32,586 matches
-
Tudorache, Ghorghe Dinică, Ștefan Mihailescu-Braila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Colea Rautu, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Iurie Darie, Eugenia Bosanceanu, Ernest Maftei. Totodată, în îndelungată sa carieră, Sergiu Nicolaescu a jucat peste 35 de roluri, de la comisarul Moldovan la Mircea cel Bătrân, mareșalul Averescu și Carol I. Sergiu Nicolaescu a fost nu doar unul din actorii Revoluției din 1989, dar a și scris pe această temă câteva cărți, dintre care prima, „Un senator acuză”, a fost publicată în 1996 (a 2-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
de ceea ce se întâmplă înlăuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântă la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte îndrăgite și bine stăpânite de poet sunt tehnicile cinematografice, fotografice sau picturale, imaginile străzii, ale piețelor sau ale bătrânilor ,,...cum adunau bătrânii banii în batistă /” (sugestivă nu este acțiunea în sine, ci fotografia pe care o privim și care imortalizează gestul). Semnul Isar, o carte de poezie scrisă în majoritate în vers alb, dar și în vers clasic, ceea ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
întâmplă înlăuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântă la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte îndrăgite și bine stăpânite de poet sunt tehnicile cinematografice, fotografice sau picturale, imaginile străzii, ale piețelor sau ale bătrânilor ,,...cum adunau bătrânii banii în batistă /” (sugestivă nu este acțiunea în sine, ci fotografia pe care o privim și care imortalizează gestul). Semnul Isar, o carte de poezie scrisă în majoritate în vers alb, dar și în vers clasic, ceea ce asigură muzicalitate, uneori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
Johann Meinhardt Într-un sat săsesc din Ardeal trăiește un bătrân cu o poveste halucinantă, care răstoarnă istoria. Îl cheamă Johann, a fost cizmarul lui Hitler și se afla în bunkerul din Berlin, când Führerul a fugit, însoțit de 24 de ofițeri, în Africa de Sud. Cadavrul găsit de ruși era al sosiei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
luate doar pentru trei săptămâni, cât li s-a spus că vor sta departe de casă. Au lăsat vacile în grajd, oile în curte, păsările în grădină. N-au avut cum să le ia cu ei. „Ba mai mult”, spune bătrânul Johann, „femeile s-au străduit să lase casele curate, măturate, să fie faine când se vor întoarce înapoi... Le-au încuiat, au scris pe chei numărul casei, au strâns toate cheile în niște coșuri mari și le-au dus la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
cu câtă liniște povestește despre acele zile care au schimbat fața lu-mii? Cum să-mi înlătur tremurul vocii care ar putea trăda emoțiile care mă cuprind? O asemenea baftă ai ca reporter doar o dată-n viață. Îl iau ușurel pe bătrân și-l întreb mai întâi cum era bunkerul în care se ascundea Führerul. Îmi desenează o schiță, spunându-mi ce destinație aveau camerele în care a avut acces. În stân-ga coridorului erau încăperile familiei Goebbels și centrala telefonică, iar pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
prin oraș și că a recunoscut unele din locurile pe care le știa din vremea războiului, dar că bunkerul nu l-a mai văzut. „Cred că e desființat, știe-l dracu’!” Și cum erau cizmele lui Hitler? îl întreb pe bătrânul Johann. „Erau cizme militare, din piele neagră, lungi, faine. Le lustruiam, de nu se putea mai bine! Se vedea că-s de meserie. Aveam de la ei cremă de cea mai bună calitate. Da norocu’ o fost altu’! Când am plecat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
ce este vorba, căci mi-am dat seama că este ceva important. Pe la 7, eram cu ochii, cu urechile și cu sufletul în așteptare. La 7 fix s-a auzit Führeru’, care a făcut un apel la tot poporul german, bătrâni, tineri, femei, bărbați, ca să puie mâna pe orice arme, pe sape, pe topoare, care cum poate, să nu lase rușii să vie în țară. Am fost emoționat, mi-am dat seama că e sfârșitul aproape. Fuga Cu cizmele făcute de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
viața simplă a românului sud-basarabean, despre faptul că limba română, limba în care gândesc, este considerată “subversiva”, despre bisericile românești care au fost distruse în anii comunismului și despre cât de greu se revine astăzi la ele. Am scris despre bătrânii din Oziornoe care trăiau așteptând să audă un glas “de acasa” și despre copiii din Erdec-Burnu, adunați pe furiș (de teama autorităților) într-o seară ca să ne demonstreze că și ei știu să danseze Călușarul. Am scris despre statuia decapitată
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
19 noiembrie 1946 în comuna natală, constituie un exponat tulburător, ilustrând, tăcute, barbaria sistemului totalitar de tip comunist. Nu am reușit să ajung personal la Sighet, să vizitez Memorialul, așa cum au făcut-o până acum zeci de mii de români, bătrâni și tineri, dornici să înțeleagă cum a fost posibil ca generații întregi să se nască, să trăiască, să iubească și să moară sclavi într-o Românie comunistă. Urrmaresc cu interes, totuși, participând la manifestările pe care Fundația Academia Civică le
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
de Bunul Dumnezeu prin înseși numele care i le-a dat: pelasg, trac, scit, bes, agatârș, get, ilir, dac, român, nume care a odrăslit în întreaga omenire, renume care a cunoscut cel dintâi Scrisul, Cultura, Monoteismul, Monahismul, Mistica isihasta, Înțelepciunea Bătrânilor, Sibilele-profetese, Sihaștrii și Schivnicele nemuritoare nu putea deci, să nu aibă Tezaurul Izvoarelor sale scrise, chiar dacă nemurirea salășluia pururea în faptele mărețe ale Marilor Daci. Bunul Dumnezeu-Ziditorul a toate ne-a hărăzit că Neam o Aură specială, cu harismele ei
