942 matches
-
a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
colegii săi de generație, poetul s-a văzut în fața unei duble îndatoriri: să reînnoade cu o tradiție literară brutal și nemeritat întreruptă și să denunțe, cu mijloace poetice, pseudopoezia anilor ’50. De aceea, monotonia, câtă există, trebuie privită în sens bacovian, adică superior, iar preocuparea pentru estetizarea expresiei - înțeleasă ca o reacție la dezinteresul arătat în această privință de versificatorii de rând ai epocii. Impresia că după 1970 lirica sa s-ar fi schimbat simțitor este numai parțial întemeiată. Într-adevăr
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
într-o subtilă gradație. Sub aspectul geometriei interioare, o carte ulterioară, Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994), se vădește la fel de stringent articulată atât ca sistematizare a temelor, cât și ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă, despre „geometria textului bacovian”, care „descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă, despre „geometria textului bacovian”, care „descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI: Poezia
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI: Poezia lui Mihai Beniuc, București, 1972; „Gând românesc” și
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
10-12; Ștefan Melancu, Saturnianul Bacovia, APF, 1994, 10-12; Petru Poantă, Ruptura de utopia romantică, TR, 1995, 6; Florin Mihăilescu, Formă, semnificație, valoare, VR, 1995, 5-6; Simuț, Critica, 137-141; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 104-107; Ion Cristofor, O exegeză bacoviană, TR, 1996, 21; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și demonii, RL, 1997, 20; Borbély, Xenograme, 61-64; Micu, Scurtă istorie, IV, 155; Dicț. scriit. rom., II, 252-253; Nicolae Oprea, „Caragiale”, „Calende”, 1999, 2; Petraș, Panorama, 290-292; Irina Marin, Paradigme caragialiene, RL, 2003, 12
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
profund”, dar o slabă racordare la cotidian. În pofida acestor modulații, universul imaginar al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
altele compun tablouri vii ale unor evenimente fundamentale, evocând mai cu seamă rezistența și permanența spiritului moldav. Tradiția, natura și sentimentul creștin al românismului sunt motive constante, care atestă din ce în ce mai limpede un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță și din colaboratori. Eugen Ionescu debutează în numărul 1/1927 cu poezia Copilul și clopotele, o sinestezie simbolistă de tip macedonskian, urmată de Crinii și de Copacii, un poem de explicită filiație bacoviană, Bujorii albi, un rondel macedonskian, precum și de o Elegie dedicată lui Horia Roman. Poezie de factură simbolistă scriu Horia Roman, Ion Călifar, Alfred Moșoiu, poeme clasice (îndeosebi pasteluri) - C. Fântâneru, Al. Popescu, Mihail Steriade, iar poezie tradiționalistă - C.I. Vâlceanu, Atanasie
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei (V. Gh. Petrescu), sau „purist” (V. Voiculescu, Răsărit pe câmpie). Mai semnează versuri D. Baciu, Petru I. Manoliu, C. Gruia. În sumar intră în general proze scurte (schițe, nuvele
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
D. Florea se oprește asupra volumului Fecior de slugă de N. D. Cocea, iar Cezar Miron asupra romanului Aurul negru al lui Cezar Petrescu. Sub titlul Un mare critic român, I. Brezoiu comentează activitatea lui Al. Busuioceanu și analizează lirica bacoviană (Poetul Bacovia), în vreme ce V. Petrovici scrie despre „artă și moral.” De reținut e și portretul Paul Zarifopol, schițat de Radu P. Niculescu. Un medalion Henrik Ibsen este urmat de analiza piesei Nora, sub semnătura Moh. Cara Ali. În foileton, Dimităr
ROD NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
Dimineața”, „Lumea românească”, „Timpul”, „România liberă” (în ilegalitate), „Ecoul”, „Viața sindicală”. Pentru o vreme este funcționar la Ministerul Învățământului, redactor la „Gazeta literară” (1947-1956), iar între 1959 și 1967, secretar al Uniunii Ziariștilor din România. Debutează cu versuri de tonalități bacoviene în „Rampa” (1923). Contribuie la realizarea revistei „75 HP” (1924), e în redacție la „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și la „unu” (1928-1932), „Cuvântul liber” (1933-1936), „Lumea românească” (1937-1939), „Timpul” (1940-1947). Colaborează frecvent la „Contimporanul” și „Urmuz”, „Meridian”, „Facla”, „Orizont”, „Veac
