707 matches
-
îi solicită exigență maximă față de tipografi ("Mă rog voă, luați seama să nu confunde zețarul trăsurile de unire din cuvintele compuse [...] cu pauzele de puncuație dintre propozițiuni."), îi face observații la obiect după publicarea fabulei Duel ("...cu părere de rău bătrînească am constatat [...] o mare greșală de punctuație.") sau în legătură cu propria-i exprimare: "Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greșală de limbă; ia seama: simbol face pluralul simboluri nu simboale...". A mai avut o obsesie majoră Caragiale cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Moara cu noroc. Acesta din urmă înseamnă de fapt un dublu raport (femeie-bărbat; văduvă-cap al familiei), așadar un dublu obstacol în comunicare. Bătrâna nu poate fi atât de directă ca Neacșu. Ea își exprimă părerea "îmbrăcând-o" în straiele "formulelor" bătrânești ce trimit mai degrabă la predicile bisericești decât la zicătorile populare. Mesajul e același ca în cazul tatălui Siminei. Grăitoare în acest sens e ultima intervenție a bătrânei la plecarea ei, în vederea sărbătoririi Paștelui, de la Moara cu noroc. Fără mască
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
te bucura de momentele bune, trebuie să ai și conștiința împăcată că bucuria ta nu înseamnă supărarea altora; atitudine luată ca un obicei împământenit de generații, căpătând atributele unei datorii sacre; p. 48, r. 9 10 : „Vorba, portul și apucăturile bătrânești nu le mai venea la socoteală” efectele modernizării societății pot fi dăunătoare tradițiilor, autenticității; r. 14 : „și nătângia unor bătrâni era mare” uneori și înțelepciunea bătrânilor este anulată de încăpățânarea nefondată a acestora; p. 49, r. 2 3 : „Ciocoismul și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
inițial sub formă de scrisoare și dat prima dată publicității în revista „Bucovina”, redactată de Frații Hurmuzachi la Cernăuți, într-un serial de cinci numere pe anii 1849-1850, cu numai doi ani înaintea apariției volumului Poezii populare. Balade sau Cîntece bătrînești (1852-1853). Scrisoarea-articol a trezit satisfacție în redacție, care a dorit să adreseze publicului și autorului, deopotrivă, cîteva cuvinte din partea sa: „Cu deosebită plăcere împărtășim cititorilor noștri acest articol cu care suntem datori penei măiestoase a unui bărbat pe care noi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători. Să mergem în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot cele bătrânești, privind către Dealul Mitropoliei, doar că în urmă cu vreo douăzeci de ani, mare logofăt fiind, Constantin Brâncoveanu le a adăugat un foișor înalt deasupra sălii mari ce dădea în cerdac. Scara care urca acolo cu trepte de piatră abrupte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aceasta își începe treaba nimicitoare "mai ales după războaie, când se ivesc pe cer semnele obișnuite ale cumpenelor mari, precum sunt întunecimile de soare și de lună, cutremurele de pământ, prelingerea stelelor sau ivirea stelelor cu coadă". Într-un cântec bătrânesc cunoscut și dintr-o variantă reținută de V. Alecsandri, holera apare pe malul Prutului ca "O clonțată ce rîdea,/ O clonțată-nveninată,/ Cu pielea pe trup uscată/ Și cu părul despletit, / Tot cu șerpi împleticit. / Ea din loc sărea,/ Spini în urma
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
căldură. Ieși repede, se duse la bicicletă și se urcă pe șa, simțind iar oboseala din spinare. Începu să străbată orașul forfotind de lume în înserarea care se lăsa. Mergea repede voia să ajungă cât mai repede la casa lui bătrânească și la terasă. Se va spăla în spălătorie, și apoi va sta să privească marea, care, mai întunecată decât de dimineață, îl însoțea încă de pe acum pe deasupra liniei înclinate a bulevardului. Dar și fetița îl însoțea, și Yvars nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
caldă cu albastrul alburiu al văzduhului... 