569 matches
-
ce pot apărea în cursul APR se numără traumatismele musculoscheletale, ce pot fi prevenite prin utilizarea unor tehnici corespunzătoare, ce izolează grupele musculare țintă, creșterea lent progresivă a vitezei de execuție și forței, evitare mișcărilor bruște sau a celor de balansare. Traumatismele sunt de obicei sesizate prin durerea acută instalată în timpul unui exercițiu sau imediat după și trebuie tratate rapid (repaus, compresii reci, gheață, ridicarea zonei lezate). Acestea trebuie diferențiate de durerea musculară cu debut tardiv după exercițiu, ce nu necesită
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
un altul îl înlocuiește, sau speră să poată acționa astfel dacă nu apar alte erori. Departe de a fi un semn de ineficacitate, redundanța permite atunci, dimpotrivă, să se reducă erorile și să se deschidă noi alternative. Astfel se explică balansările neîncetate de la centralizare la descentralizare și echilibrul mereu instabil al celor doi poli în sînul organizațiilor 109. Descentralizatorii recentralizează adesea, fără să o știe, pentru a descentraliza mai bine, se pare. Cu cît un sistem este mai dezvoltat (complex) cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
înaltă tinde să fie o știință a întemeierii iluziilor pe randament, devenind a metaștiință. În fapt, Economia nu poate să fie doar la o extremă a ei fără să se anuleze ca știință. Mai degrabă condiția ei de știință a balansării între producția destinată nevoilor vitale și producția (și tangibilă și intangibilă) presupusă de nevoile spirituale definește cel mai corect conținutul și funcțiile ei. Și asta pentru că rămâne o știință a jocului de neoprit dintre stabilitatea și instabilitatea raportului de configurare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
estetică corporal-vizuală a realității virtuale, estetică bazată pe utilizarea mecanismelor de producere a transparenței și a ambiguității optice, spațial-tridimensionale, și pe generarea procesului de imersie corporal-senzorială a participantului într-o lume a virtualității, în special prin interfața respirației și a balansării trupului. Imaginea întrupată și spațializată este explorată, în aplicațiile artistei, prin procesul optic al contemplării interactive a lumii și prin navigarea virtuală cu ajutorul întregului corp în spațiul simulat (vezi Hansen, 2001, pentru o interpretare a modului de integrare perceptivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a lua în greutate, fie estimarea valorii ori a unei situații, fie bilanțul (Judecata de Apoi). Balansoar, a balansa, balansier În interpretarea psihanalitică, balansoarul are o semnificație erotică certă. Imitare a mișcării de du-te-vino ce însoțește actul sexual ori masturbarea, balansarea poate prin urmare reprezenta pulsiunile sexuale ale celui care visează. O altă semnificație se referă la ezitările persoanei, întrucât mișcarea balansoarului sau a balansierului exprimă oscilațiile și tergiversările interioare. În sfârșit, balansoarul poate confirma natura regresivă a elementelor onirice, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și colab, 2006, p. 18). După Métayer (citat de Plas și Hagron, 2001, p. 53), în timpul evoluției motorii a copilului (care include evident dezvoltarea echilibrului) se disting, în mod clar, următoarele stadii: 1. al compensațiilor posturale; 2. al reacțiilor de balansare a membrelor; 3. al reacțiilor de pășire; 4. al reacțiilor de săltare; 5. al reacțiilor de echilibrare/de prevenire a căderilor. După M. Epuran (1976, p. 127), senzațiile de echilibru și mișcare ale corpului sunt de mai multe feluri. 1
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
alcătuiesc exercițiul fizic și care determină rezultatul lui. (Albu, 1971, p. 80). În conținutul exercițiilor fizice intră o serie de procese psihologice, fiziologice, biochimice. Conținutul exercițiului fizic include (Cârstea, 1993, p. 40): * mișcările corpului și segmentelor sale (translație rotație, abducție, balansare etc.); * diferite procese și funcții psihice, care asigură recepția informațiilor și execuția corectă a actului motric; * cantitatea și calitatea efortului fizic, manifestate prin: volum, intensitate, complexitate și densitate; Intensitatea reprezintă mărimea energiei musculare și nervoase cheltuită într-o unitate de