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Dimitrie, Sf. M. Mc. Mină, Sf. M. Mc. Pantelimon, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Ioan Casian, Gherman, Timotei I, Alexandru Macedon, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Justinian cel Mare, Heraclius, Asan I, Petru și Ioniță Caloian-Asan; Mării Voievozi: Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu, Nicolae Mavrocordat, Grigore al III-lea Ghica, Regina Maria, Prinții: Nicolae I, Alexandru Ghica, Alexandru Cantacuzino, Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Mihail Sturdza, Gheorghe
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
să oferi ascultătorilor muzică plăcută urechii. Am redactat emisiuni variate - de muzică ușoară, populară, cultă, emisiuni ocazionale, am semnat ilustrații muzicale pentru piesele de teatru radiofonic etc. Referitor la actualul tezaur folcloric românesc din Voivodina aș cita acea zicătoare din bătrâni: „Aveți bucate bune, dar nu le știți pune”. Talente avem, tineri muzicieni români instruiți, cu academii, avem, dar ceva ne lipsește. Nu-i adunăm pe toți laolaltă, nu le oferim tuturora prilej de a se exprima și nu le oferim
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
pe ”Bunicuțele” foarte mult și îi încurajez pe tineri să păstrăze ceea ce au moștenit, fiindcă este o valoare și o bogăție. Accentuez că asta este în mâinile tinerilor, de ei depinde cât se vor păstra obiceiurile și tradițiile moștenite din bătrâni. Stela NEDA BULIC
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94021_a_95313]
-
Așa, în ultimul deceniu ne-au părăsit discret mari matematicieni, mari fizicieni, filosofi, juriști, biologi, sociologi și psihologi, acoperiți de o tăcere jignitoare și vinovată prin lamentațiile orăcăitoare că nu avem personalități creatoare, nu avem valori autentice. Ba avem, avem bătrâni de staturi amețitoare, avem tineri care crează major în spațiul cultural mondial, în contextul în care școala românească e mereu arătată cu degetul că e de proastă calitate, e ineficientă. Avem școlile de istorie și matematică de la Iași, școlile de
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
nu se limitează numai la elemente ale lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
cuvintelor, cît mai degrabă o supremă eliberare. Profesorul Paul Cornea împlinește 80 de ani (n. 5 nov. 1924): nu mai este un tînăr și nici măcar ceea ce numim de obicei un om în plină maturitate. Atunci ce este Paul Cornea? Un Bătrîn? C'est vite dire! Dacă măsurăm vîrsta omului după tonusul interior și după ritmul activității lui intelectuale, atunci Paul Cornea este orice afară de un ,om bătrîn": a atins punctul cronologic al maximei dezvoltări, dar s-a hotărît să rămînă acolo
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed, avidă de experiențe pasagere, care se vor totuși profunde, după modelul impus în epocă de Eliade și Vulcănescu. Dar, pe lîngă un soi de "trăirism", afară de
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Ovidiu Genaru Poetul La umbra unui ou eu și iscoadele mele plătite pândim când se aprinde iarăși lumina în bănuțul azi întunecat. Și de-ncordare lungă mi-au crescut unghiile ca la bătrânii evrei. Blestem Au venit unii și au pretins că ei sunt Mesia, au venit alții și i-au răstignit pe cei dintâi, Au venit unii și au propus să mergem înainte, au venit alții să ne spună că înainte e
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
ai lua un interviu, da!... Dar așa, ce să-ți spun?... Ce-am eu din faptul că stau de vorbă cu dumneata? Am vreun interes, câștig ceva? Eu la vârsta dumitale nu stăteam de vorbă cu nimeni, pe vremea mea bătrânii nu stăteau de vorbă cu tinerii... N-am întrebat pe nimeni, n-am ascultat pe nimeni... Dacă scrii, scrie ce te taie capul și cum vrei, să nu-ntrebi pe nimeni și să nu-ți pese de ce spun alții... Pentru
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care se transmite prin aer de la mare distanță
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
de altfel, se află într-o relație de contaminare semantică și simbolică cu verbul "a se uita". De altfel, regimul dominant al imaginilor este acela vizual, o vizualitate de o pregnanță extremă, ce amplifică dramatismul desenului liric: "M-au ascuns bătrânii după obicei/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un unchi aproape nonagenar, imobilizat în pat și foarte ramolit, adică un bătrîn în stare proastă comparativ cu alții, care, la vîrste și mai înaintate, rămîn valizi și cu mintea aproape întreagă. Bucuria pe care o avea cînd mă vedea, firicelul de comunicare între noi, îmi întreținea sentimentul că sunt utilă, că fac
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
mare merit fiindcă își stăpînesc repulsia și se poartă milos, că se obișnuiesc cu un spectacol dezolant, fiind zilnic confruntate cu el. Ba încă am aflat cu surprindere de la aceste îngrijitoare că există cazuri și mai disperate ca unchiul, cînd bătrînul nu conservă strict decît funcția digestivă, de la cea de îngurgitare la cea de excreție, adică o formă extremă de decrepitudine despre care pînă acum nici n-am știut că există. Datorită acestor îngrijitoare, m-am umplut de admirație și recunoștință
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
care intră în contact cu părțile cele mai hidoase, mai infernale ale vieții; despre care se vorbește puțin sau deloc, și care ar trebui plătiți în aur, dar asta e cu totul altă problemă. Am început să doresc fățiș ca bătrînul să moară, așa cum își dorește și el cu patos în unele din momentele de oarecare luciditate (în celelalte își dorește să trăiască, ori nu mai știe ce trebuie să dorească!), dar cu aproape certitudinea că, dimpotrivă, datorită unei corecte îngrijiri
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]