894 matches
-
iasă din ea afară și să fugă într-un tunel de cârtiță unde el n-o mai poate ajunge. * Când reveni acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de atâtea ori a găsit o pungă de bani sub cap. A doua zi dimineață când a venit sufragiul să-i dee de spălat, după ce-a mântuit de spălat i-a pus în mână v-o douăzeci de galbeni bacșiș. Aleargă la dânsa sufragiul, Da ea zice: - Bre! de unde are omu aista atîte parale? Vine la dînsu-n casă și zice - așa: - Eu te-oi lua de bărbat dacă mi-i spune de unde ai atâția bani. El zăluzise și i-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
friptura, atât vinul. I-a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar una, fiindcă e în cură de slăbire, ăstălalt o ținea morțiș cu leul lui. ― Și până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta își îngăduie... Cristescu îl întrerupse: ― Aș vrea să mă uit puțin prin agenda dumneavoastră. Dacă-mi permiteți... Grigore Popa se ghemui în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
GRAND ÎN RESTAURANTELE ȘI CAFENELELE LUXOASE DIN ORAȘ. ÎNCEPUSE ÎNTR-ADEVĂR SĂ LE FRECVENTEZE. ― Te simți bine acolo, spunea el, și apoi ești în societate bună. Grand remarcase atențiile speciale ale personalului față de reprezentantul comercial și înțelesese și motivul, observând bacșișurile excesive pe care acesta le lăsa. Cottard părea foarte sensibil la amabilitățile cu care era răsplătit. Într-o zi, când șeful personalului îl însoțise până la ușă și îl ajutase să-și îmbrace pardesiul, Cottard îi spuse lui Grand: \ E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mergeau cu încăpățânare prin oraș fără să vadă mulțimea care îi înconjura, cu neluarea-aminte neclintită pe care o dau marile pasiuni. Cottard se înduioșa. "Ai naibii", zicea el. Și vorbea tare, se simțea în largul lui în mijlocul febrei colective, a bacșișurilor regești care zăngăneau în jur și a intrigilor care se înnodau înaintea ochilor lor." Totuși, Tarrou socotea că nu era prea multă răutate în atitudinea lui Cottard. Acel "Am trecut prin asta înaintea lor" marca mai mult nefericire decât triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o imagine de moarte, aceasta era cunoașterea. Iată de ce, fără îndoială, a primit doctorul Rieux, cu liniște, dimineața, vestea morții soției lui. Era în birou. Mama lui venise aproape fugind să-i aducă o telegramă, apoi ieșise să dea un bacșiș aducătorului. Când s-a întors, fiul ei ținea în mână telegrama deschisă. Ea se uita la el, dar el contempla cu încăpățânare pe fereastră o dimineață magnifică ridicându-se deasupra portului. ― Bernard, spune doamna Rieux. Doctorul o privea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș unde nu-ți consumai energia făcând conversație și nu le dădeai bacșiș chelnerilor ca să te trateze prost. Cum și de ce ajunsese să poarte numele faimosului scriitor, nimeni nu știa cu siguranță - o ignoranță amplificată de faptul că nu exista nimic, literalmente nimic, În acest loc care să amintească fie de Milan Kundera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o colonie de furnici care tocmai descoperiseră o grămăjoară de zahăr granulat. Colonia de chelneri servea feluri de mâncare preparate cu măiestrie, având conștiința că În curând Îți va lua locul un nou client, probabil unul care va lăsa un bacșiș mai gras. Cât despre meniu, era pur și simplu de neînțeles. Ca și când conținutul nu te-ar fi lăsat destul de perplex, fiecare fel era modelat, Împodobit și garnisit astfel Încât să facă aluzie la o anumită pictură abstractă expresionistă. Bucătarul șef olandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În privința sorții sale și din nou Înapoi la cele două mătuși, Însă dacă În acest du-te-vino al privirii sale se ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i putea desluși Înțelesul. În schimb, mătușa Cevriye i-a dat un bacșiș gras. Așa că Îmbălsămătorul și-a luat bacșișul, iar cele două surori Kazanci mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la cele două mătuși, Însă dacă În acest du-te-vino al privirii sale se ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i putea desluși Înțelesul. În schimb, mătușa Cevriye i-a dat un bacșiș gras. Așa că Îmbălsămătorul și-a luat bacșișul, iar cele două surori Kazanci mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman, culoarea neagră fiind rezervată funeraliilor minorităților, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu mai țin cerul sus“? Pe când Întrebarea plutea Încă În aer, au dat colțul și au ajuns În sfârșit la locuința femiliei Kazanci. Mătușa Zeliha Îi aștepta În fața casei. A schimbat câteva cuvinte cu șoferul și i-a dat un bacșiș. Volkswagen-ul, Alfa Romeo-ul argintiu metalizat și Toyota Corolla erau aliniate În fața casei. Se părea că toată lumea ajunsese Înaintea lor. Casa era plină de oaspeți care așteptau cu toții ca sicriul să fie dat jos din mașină. Întrând În casă, Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă și de o curiozitate bolnăvicioasă, l-au urmărit pe imam-ul schilod ieșind din Încăpere. Pe când Îl conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu arată că ar fi modul cel mai bun“. Trebuia să fiu Într-adevăr deprimat ca să dau atîta Însemnătate cîtorva fraze schimbate cu un chelner de cafenea care Își termina slujba și care se arătase mai cu seamă interesat de bacșișul astronomic pe care vorbele lui mă convinseseră să i-l las. Totuși trebuia să existe și niște excepții. De ce n-aș fi eu una dintre ele? O experiență Îți permite să Întrevezi mai multe rezultate posibile. N-aveam decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Matthew și Roy. Și știți cam cât câștigă pe lună unul dintre cei mai buni doctori din Havana? continuă ea. — Nu, zise Hines. 