918 matches
-
o trestie contorsionată, răsuciri cu o fixitate și precizie deopotrivă angelice și demoniace, milimetrice, supleși vaste, de vultur, cu zvâcniri și planări acrobatice sau alunecări pe fâșia de lemn, de numai zece centimetri, asemenea unei mici hermeline. Este visul gimnastei balerine, executând la sol o avalanșă de unduiri, cu repeziciunea neperceperii ochiului... încât să închipuie un vals constelat de porumbei albi, într-o gingașă rotire! Este visul miresei heruvimilor plutind între crini albi, ce a preschimbat gimnastica în artă și a
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
alt vocabular mai valoros ca exprsie, decât al celor doi. Atâția au preluat metaforele lor, întocmai pentru că nu au descoperit altele într-o oricât de mică măsură concurente. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Nadia Comăneci. Gimnasta balerină / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1047, Anul III, 12 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
o readuc în pumnul de primăvară. am păstrat în inima viului, acolo unde boala ființei răstoarnă praguri, locul de veghe al Imaginii. foamea îmi cântă în ochiul închis. pe marginea somnului pulsează tâmplele. gândul crește în trup de femeie, ideea... ...balerina de hârtie decupată migălos de mâna copilului cu ochii din safirele timpului nepământean... izbucnește poemul dintre două hotare-lumini... Referință Bibliografică: pictură în cuvinte / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul II, 26 martie 2012. Drepturi de
PICTURĂ ÎN CUVINTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346396_a_347725]
-
ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei. Aștept cu înfrigurare să vină iar în ființa mea primăvara, atât de dragă sufletului meu
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
le descopere sensul. Chiar și fata i se părea acum o domnișoară drăguță și cu bun simț. - Niciodată nu a intrat în conflict cu vreun coleg de cancelarie, începu el să o analizeze. Nu o fi având un corp de balerină sau de top model, dar nici urâtă nu-i! Îi stă bine așa cum este. Nu toată lumea poate să aibă un corp suplu ca al Georgetei. Ce eu arăt altfel? Parcă sunt un gladiator cu fizicul meu lucrat în sala de
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
ție una! - Nu uita de Thomson! - Nu uit, stai liniștit. Închid și-mi continui explorare alături de Ali. Auzind că vreau să beau o vodcă mă invită în barul de la prora, tixit de consumatori, extrem de zgomotos, animat de o trupă de balerine și de un cântăreț chel. Îl rog să-mi aducă și trei pahare în apartament, ca să-l întâmpin pe Voquin, și fac drumul înapoi destul de nesigur pe picioare. Referință Bibliografică: Drumul apelor, 53 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DRUMUL APELOR, 53 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376312_a_377641]
-
știu prin ce minune, suferințele nu o marcaseră.” Mihai Stoian:„„ La spital Labiș mi-a povestit cum s-a consumat accidentul... Îmi aduc aminte că vorbea despre o scurtă vizită la Capșa, apoi însoțit de doi bărbați și o femeie, balerină, coborâseră în pasaj la „Victoria” din pița băcescu a vrut să ia un tramvai, nu spre casă, spre casa femeii, a încercat să se urce prin față la clasa a doua, dar cineva l-ar fiîmbrâncit,și , în ultima secundă
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
filtrată o poveste se deapănă lin: „Printre cărți e casa ei./ De 20 de ani stă pe aceeași poliță./ Când se plictisește îi trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Coșbuc,/ Sau la alții din Biblioteca pentru toți.// E o balerină nobilă,/ Din porțelan fin sau sidef cu irizații albăstrui./ Nici ea nu știe exact din ce e făcută, Dar se simte bine în carnea ei.// Pe rochia scurtă are dantelă,/ La păr o floare,/ La inimă un ghimpe.// Cu mâinile
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
gloria de altădată./ Când era venerată./ Astăzi, nici praful nu mai este șters din jurul ei.// Într-o toamnă târzie/ Și-a trăit prima iubire./ A fost a lui și de arunci/ Timpul pare că a încremenit./ Perdeaua dragostei e trasă,/ Balerina stă neclintită/ Pe raftul cu scriitori.” (Balerina bibelou). Pe un alt palier idiomatic, dar cu similară îndrăzneală metaforică, metampsihică și metamorfică, Menuț Maximilian aduce cu „Trenul vieții” surprinzătoare „Rădăcini în cer”, într-o răsturnare a totului, pornită dintr-un imbold
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
nici praful nu mai este șters din jurul ei.// Într-o toamnă târzie/ Și-a trăit prima iubire./ A fost a lui și de arunci/ Timpul pare că a încremenit./ Perdeaua dragostei e trasă,/ Balerina stă neclintită/ Pe raftul cu scriitori.” (Balerina bibelou). Pe un alt palier idiomatic, dar cu similară îndrăzneală metaforică, metampsihică și metamorfică, Menuț Maximilian aduce cu „Trenul vieții” surprinzătoare „Rădăcini în cer”, într-o răsturnare a totului, pornită dintr-un imbold pe care l-am putea crede necesar
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
