587 matches
-
fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea de bine (pentru că orice faptă bună are și ea o limită). Asta, evident, până apare următoarea bătrânică. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Scrisul și descrisul Exceptând grădinița și vreo două clase din primară, nu cred să fi avut o pasiune aparte pentru cărțile cu poze. Am trecut destul de repede de hopul imaginilor frumos colorate, oferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
de rod, soi bătut, roșu, DN 2H Rădăuți 4 km, cvartal de vile din cîmpul verde, despică orașul în două cu șuvoaiele de intimități, revărsare de explicații nu mai puțin directe, tipurile fizionomice ieșite pe ceața inimii, Dornești mai persistente bătrînele cu mănăstirea, distracție pe deocheatele cu slăbătura vioaie, telal calic, sacoșe de pantofi, la ochelari lentilele groase, barba s-a mai păstrat neagră, lipsește, să nu stați pe bancheta lui, nu doar mizerie, e și nebun! teoria liniștii călugărești, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un timp se reașterne liniștea. Mai avem o bătrînă care vă roagă s-o primiți. Nu este înscrisă la audiențe, îmi spune secretara. Să intre și bătrîna, spun cu un glas obosit. În sala de audiențe își face intrarea o bătrînică, impecabil îmbrăcată. Sînt Catinca Căpușă... Tresar ca atunci cînd te sperii în somn. Fiul meu, Ionuț, continuă aceasta, își bate joc de mine, în casa mea. Cum așa? Mă forțează să trec totul pe numele lui. Casă, grădină și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trudea la ecarisaj. Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din pușcărie, un unic loc de muncă: la ecarisaj. După moartea remarcabilului intelectual iconar (autor de proză, eseuri, teatru, poezie, traduceri...) o bătrânică modestă și puțintică la trup, Ecaterina Chelariu, mi-a adus Jurnalul soțului ei. În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce fusese o agentură a Moscovei. Lupta împotriva elitei politice interbelice. Sovietizarea. Și proiectarea acelei Fete Morgana, a "celei mai drepte și libere societăți umane, fără exploatare" etc. Bițu locuise, ca elev, în Fălticeni, la o gazdă modestă. La o bătrânică, pe strada Poșta Veche. Aproape de gară. Și părinții îi aduceau lunar alimente, din ce aveau și puteau. La Iași, în anii studenției stătuse, în toți cei 5 ani, împreună cu un alt coleg de la Neamț, fiu de țăran ca și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității, nimeni nu îndrăznea să facă un pas... O bătrânică, mărunțică, cu fața boțită și frântă de șale, îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu’ Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori. „ - Mișcă-te, banditule.. mișcă-te !.. Icoana și parastasu..!”, răcni un milițian și-i împinse câteva paturi de armă în coaste. Un altul o îmbrânci pe bătrânică cu patul armei în șanț, vărsându-i cofița... De astă dată, ochii lui Baltă scăpărară ca fulgerul. Bătrânica se ridică... se înălță de șale, strigând după el: „ - Să nu te dai, Gheorghiță, mamă... să nu te dai!”, blestemându-i pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mișcă-te !.. Icoana și parastasu..!”, răcni un milițian și-i împinse câteva paturi de armă în coaste. Un altul o îmbrânci pe bătrânică cu patul armei în șanț, vărsându-i cofița... De astă dată, ochii lui Baltă scăpărară ca fulgerul. Bătrânica se ridică... se înălță de șale, strigând după el: „ - Să nu te dai, Gheorghiță, mamă... să nu te dai!”, blestemându-i pe cei fără Dumnezeu și Cruce... „Bată-vă Dumnezău, să vă bată de păgâni..!”. „ - Lasă, lasă, tușă Ilinca... nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Clopotul bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mărturisește implicit despre cît de coezivă este comunitatea examinată, despre cît de firesc și de intens "ne pasă" de ceilalți. Studiile clasice verificau prin intermediul unor complici ai experimentatorului activarea cîtorva scenarii "clasice": cît de dispuși sînt trecătorii să ajute "o bătrînică neputincioasă" sau, după caz, "un nevăzător să treacă strada", cît de prompt se sare în ajutorul unei persoane care face o "luxație" sau, mai grav, are o "criză cardiacă", ori cît de binevoitori sînt cei din preajmă în a furniza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
diluviană ce a urmat în dupăamiaza acelei zile. Bunicile de pe lângă Adjud au toate copii și nepoți emigrați în Italia. Pe aceștia nu-i mai interesează pelerinajul la Sfânta Parascheva, chiar și așa mai vin acasă doar atunci când se nimerește, mărturisesc bătrânele cu o voce tristă. Oamenii politici care vin să se facă văzuți an de an la Iași sunt percepuți ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfânta în fiecare an”. Chiar așa au spus, cu neprefăcută sfială
