943 matches
-
Nichita Stănescu, în care analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Dada. Recuzita simbolista utilizată anterior cu școlareasca docilitate și sârguința ia forma unor ținte de carton, pe care Ț. le brutalizează, cu o anume duioșie nostalgica totuși, fără a renunța integral la tristețile vagi. Ele caracterizează peisajul, păstrat în repere bacoviene: târgul provincial cu limitările lui dătătoare de adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
ieși în afara timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului" pe care neantul poate să o zdrobească (dorul de dispariție este mai mult decât un simplu reflex bacovian, pentru că ezitările, aspirație către un ținut al eternității, dar și tentația disoluției creează impresia unei trăiri autentice). Regele Fără-Timp reprezintă tocmai reușita distanțării de civilizația supusă degradării temporale, dar izolarea într-un tărâm al veșniciei echivalează cu moartea, cu durerea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dragoste. Singura prezență care feminizează spațiul acesta prin personificările atributelor sale este moartea. E o lume a lipsei de ideal, a neputinței de salvare. Revine obsesiv și imaginea războiului care continuă să-l bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bani o topeau." (Șatra). La Ion Caraion descoperim o poezie gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e neclar, e incertitudine, nimic nu mai are siguranța adevărului. Dacă interbelicii erau încă niște căutătorii ai absolutului pe care-l intuiau, pe care îl considerau imposibil de atins, dar menit să provoace căutări perpetue, Tonegaru e mai aproape de închiderea bacoviană într-un univers claustrant, cu deosebirea că de data aceasta nu se mai percepe angoasa, ci o anumită resemnare, o adaptare la mediul acesta, acceptat ca atare, ca făcând parte din firescul existenței. Hirsuta, dedicată "domnului Șerban Cioculescu", surprinde imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar din care eroticul și thanatosul fac parte în mod firesc), dar se sugerează absența morții (căci în cimitir, morții "nu mai vin aici de-un an"), fără ca prin aceasta lumea prezentată să iasă de sub imperiul morții. Finalul simetric, oarecum bacovian, scoate toamna de sub semnul banalului: "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie să recunoaștem aici o trimitere la textele de tip Decor. Textul ca și universul exterior devine și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o suită de Profils parlementaires roumains (1916), iar în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
în imaginile amurgului și în sugestia tomnatică. Noul cavaler conferă melancoliei o notă întunecată, care se infiltrează, de altfel, în toate trăirile. E, de fapt, acum o triplă tristețe: una apocaliptică, determinată de sfârșitul de veac „infernal”, una de sorginte „bacoviană” (G. Bacovia e imaginat ca un nou „Mesia Vestitor de Alb și sigilând lumea cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
deloc parodică. Împărțit în două povești care curg paralel, una sâmbătă, duminică, luni, cu capitole numerotate, 1, 2, 3,..., și cealaltă narațiune, titulară, cu capitolele numerotate în sens invers, 33, 32..., către un capitol final 0, romanul stă sub motoul bacovian „Sunt trei morți în oraș, iubito”. Devenind pe parcurs o incursiune psihologică în lumea doctorilor fără morală și a profesorilor arbitrari, intriga evoluează pe două direcții: viața cotidiană și evaziunea. Romanul dezvoltă mai multe elemente obsesive: teama de bătrânețe, ireversibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
la cilindrii Fabricii de produse zaharoase "Danubiana", becurile inutile se luminează pe ele, luminozitatea maximă ar da-o stinse, cf. Arghezi adunarea lămpilor în Țara de Kuty, dar ce orbenie, exagerați poeții! acum prin somn tresar fete mari conform legilor bacoviene, una trecînd pe culoar, nu era fată mare, gluma ritualică masculină, vii înapoi frămîntîndu-ți cu o mînă părul, de la bărbatul care te urmează în voie și de la privirea reținută dinainte, cum esteticul aparține hieraticului, este trăire religioasă, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Proiectul Un proiect interesant și incitant pe care l-au realizat elevii clasei a X-a se referă la Simbolismul românesc, mai exact opera lui George Bacovia. Am propus pentru realizare următorul proiect: Realizați un proiect cu următoarea temă: Cromatica bacoviană în volumul de poezii Plumb și expresia ei plastică. În realizarea proiectului veți avea în vedere: stabilirea echipei care va lucra la realizarea proiectului: 3-4 elevi; stabilirea bibliografiei și a resurselor materiale: volumul de poezii Plumb, eventual într-o ediție