coroana!își zise ea.Pădurea o primi cu o binevoință aparte. Era doar loc și pentru ea, mult prea mult loc. Deși lumina era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerină pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii spectatori. Face o plecăciune, așa cum balerinele fac la sfârșitul spectacolului. Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
mult loc. Deși lumina era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerină pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii spectatori. Face o plecăciune, așa cum balerinele fac la sfârșitul spectacolului. Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-o sală imensă. Dar, Carminei nu-i păsa nici măcar de vântul care face pădurea să vuiască și nici de
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
de ea, să facem cunoștință și să fixăm o întâlnire, dacă va accepta, să mă întorc repede pentru a-mi îmbrăca uniforma și să strig „prezent”, din ușă... Merită! Mai rar am văzut un mers atât de frumos. Parcă e balerină fata asta, frate!” Nu apucă să se bucure prea mult de acel tablou mișcător ce-i captase atenția. Ajunsă în dreptul sediului Poliției, fata intră pe aleea din fața ușii principale a clădirii și dispăru după ușa masivă pe care o închise
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
campania umanitară „1001 România”. Va f, totodată,i distribuită în unele spoturi publicitare. Deși atât de tânără, întreaga viață a artistei Anna Lesko e o lungă odisee. Necrezut fapt, luând în considerare că artista este cunoscută pentru înmlădierile sale de balerină în jocul sceni: în copilărie avea probleme severe la coloană! Pentru ameliorarea lor, Anna Lesko trebuia să execute sub program avizat exerciții de gimnastică zilnice. De aici pornește pentru ea o pasiune de dans devenită azi un ideal de viață
ANNA LESKO. NEÎNCREDEREA ÎN A FI ALTCEVA DECÂT CEEA CE ESTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374742_a_376071]
-
noastre dantele dalbe spumate se-ntrepătrund în tainice priviri mângâiate de columne dor.ice în Parthenonul simțirii pana ta delicată fulguire de lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu pleoape de smirnâ ca o libelulă vioară ce lăcrimează mistere cercuri de strigare din pseudo neantul trezirii pana mea de vultur aspră la citire ascuțită cu pietre de silex di.amantat dăltuiește semne incunabule pe luciul lacrimilor ființei noastre
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
sufletul poate accesa ușor alte dimensiuni. Discul de lumină al lunii se strecoară printre coroanele înalte ale arborilor japonezi din curtea vecinului. Fereastra mea este orientată spre Est, iar luna, se pare, că lunecă spre mine...parcă ar fi o balerină, ce execută un dans lent pe patinoarul cerului. Uneori, pare un ochi uriaș de lumină, ce mă privește printre ramurile încărcate de flori exotice. Când depășește vârfurile arborilor, arătându-mi-se în toată splendoarea sa, ochiul mă hipnotizează și intru
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
spre libertate, Voia ceva deosebit, o minune, de care să aibe parte. Am văzut pe chipul ei doi ochi albaștri, strălucitori, În care te puteai oglindi în ei fără ați transmite fiori, O zână foarte frumoasă cu un corp de balerină, Privindu-o cu mare atenție, am găsit-o dvină. Ne mai stând pe gânduri, am îmbrățișat această zână, I-am sărutat mâinile și am rugat-o ca în această vară, Să devină: soarele meu strălucitor, iubitor și însoțitor, Pe drumul
LA MARGINE DE UNIVERS de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374166_a_375495]
-
LUNA Către ziuă, Luna obosită și grea, încovoiată ca o bană coaptă a căzut în fântână. În valurile unduioase dansează tremurând de frig. O privim amândoi, dar ochii tăi plâng și lacrimile fierbinți o încălzesc și ea valsează-ncontinuare, ca o balerină pe scenă la Ateneu. Ne depărtăm și ne tolănim pe iarba cu rouă, cum de o vreme o facem mereu. În buza dimineții stelele pier, dar tu te bucuri nespus de mult și-mi spui vestea la ureche, că Luna
LUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374249_a_375578]
-
Și-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cu ploi cu totși-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de frunze tremurândeHălăduind printre tenebreCu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poețiiși te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
CU VERANDA ÎNDOLIATĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un ... Citește mai mult La această adresă,nu locuiește nimeni...Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoareși brațele pline cu flori.Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cerjucau șotron cu tristețile
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
jocul lor cel straniu. Da, încep să-i recunosc: delicata sonată ce se dezbrăcase, în toamnă, și făcea top-model în vitrina luxoasă, zurliii din Trupa Moon, femeia din Renault, urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el cel puțin douăzeci de pfunduri, Marea Trăpașă, superba dilie din saună, Firfirică, irezistibilul acroșeur, apucații din sabatul de sîmbătă, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]