200 de dolari? — 27. — Uau! exclamă Matthew. Adică aproape cât dai aici pe două cocteiluri și-un bacșiș. De unde știi toate astea? Întrebă Hines. — Am citit un articol interesant despre Cuba În New York Times, săptămâna trecută. — Deci ești din New York? Întrebă Hines. Matthew se uită mulțumit la noua sa descoperire și se hotărî să o prezinte, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a făcut? Întrebă Kitty, care nu observase unde fusese plasată nota de plată. — E rasist, n-ai văzut? — Nu, ce-a făcut? — A pus nota mai aproape de tine. Ca și când eu n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu toții că suntem perfecți, minunați, Încerc să nu mă las orbită de clișeele astea care să-mi sporească Încrederea În mine. Diane, Încă furioasă, o rugă pe Kitty să scrie pe nota de plată că ospătarii de acolo nu meritau bacșiș, iar asta o binedispuse În asemenea măsură, Încât o luă pe Kitty la plimbare pe Mulholland Drive, unul din locurile ei preferate. Plouase În noaptea care trecuse, iar acum cerul era senin și de un albastru perfect, ca În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
asta, și nu are nici un fel de importanță dacă jet-urile au fost sau nu private. Își permite să resimtă un pic de compasiune pentru ei, dar privește În altă parte cînd vine nota de plată. Știe că totalul, fără bacșiș, este cît venitul unui sătuc peruvian sau cît toate micile Împrumuturi acordate Într-o zi de Banca Mondială croitoreselor indiene. Casa Viitorului este rodul imaginației Nevei, inspirată fiind de o schiță desenată Într-o seară de Paulee, pe un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adaugă barmanul, și multe dintre ele sînt artiste. Caddy, fata care dansează acum, este regizor de film. Anul trecut a fost o mare expoziție de artă a lucrătoarelor din domeniul sexual. Caddy Își termină dansul și plutește către bar. — Un bacșiș pentru dansatoare? Wakefield Îi dă cinci dolari. Puștiul privește În altă parte. — Și țapinarele alea ce fac În viața de zi cu zi? — Conduc camioane, taie copaci, beau. Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Îi dă cinci dolari. Puștiul privește În altă parte. — Și țapinarele alea ce fac În viața de zi cu zi? — Conduc camioane, taie copaci, beau. Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi dai un bacșiș? El dezaprobă, spune Wakefield. Caddy Își pune brațele pe umerii strălucitori ai puștiului și Își freacă sînii goi de spatele lui. — Ești tot numai os, băiete. Ia spune-i tu lui tanti C care-i treaba. Nu știu, spune puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deosebite, de apariția violentă a Faclei, de izbucnirea Chemărei cari s-au înverșunat, pe rînd, împotriva urii și intoleranței, propagate și pilduite de cărturarii și politicienii neamului, împotriva antisemitismului și a apărării claselor sărace și a conruperei, prin amenințare sau bacșiș, a tineretului încorporat anual prin administrații. În același spirit, Contimporanul nostru reia încercările cari au dus, cît de cît, la crearea, în cercuri de cititori, puțini la număr, a unei mentalități nouă”. Pornind de la ideea că, „în contrast cu cele mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se Întreba dacă mama Valentinei Încerca să-l ia peste picior. Se Întreba dacă avea obiceiul să-l ia peste picior și pe bărbatul cu mustăcioară tip Che Guevara, care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a-l săruta - și, În timp ce-l cuprinse Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt, onorabile, simt că leșin. La televizor nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar ea Îl privea dormind, conștientă că are un rol, un rost și o utilitate pe lumea asta. Dacă s-ar fi Întors imediat, poate că Elio nu ar fi Întrebat-o de ce durase atât de mult ca să rezolve problema bacșișului. I-ar fi spus că se simțise rău și trebuise să aștepte să-și revină - da, se simțise rău, căci așteptau un copil de douăsprezece săptămâni deja, se va naște În noiembrie, va fi un băiețel, trebuie să o Întrebăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de Istorie! - Păi, parcă voiați la Casa Presei... - M-am răzgândit. - Dacă știam de la-nceput, nu făceam cursa! - Dar n-ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul că n-o să-i dea nimic. Și pentru că șoferul o privise suspicios pe femeia care părea că se schimbase cu totul, mai spusese un poate, țuguindu-și buzele femeiește. Îi luase aproape o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din partea locului și făcea studii de turism; avea nouăsprezece ani. În momentul În care o penetră, ea Își contractă vaginul - Bruno avu parte de cel puțin trei minute de fericire totală. Plecând, o sărută pe gură, insistă să accepte un bacșiș - Îi rămâneau trei sute de franci, bani gheață. Săptămâna următoare, se hotărî să arate textele unui coleg - un profesor de literatură de vreo cincizeci de ani, marxist, foarte rafinat, cu reputație de homosexual. Fajardie fu plăcut surprins. „O influență a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]