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toți până la capăt, nu dăm înapoi”. Apoi începe să povestească cu sârg diferite întâmplări din pelerinajele la care a participat „după Revoluție, că altfel nu se putea”, după cum singură recunoaște, vindecări miraculoase operate asupra ei și prietenilor din jur. O bătrânică din apropiere, după ce cumpără câteva iconițe colorate, la un leu bucata, spune cu voce tare, pentru a se face auzită de către cei din jur, prietenii săi efemeri de pelerinaj : „Of, mamă, mamă. Așa-i la pelerinaj, scoți bani și iar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de Moghilău... La Murafa când ați ajuns era deja frig? Da, era deja foarte rece - era noiembrie, iar În noiembrie deja este foarte rece, ninge, e iarnă... La Murafa unde v-ați cazat? La Murafa ne-am cazat la o bătrânică ce avea o fată. Avea copiii În Kiev, dar nu mai putea să știe nimic despre ei, căci Kievul era despărțit, iar acolo se dădeau lupte. Și avusese patru fii care au fost omorâți Într-un pogrom al lui Petliura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nouă forță, alcătuită din milă și tandrețe. Și m-am gândit să-i arăt cât de puțin conta pentru mine înfățișarea ei șleampătă și neajutorată, să-i arăt că iubirea mea titanică ar fi suportat și ciudățenii mai mari. — Hai, bătrânico, i-am spus, scoală-te. Vino jos să luăm micul dejun. Pe urmă îl trimit pe Gilbert la Nibletts să-ți aducă lucrurile. E foarte simplu. Sau, cel puțin, speram să i se pară simplu. Se opinti în sus, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că nu mă duc în domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns la părinți... Săracii... Tata așa mi s-o părut că încă se ținea bine, da’ mama tare îmbătrânise. Când m-a arestat era o femeie voinică, frumoasă, acuma era o bătrânică mică, și să vedea pe față că era distrusă, că tare mult o plâns în cei zece ani. Apoi acolo am aflat de soțul meu c-o fost condamnat la moarte... că io n-am știut de condamnarea lui... Cum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puțină implicare și voință. „Uite, spune ea, de când merg la sală, am reușit să conving opt colege de aerobic să adopte căței de la asociația Ham Ham, iar copiii a trei angajate de la Tel-Media sunt îngrijiți din când în când de bătrânici de la Centrul Social Creștin, care fac baby-sitting. În plus, în fiecare primăvară curăț de gunoaie cartierul în care locuiesc prin campanii pe care le-am organizat cu voluntari de la Salvați Planeta. Sigur, este obositor, dar îmi place acest stil de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
cea mai simplă de a descuraja furtul din magazine este de a se asigura că angajații devin conștienți de prezența fiecărui client prin adresarea unui simplu salut. Observația relativ glumeață a lui Sam Walton, a fost că dacă angajezi o bătrânică simpatică doar ca săi salute pe clienți la intrare, nici unul nu va îndrăzni să fure, e adevărată. Se pot oferi coșuri, hărți sau cupoane. Într-un magazin aranjat cu gust din Manhattan, Takashimaya, portarul îmbrăcat în uniformă oferă o broșură
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dăruie (decât dacă există un special Dumnezeu al Veneției). Am scris și în barul Il Santo Bevitore unde gustam Aperol pe niște butoaie uriașe, acesta fiind minunatul șpriț venezian, oranj la culoare și aromat foarte, îl beau toți venețienii, toate bătrânicile, toți băștinașii, fiindcă e lejer și are o savoare de lagună cu ștaif. În Il Santo Bevitore barmanii puneau adesea Jim Morrison, care răsuna ciudat pe micile canale din Campo Santa Fosca, unde locuiam eu. Dimineața și seara mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Poate că în drumul tău Vei trece prin satul meu. La marginea satului Pe șoseaua dorului Este’o fântână cu roată Te oprește și bea apă ! Și este’o casă bătrânească Cu mușcată la fereastră Și-n casă-i o bătrânică Slăbuță și mărunțică Ochi albaștri, păr de nea Asta e măicuța mea. Cântecul eroilor E liniște în codrul verde și în sat la noi Și tata-i dus de multă vreme nu s-a ’ntors înapoi. Tăticul meue la război
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
seu de animale. Călătorul care trece astăzi pe ulițele satului poate vedea case noi și arătoase, acoperite cu tablă sau țiglă, model italian sau spaniol și multe case vechi, acoperite cu stuf, în care mai locuiește un bătrân sau o bătrânică, dar cele mai multe sunt pustii. Sunt coturi ale satelor unde nu se mai construiește nimic. Pe unde s-a pus asfaltul și ajunge și rețeaua de apă se mai fac case noi. Opincile și traista au ajuns la muzeu, deși fac
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
comunicării nonverbale prin și în teatru, folosind: * exerciții de mimă7 corespunzătoare unor operații simple (a tăia o felie de pâine, a bate la ușă, a deschide geamul), unor întâmplări (locutorul a văzut pe stradă un copil care a ajutat o bătrânică să treacă strada 8), unor situații de comunicare (două persoane în tren, vorbitoare de limbi diferite), unor emoții 9 (bucurie foarte mare, stres în timpul unui concurs/examen etc.) etc.; * exerciții de dans pe diferite tipuri de ritm, pe diferite tipuri
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
voia să meargă să doarmă în gară. Nu avea loc de muncă, nu avea unde dormi. Am mers mult cu ea peste tot, m-a plouat, eram udă și simțeam răceala, dar la finalul zilei a început munca la o bătrânică. Mi-a mul țumit. Stând apoi singură în stația de autobuz, se apropie de mine o fată de vreo 20 de ani și se oferă să împărțim umbrela. Cred că era studentă. Vorbim de vreme și îi spun că, uite
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut să vadă și ea. — Așteaptă, că-ți povestesc artificiile! i-am zis. Acum sunt verzi și sub balcon a trecut un grup de băieți! Acum s-au aprins spre Montegrillo, roșii-roșii! Da’ nu plânge, Ana, că nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
moment să fiu prinsă. Când am intrat pe ușă, două capete albe s-au întors spre mine zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spre mine zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]