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
întreaga ființă: „Se-așază și dorm în sângele meu, / poartă inima mea, / își pun văzul meu pe trup, / respiră auzul meu...”. Grădina suspendată (1984) este un spațiu liric dominat de două anotimpuri, toamna și iarna, alternanță susținută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat” - Până când) și îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive bacoviene. Singurătatea revine în cartea de poeme în proză Omul din vis (1973), unde domină confesiunea îndurerată și invocarea ființelor apropiate trecute în neființă. „Parfumul sufletului sacru al mamei” dispărute se simte și în paginile memorialistice intitulate ...Din umbra umbrelor (1981
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
1965, 5001; Mircea Anghelescu, „Amiaza mării”, GL, 1965, 26; Crișu Dascălu, „Amiaza mării”, O, 1965, 8; Dumitru Micu, „Poezii”, RL, 1969, 9; Ileana Mălăncioiu, „Poezii”, LCF, 1969, 11; Dan Laurențiu, „Moralizând fără glorie”, LCF, 1970, 18; Gheorghe Tomozei, Sub violet bacovian..., RL, 1970, 20; Gheorghe Grigurcu, „Moralizând fără glorie”, TR, 1970, 22; Dana Dumitriu, Emoție vizionară, ARG, 1970, 10; Dan Mutașcu, „Alexandros”, O, 1971, 6; Nicolae Ciobanu, „Alexandros”, LCF, 1971, 22; Sanda Stolojan, „Alexandros” (poeme traduse în limba engleză), „Limite”, 1979
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
1993; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și în Personajul din poezie (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), L. înfățișează spectacolul brownian al existenței și al metafizicii absurdului, întreținut de un sentiment al golului. Atmosfera este de esență bacoviană, conștiința identității alunecând în zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
1991, 12; Traian T. Coșovei, „Pauză de respirație”, CNT, 1993, 28-29; Al. Cistelecan, Poetica de sub Tâmpa, LCF, 1994, 9; Caius Dobrescu, Lada și omul, VTRA, 1995, 1-2; Cornel Moraru, Un maratonist al clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul poem bacovian, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 38-40; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 75-76; Emilian Galaicu-Păun, Autoportret. „Înăuntru. Afară”. „Aproape nimic”-ul, VTRA, 1998, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 30-34, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 70-72
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci doar înlesnește o „cuprindere” a operelor cu ajutorul „figurilor”, detectate folosindu
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
și străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas échéant, cu negația neechivocă, într-un limbaj sobru și totdeauna urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica și momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica particulară etc.), întregind chipul unei mari promisiuni. SCRIERI: Trecere prin alba poartă, București, 1938; Paradisul peregrinar, București, 1942; Țara de foc, București, 1943; Carnetele unui poet căzut în război, îngr. și postfață Laurențiu Fulga, cuvânt înainte Mihai
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
S. le-a adăugat „numele a 39 de literați care, din varii motive, au fost omiși”. Eseul despre G. Bacovia reia discuția din capitolul dedicat poetului în Istoria poeziei românești, dând curs unui impuls autocritic și convingerii că lectura textului bacovian este una din „probele de foc” ale criticului literar, tot atât cât este lectura liricii eminesciene sau a celei barbiene. Cartea e, de fapt, o tentativă de a defini „bacovianismul”, adică o dicțiune poetică echivalentă - cum s-a mai observat
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
principalele lor teze, „nuanțările” se situează, întemeiat și argumentat, în răspăr cu propuneri critice anterioare, devenite locuri comune. Demontarea, regândirea, nuanțarea unor opinii de largă circulație și intuițiile proprii, desfășurate ingenios, avansează, fără ostentație, o reprezentare critică nouă a poeziei bacoviene. Recuperate din manuscrise, paginile de jurnal și romanul Un romantic întârziat (elaborat pe la douăzeci de ani, rămas neterminat și editat în 2002) probează vocația complexă a lui S. SCRIERI: Introducere în opera lui Miron Costin, București, 1976; Ion Barbu. Poezie
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]