592 matches
-
poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de mâncare, ceva de băut. - Lăsați, domnule Ovidiu. Mai bine aveți grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
momentele distincte: Înmânarea-primirea florilor și portretele copiilor-premianți. Aproape În același fel, s-au succedat, apoi, deceniile. Căci, au fost, până la final, atâtea festivități, similare cu cea dintâi, din câte a putut să fie constituită o jumătate de secol. Auzi, tu, bătrânico, auzi? O jumătate de secol! O jumătate de veac, din acea clipă, În care a Început a se naște o istorie; o istorie, cu adevărat, nouă, ca, de altfel, toate istoriile fără egal și fără pereche. O istorie mică; o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați și alte femei, atunci măcar să aibă grijă de alții, de ea Însăși și de casa ei. Trăind retrasă, rar mai venea câte o bătrânică să stea la taifas sau să ceară un pumn de mălai - Mașa se obișnuise să lase lucrurile alandala. Canapeaua rămânea nefăcută săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
astfel de tertipuri. El Îi oferi găzduire pentru noapte, iar a doua zi, după micul dejun, la care Mașa se Îndopă mâncând o groază de banane și alte fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o fabrică de armament. Înainte de-a o duce la locuința doamnei Bertha, delegatul firmei Golden Weyr Îi spuse Mașei că va avea o misiune cât se poate de ușoară, dacă nu chiar amuzantă. Și la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei, ocupa un loc aparte. De dimineața până seara, bătrânica vorbea de el. Susținea că fusese asasinat de Stalin. Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori În locuința lor descindea Însuși Iosif Vissarionovici, cu care bătrânica făcea conversație. Într-o zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
interesa. Nu avea În casă nici aparat de radio, nici televizor. Totuși, Îi cerea Mașei să-i cumpere În fiecare zi câteva ziare, pe care Însă nu le citea, ci se mulțumea să decupeze diferite poze, lipindu-le pe pereți. Bătrânica nu mai știa În ce timp trăiește, uneori naviga În trecut, alteori mintea ei căuta să-și Înfigă ancora și În viitor. Nu ținea nici un fel de sărbători, dar se ruga În patul ei, invocând În fiecare seară un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crezi că dacă mi-aș pune șalul de cașmir pe umeri aș arăta și mai grozav?!“ Mereu Îi uita numele și-i zicea Mașei când Petea, când Katea, după cum Îi cășuna. Când se enerva, și asta se Întâmpla destul de des, bătrânica Își scotea pantofii cu toc cui și lovea cu ei În propria-i imagine din oglindă, vorbind de una singură și aruncându-și sieși cuvinte pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecea, bătrâna Își pierdea controlul. Te apuca pur și simplu exasperarea când o auzeai spunând, a nu știu câta oară: „Parcă nu mă chemă așa, ci așa“. Sau: „S-ar putea să mă cheme nu Bertha, ci Iosif...“. De asemenea, bătrânica se plictisea să vadă În apropierea ei mereu aceeași față. De aceea, o punea pe Mașa ba să-și vopsească părul, ba să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ales pentru că fata din poză zâmbește. Uitându-se pe monitorul din camera verde, spilcuitul îi arată cum camera de luat vederi care transmite nu panoramează niciodată asupra publicului, nu dă nici un cadru larg. Asta înseamnă că în public sunt doar bătrânele cu danturi stricate. Tipul care recrutează publicul trebuie să fi căzut la înțelegere cu ele. Strâng babetele astea aici la șapte dimineața să umple platoul, iar apoi postul va face apoi un reportaj despre târgul de artizanat al pensionarilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ele nu au cui să le lase moștenire sau să le dea cuiva care crede în ele, le aruncă într-o apă curgătoare, ca să fie de folos tuturor celor ce folosesc într-un fel sau altul acea apă. și toate bătrânele pe la care a fost soțul meu l au întrebat: Crezi ? și el răspundea: Cred . și așa am adunat câteva icoane. Dar nu pe bani. Nici una din bătrâne n-a vrut bani, ci o icoană (litografie) sfințită de la Mitropolie. și cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
A fost și fotograf și s-a plimbat În jurul lumii Încă din tinerețe. La Paris a lucrat o vreme ca gigolo, dar poate asta e prea mult spus, Întrucât nu știa o boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut ocazia să se plimbe cu ele prin Monaco, Maroc, Chamonix și a devenit din ce În ce mai experimentat. S-a deprins repede cum să facă bani, a Învățat ce le place japonezelor și a prins gustul luxului. Însă eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apărăm noi, cum se cuvine, pier. De atunci, n-am mai ținut iepuri. Nici experiența tristă nu se uită dar nici amintirile frumoase nu se sting. July July este o cățelușă adorabilă. Blănița neagră e amestecată cu fire albe. O bătrânică tânără. Fidelă și protectoare. Este a Doradiei. Nu știu iubirea căreia e mai mare! Dacă July ar putea vorbi, ar descrie-o pe Doradia ca pe o soră, fără de care nu ar putea mânca, nu ar putea dormi, întrun cuvânt
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau frumoși așa, în galben, roz, verde, în adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile. Era evident că se plăceau, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și îl voi decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am luat cu vorba. Recunosc, cel mai fascinant personaj feminin al copilăriei mele a fost Șeherazada și simbolul ei: să oprești crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte crescute, lipsită de grație, de elasticitate și de seducție, va alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul de ziare proaspete sub braț. Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu un pas. — Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja înainte. Șchiopăta, parcă, sau doar își legăna mersul. Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]