9 Automobilul opri scurt în fața unei ogrăzi largi, cu poarta deschisă. Bologa sări jos, așteptă două clipe pe plutonierul care spunea ceva șoferului, și intrară împreună, în vreme ce mașina trecea mai departe. Două case mari, bătrânești, mărgineau ograda. Cea din dreapta, cu grădiniță de flori în față, văruită de curând, avea vreo cinci odăi. În trei locuia generalul Karg, iar în celelalte două din fund, proprietarul, însuși primarul comunei. Casa din stânga era a unui învățător care a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV 468} Ce spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orb și plin de zile - Care scoțând căciula o-ntinde după mile Și-apoi șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce nu văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inima-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI: E! Achill și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Uite-o colea. Ei! Mă gândeam și eu că oi descoperi măcar o țandără de piatră care să-mi povestească cam ce vorbea moș Creangă cu dragul său prieten - Mihai Eminescu - când urcau sau coborau dealul ista? Bine zice vorba bătrânească: „Năravul din născare leac n-are”. Dovada? Nu-i greu de ghicit. Hoinărești fără încetare. Pe ulițele Iașilor ne-am cunoscut, pe ulițele lui ne revedem. Și dacă tot ai pus întrebarea, ți-oi spune doar că bănuiesc unde puteau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește sufixul -esc bătrân - bătrânesc nebun - nebunesc copil - copilăresc, copilăros [5] 2306 A praepositio, dar care și-au pierdut în mare parte natura sa prepozițională, însemnează cătră, la, ca și, de și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brânză, vremea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și cari nu se potrivesc cu vrâsta lor în clasele mai avute; în clasele mai de jos sărăcia părinților, hrana și îmbrăcămintea rea, iarna lipsa de căldură, care trezește înainte de vreme în copil instinctul conservării și-i dă acel ochi bătrânesc și serios pe care îl au animalele espuse a se hrăni singura înainte de vreme. Este o vorbă - "nevoia învață minte pe om" - adevărat! Dar pe câtă vreme creierul, organul minții, nu este pe deplin crescut, această creștere o împiedecă prin întrebuințarea prea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nenumărate ori, răsucindu-mă-n pat de necaz, ce s-or fi distrat indivizii ăia cu înflăcărată mea epistolă de amor. Satul era ars de soare și dezolant, cu case pierdute prin livezi și grădini de legume. Casa inginerului era bătrânească, 8 cu prispă și acoperiș de șindrilă, și era înconjurată de o curte în care creșteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, până la piept, cu flori vinete, bătute și cu măciulii cât merele. Sânt convins că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dovedește delicat și conciliant, sfătuindu-i și pe alții să se poarte la fel, intervenind, împăciuitor, într-o dispută dintre Idomeneu și Aias care își spuneau vorbe grele. Iar acest om impulsiv și lipsit de răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită de Priam la sfârșitul întrecerilor de care. 121 Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dovedește delicat și conciliant, sfătuindu-i și pe alții să se poarte la fel, intervenind, împăciuitor, într-o dispută dintre Idomeneu și Aias care își spuneau vorbe grele. Iar acest om impulsiv și lipsit de răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită de Priam la sfârșitul întrecerilor de care. Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
casă bună... trei odăi... antret... bucătărie... singuri în curte. Asta, se-nțelege, până la moartea lui senior Capulet... babacul Juliettei.... care a lăsat toată averea gineri-său... alți clironomi n-au mai fost... așa că pe urmă s-au mutat în casele bătrânești. Când au murit și socrii Juliettei... au rămas iar case mari... acareturi... binale... gospodărie întemeiată. Julietta, să le vândă... Romeo, să nu le vândă...ba așa... ba așa... ceartă... sfădălie... tărăboi... vorba vine... în sfârșit, tot pe-a lui Romeo
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
6 august, dimineața mă trezesc devreme și-mi adun lucrurile în rucsac cu gândul netulburat să părăsesc mănăstirea, încă nu sunt pregătit pentru întâlnirea cu mine însumi, cobor, cu teamă să nu mă vadă cineva, treptele de piatră ale casei bătrânești cu prispă, dar îl zăresc pe părintele Ioan de vorbă în pragul bisericii cu pelerini și rușinea soldatului care întoarce spatele câmpului de luptă mă cuprinde năvalnic, am s-o iau pe alt drum să nu mă observe și cotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi vorbește despre casa lor din București, treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din pat și dau perdeaua transparentă din ușă la o parte, nehotărât în prag, să mă duc să-i cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un bărbat și doi copii, mănâncă, îmi trag lavița de pe prispă mai aproape înspre ei și ascult, să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de minimă securitate. Nu voiam decât trei mese pe zi și un pat în care să dorm. Vă rog, domnule! Boșorogul nu părea în stare să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]