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
la infecții și alți agenți patogeni mortalitatea în rândul acestei categorii este foarte mare, media lor de viață fiind în jurul vârstei de 19 - 20 ani. Această categorie de subiecți prezintă următoarele caracteristici: Structură psihomotrică rudimentară, nediferențiată, evidențiată mai ales prin balansări uniforme, grimase, contorsiuni, impulsuri motrice subite; Nu poate comunica prin limbaj cu cei din jur, cunoștințele sale nu depășesc prima copilărie, funcțiile sale intelectuale nu sunt dezvoltate, relaționarea cu factorii de mediu și cu cei din jur fiind redusă doar
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Astfel, în deficiența mintală profundă (IQ-ul mai mic de 20, vârstă mintală de 3 - 4 ani) se înregistrează numeroase deficiențe fizice și motorii. Activitatea motorie este privată de coordonare și control, fiind lipsită de scop și precizie (mișcări stereotipe - balansarea trunchiului, ticuri, lentoarea excesivă a mișcărilor). Pe fondul a numeroase deficiențe fizice, organizarea psihomotricității înregistrează la rândul său tulburări profunde la nivelul schemei corporale, orientării temporale și spațiale. De altfel, această categorie de populație este complet dependentă de ajutorul celor
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Inserția terminală este la nivelul micul trohanter femural. Acțiunea: - este principalul flexor al coapsei pe bazin și invers, - când ia punctul fix la nivelul bazinului și al coloanei vertebrale participă în mers, propulstând înainte coapsa membrului inferior oscilant, - rol în balansarea bazinului în plan sagital, în timpul mersului, - când ia punctul fix la nivelul femurului are rol static, împiedicând căderea spre posterior a trunchiului și a bazinului, - în decubit dorsal asigură ridicarea trunchiului, - flexia și înclinarea laterală a trunchiului în cazul contracției
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
dispoziție în evantai ceea ce face posibilă acțiune diferită: - fasciculele posterioare produc extensia și rotația în afară a coapsei, - fasciculele mijlocii acționează ca abductoare ale coapsei, - fasciculele anterioare au efect de rotație internă și de flexie a coapsei față de trunchi, - împiedică balansarea bazinului în plan frontal în timpul mersului, alergării, - împiedică căderea bazinului de partea membrului oscilant datorită deplasării greutății trunchiului deasupra membrului de sprijin. Inervația provine din nervul gluteul superior din plexul sacrat. MUȘCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATA (m. tensor fasciae latae
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
spinei iliace antero-inferioare și prin tendonul reflectat, orizontal deasupra sprâncenei acetabulare. Inserția terminală se realizează printr-un tendon unic la nivelul bazei și marginilor rotulei. Acțiunea asupra articulației: - coxo-femurale este numai prin dreptul femural: flexia coapsei față de bazin și de balansare în plan sagital a bazinului; - genunchiului: pe care-l stabilizează în stațiunea verticală, participă la mișcările de MUȘCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATA A fost prezentat la musculatura bazinului. MUȘCHIUL CROITOR (m. sartorius) Este cel mai lung mușchi al corpului datorită
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
individului în care sensul tulburărilor, ca aparență, poate fi predominant somatic, sau predominent psihic, deși, în ambele cazuri, sunt antrenate atât elemente din sfera somatică, cât și din cea psihică. Aceste aspecte au făcut pe unii specialiști să vorbească despre balansarea psihosomatică (P. Sivadon). În ceea ce privește specificitatea acțiunii conflictelor emoționale F. Alexander distinge două direcții principale, și anume: tulburări emoționale caracterizate prin „reacții de agresivitate” sau „reacții de fugă” de factură nevrotică și din care fac parte următoarele tipuri de afecțiuni: tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în sistemul internațional poate afecta procesul de socializare din interiorul sistemului internațional, și poate genera o schimbare a rezultatului la nivel de sistem
