoiești să mă cauți. Sluga domniei voastre, duducă. Cerboaica zâmbi privind pe lângă fața surâzătoare, ochii limpezi și iscoditori ai bătrânei: S-a făcut târziu. Vrei să plecăm, mamă? Păi, dacă dânsul nu ne poate duce la Tomiță, ce să mai facem pe-aici? Ciudat! Mi se pare că totul e ireal, exclamă prefectul. Poate chiar și este, îl aprobă Cerboaica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-ntâmplat cu dumneata atâta timp? Prea multe întrebări deodată, surâse ea. Eu ți-am pus o singură întrebare... Soțul meu. Îți dau cuvântul, șopti el, că-ți voi spune totul. Nu-i însă momentul acuma. (Și tare, să-l audă bătrâna.) S-ar putea să fie pe front sau inspectează cu generalul zona din spatele frontului... dacă va veni diseară în oraș, promit să-l caut, să pun mâna pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog. Mi-am dat cuvântul, nu mai insista. Se întoarse afectat spre un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o luă cu el pe bătrână. Am să-ți povestesc. Am să-ți spun multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o luă cu el pe bătrână. Am să-ți povestesc. Am să-ți spun multe. Am să-ți spun îngrozitor de multe, se aprinse Tudor rămânând singuri. Fără să-și dea seama ce face, îi apucă mâinile în mâinile sale: Ți s-ar părea ciudat dacă ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
îmi este cunoscut, dar înțelesul îmi scapă. Dacă n-o să vii, n-o să-ți fac nici o vină din asta, dar să știi că te voi aștepta mereu... Vorbe mari într-un moment nepotrivit... Adevărat! Adevărat! Burtosul se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]