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
la clasă a două referate, pe măsură ce proiectul se realizează, iar în final a expoziției de desene, acuarele etc.; În realizarea laturii plastice a proiectului se pot avea în vedere și următoarele idei generale: la Bacovia, culorile sunt prezențe fizice; eul bacovian este uneori „un altul”; Bacovia depoetizează, deformează realul, în vreme ce Eminescu poetizează realul; lirica bacoviană exprimă ipostaza supremă a blestemului de a trăi. (M. Petroveanu) Portofoliul Un portofoliu la limba română poate cuprinde: lucrări scrise curente; teste criteriale; răspunsuri la chestionare
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
de desene, acuarele etc.; În realizarea laturii plastice a proiectului se pot avea în vedere și următoarele idei generale: la Bacovia, culorile sunt prezențe fizice; eul bacovian este uneori „un altul”; Bacovia depoetizează, deformează realul, în vreme ce Eminescu poetizează realul; lirica bacoviană exprimă ipostaza supremă a blestemului de a trăi. (M. Petroveanu) Portofoliul Un portofoliu la limba română poate cuprinde: lucrări scrise curente; teste criteriale; răspunsuri la chestionare/interviuri; compuneri libere; creații literare proprii; înregistrări audio - video; prezentatrea unor autori sau a
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
revenire de formă, ne-a bucurat și așteptăm, spre confirmare, sfîrșitul trimestrului I. Nu ne îndoim că lucrurile vor fi așa cum Ducu singur a promis, adică foarte bune. Mă grăbesc să răspund și cu informațiile cerute. Nuța a copiat textul bacovian Existînd din Flacăra (îl ai alăturat). Celelalte două reviste, Revista idealistă (Botoșani, 1902) și Revista literară (1947) nu sunt aici, în fondul Bibliotecii Centrale. Dacă Revista literară se află la Biblioteca filialei Academiei, vei avea textele în trei-patru zile. Aștept
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mulțumesc. Răspunzînd la întrebarea d-tale privind studiul despre Bacovia, aș vrea să te rog să mă ajuți a ieși din următoarea dilemă. Ar fi vorba de un studiu „Lumea lui Bacovia”, conturînd orizontul și - aș zice - problematica universului liric bacovian, încercînd să refuze unele prejudecăți ce persistă în exegeză - dureros - pînă azi. Am scris cinci-șase pagini și aș mai scrie două, dar uite - dilema: Aici este un om, în orașul nostru, pe care-l prețuiesc de mulți ani (e acum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dînd în vacanță atît de rar pe la facultate. îți trimit deocamdată traducerile promise din lirica spaniolă (sud- americană) și lirica engleză (mai precis nord-americană); cîte cinci poeme de fiecare. Cu regretul că nu-ți pot da deocamdată ceva „asupra operei bacoviene”, avînd pe curînd un termen scadent la Editura științifică , ce-mi ia mai mult timp decît credeam, te rog să primești încredințarea dorinței mele de a rămîne în continuare un colaborator al revistei Ateneu, care mă bucur că a ajuns
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”22 iulie 1973”> Stimate tovarășe redactor-șef, Răspund cu plăcere invitației d-voastră și vă trimit materialul pentru numărul festiv . De asemenea doresc să particip și la sesiunea științifică Bacovia , titlul comunicării fiind: Dialectica poeziei bacoviene, care nu va depăși 3 4 pagini dactilografiate la două rînduri, conținînd doar ideile unei lucrări ample. V-aș ruga să-mi comunicați din timp data sesiunii, fie pe adresa de acasă, fie pe aceea a revistei Orizont. De asemenea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mine la Bacău și ar fi fost suficient un ceas pentru a reduce cele cîteva pagini, așa cum am făcut abia acum. Cu versurile scoase, cu celelalte înghesuite, sper să atingă dimensiunile reclamate de patul lui Procust al revistei. Dialectica poeziei bacoviene o s-o primiți pînă la sfîrșitul lunii. Voiam să fac oareșicari modificări în text, dar o păcătoasă de sinuzită ce mă supără de vreo două săptămîni m-a împiedicat. Nu cred însă că aveți chiar acum nevoie de acest text
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]