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoria balanței amenințării ca o rafinare a teoriei balanței de putere formulată de Kenneth Waltz, de fapt teoria lui Walt o subminează pe aceasta din urmă. Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o reacție la distribuția de resurse materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea altă variantă decât să "presupună ce
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de interese dintre statele cele mai puternice au reapărut ca o trăsătură mult mai predominantă a afacerilor internaționale. Fără îndoială că neorealiștii se vor folosi de această turnură a evenimentelor pentru a-și susține afirmația că presiunile structurale care încurajează balansarea marilor puteri va ieși în mod inevitabil la lumină, la momentul potrivit. În ciuda semnificației evoluțiilor recente pentru argumentul de bază al acestei lucrări, decizia de a considera anul 1999 drept punct de încheiere al proiectului rămâne rațională și potrivită. Uneori
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
necontestată. Totuși, contrar teoriei dominante, acest fapt nu a dus la o perioadă de instabilitate și conflict între marile puteri. Uniunea Sovietică a acceptat pașnic colapsul imperiului său, fără să lanseze un ultim atac contra-hegemonic. Mai mult, nu există o balansare de securitate a marilor puteri împotriva SUA, pe care gândirea convențională o anticipase la începutul perioadei post-Război Rece. Într-adevăr, preocupările față de semnificația puterii americane au reapărut în forță abia în primii ani ai noului mileniu aproximativ doisprezece ani după
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
indiferent de înfățișarea ei diplomatică, dominația SUA va fi percepută ca nedorită. În lipsa unei amenințări sovietice clare, conflictele de interese dintre principalele puteri vor ieși la lumină. Statele de rangul doi vor fi încurajate să se implice în strategii de balansare, având ca principală țintă America. Neorealiștii au identificat în mod explicit Germania sau un stat european unificat, Japonia și China drept candidate la statutul de mare putere. Aceste țări dețineau capacitățile pentru a contesta dominația americană, iar, pentru neorealiști, a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neglija influența mai mare garantată de acest fapt ar marca o anomalie structurală. SUA ar avea motivații puternice pentru a-și reduce prezența în domeniul securității atât în Europa, cât și în Asia de Est, bazându-se, în schimb, pe balansarea de la distanță în aceste regiuni importante. Resuscitarea rivalităților indigene în Europa și Asia de Est ar reprezenta o modalitate mai eficientă de îngrădire a provocărilor la adresa poziției Americii, în lipsa unei amenințări externe comune. În ansamblu, neorealiștii au prezis că unipolaritatea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
preocuparea față de capacitățile relative va caracteriza tot mai mult politica marilor puteri, și va crește probabilitatea ca principalele state să poarte războaie, în comparație cu perioada Războiului Rece. Până la sfârșitul anilor 1990, realiștii au început să fie de acord că tendințele către balansarea marilor puteri împotriva SUA nu fuseseră caracteristica predominantă a sistemului internațional după sfârșitul Războiului Rece. Acest consens l-a făcut pe William Wohlforth să încerce să salveze cadrul realist structural rafinând afirmațiile lui Waltz despre unipolaritate (Wohlforth, 1999). Wohlforth a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
chiar mult mai mare decât dominația Marii Britanii din secolul al XIX-lea. Puterea militară și economică a Americii depășește cu foarte mult puterea oricărei alte țări sau grup de țări luate împreună, iar acest fapt face prohibitive costurile asociate cu balansarea împotriva hegemoniei sale globale. SUA sunt unicul stat important care își menține o capacitate de proiecție a puterii cu adevărat globală după Războiul Rece, și, deși alocă doar 3% din PIB pentru apărare, SUA cheltuiesc mai mult decât toate celelalte
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, nu vom evalua formularea neorealismului, modificată de Wohlforth, din două motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în termeni sistemici a teoriei liberale prezice o formă de aliniere la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni distincte, în funcție de care această tendință poate fi măsurată. Prima
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]