1,043 matches
-
Viața Ta Nu mă apasă timpul care trece... M-am contopit cu Învierea Ta. Cluj Napoca, 7 aprilie 2015 Ești iubirea vieții mele Ești iubirea vieții mele! Domnul meu, cel mai iubit! Ești salvarea care duce Viața mea la infinit. Ești balsamul meu pe rană Ești mireasma mea de crini! MAJESTATE, îți dau slavă! Tu ești Prințul meu divin! Ești misterul meu ce înscrie Viața mea în Viața Ta Și cu versul și prin cântu-mi Așteptând venirea Ta. Tu ești lacrima-mi
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
Era deci o mulțime mare de oameni în fiecare dimineață în port. Fie ei sclavi, negustori, hamali, sau privitori. Ioppe e un mare port precum știți. De aici pleacă corăbii încărcate cu lemn de cedru din Liban, ori țesături scumpe, balsamuri de Galaad și diamante aduse de pe drumul mătăsii. Tămâie și smirnă din Arabia Felix, de aici pleacă renumita și unica purpură de Tyr, cositor, fier, bronz și aur, portocale de Ioppe, sclavi și animale! Res! Lucruri prieteni! Lucruri! -De ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Dar deseori îmi pare, Doamne, că port pe umeri grea povară, Că nu sunt vrednic de-a Tău har, că am primit în dar comoară! Cuvântul sfânt „Învățător” e pentru sufletu-mi, balsam, Și nu știu cum să-ți mulțumesc pentru menirea ce o am! Mă tem Hristoase uneori să nu greșesc, să nu distrug, Căci pentru orișice durere doar verbul „a iubi” conjug. Mi-e teamă că nu pot să mângâi atât de mult
ÎN VEȘNICIE...ÎNVĂȚĂTOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371829_a_373158]
-
a cărei ”oglindă” poeta se privește cu o dragoste nespusă, copleșitoare, dar animată și de o putere nebănuită de a înfrunta viața pentru cea mai dragă ființă - mama. Evocarea sensibilă a acesteia, trăită cu intensitate, transmite emoții cititorului, precum un balsam pe un suflet rănit. Este de remarcat ”scena” duioasă a întâlnirii mamă - fiică, cea din urmă dorind cu ardoare ca mama să-i șteargă cu ”colțul vechi de la năframă” lacrima suferințelor și a dorurilor nemărturisite. În altă poezie, cu tristețe
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
rând, Să-mi injecteze vitamine... De multe ori plecau râzând De boala ce rodea în mine. * Ieșeam pe bancă sub castani, Era o vreme-apăsătoare; Bolnavii suferinzi de ani Doreau un mâine c-un alt soare. * Te-ai așezat ca un balsam Pe rana sufletelor lor. Eu prea puțin te cunoșteam, Dar m-am îndrăgostit ușor. * Din prea marea ta credință Pentru prea Născătoarea, Te adula orice ființă Crezându-te salvarea. * Tu te simțeai în larg ceresc Crezând chiar în minuni; Dar
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
cât și în reproducerea fenomenului de creație a acestuia. Basmele l-au inspirat și i-au dat posibilitatea să își formeze o nouă viziune despre lume și viață într-un tot unitar cu mediul în care acțiunea acestuia se desfășura. Balsamul naturii avea efectul metamorfozării existenței eului personajului principal al acțiunii basmului în element curator, fantasticul înlesnindu-i posibilitatea învingerii maleficului prin toate mijloacele de existență ale acțiunii fabulatoare a basmului. Mihai Eminescu a cules basmul atât ca dorință de antologizare
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
magică a imaginației creatoare, în conștiința sufletelor alese să absoarbă frumusețea îngerilor, ce te-au investit cu harul artei tale. Ai lăsat răvășite sertarele, te-ai strecurat afară, lăsând să ardă flacără luminoasă a vieții. O muzica dulce încântă auzul, balsamul sunetelor eterice liniștește aleanul așteptărilor. Te-am oprit să deschizi ultimul sertar. Ți-am strâns mâna, ți-am sărutat zâmbetul și te-am rugat să nu-l descui. Acolo sunt ferecate...Lacrima și Dorul. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: CHEIA
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
personajului îi place să fie ipocrit, este problema lui, nu și a mea; citez din afirmațiile acestui intelectual măcinat de complexul rezervei mintale: „O ipocrizie blândă și surăzâtoare te întâmpina peste tot (în țările civilizate, vezi bine n.a.), ca un balsam care alina toate rănile și satisface toate susceptibilitățile. Această ipocrizie poartă numele de politețe și e esențială pentru fluidizarea substanței sociale”. Înaltul personaj emite concluzia: „Românul nu este așa pentru că nu poate fi!”. De acord, românul „de rând” mai are
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
obișnuiți ai lumii. Retrăind acel moment, Ligia spune apăsat și cu pasiune : “ Da, mama a fost și este o femeie extraordinară pentru mine, este mai mult decât mamă, o prietenă, un suport în rugăciune, un munte de credință; este un balsam pe răni. Mama este nemaipomenită ”. ȘI-A FOST O NUNTĂ CA-N POVEȘTI... Având-o pe mama alături, Ligia a prins curaj fiindcă situația trebuia clarificată. Tatăl, ca bărbat, a fost mai reținut, mai îngrijorat de viitorul fetei lui. Dumnezeu
LIGIA NICHESCU de LIDIA ILIESI în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344926_a_346255]
-
nu am exerat foarte mult în acest domeniu. Prima dată scriam poezie și proză, doar pentru mine. Nici nu îndrăzneam să visez, că voi avea vreodată o carte în mână, pe care va fi scris numele meu. Scrisul este un balsam pentru suflet, iar cuvintele așternute pe hârtie rămân pentru eternitate. Desigur, că nu întotdeauna ai inspirație, dar încercările trebuie să existe. Am strâns foarte multe poezii pe multe caiete, de-a lungul timpului. Scriind poezie am impresia că păstrez clipa
TAINA SCRISULUI (47) – FIECARE DINTRE NOI ESTE O POEZIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345774_a_347103]
-
Dintr-un noian de vise fără rost Le tot citesc și singura-mi aripă Încearcă zborul într-o zi de post... Cuvinte scrise-n toamnele ce plâng Iubirea-nmugurită fără floare Eu le adun ca pe-un blestem și strâng Uitarea-n-tr-un balsam de dor și doare... Cuvinte stinse într-o noapte albă În care ninge cu miresme noi Și stele luminează nori în salbă Și noi ne suntem ierni și ploi în doi... Cuvinte-ngemănate-n lacrimi mute Nu le auzi, nu le-nțelegi
CUVINTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345908_a_347237]
-
un impresionant poem de-al său (cf. Lumină Cărții Sfinte): “Săraci, o prea săraci am fi/De n-am avea o călăuza a noastră,/E prea puțin o pasare măiastra-/ Căci, cu nimic nu poți asemui/Acesta Carte reînviind istorii,/Balsam vindecător și fără de pereche,/Mai nouă parcă, dar atât de veche/Scriptură Sfântă, a urcușului spre glorii” ... Părintele simțise, deci, că lumea care folosește Internetul pentru sporirea de Duh era pârjolita de nevoia unei mai cuprinzătoare reviste online. În plus
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
simțindu-ne astfel legați indestructibil prin mii de fire nevăzute. Când aceste fire se rup sau se subțiază prin „bejenia” în alte țări, oricât de tari ne ținem, suferința este inevitabilă. Dar Canada este una dintre țările care aduce un balsam, o compensare, așa cum se pare că nu în multe alte colțuri ale lumii mai sunt asemănări. Fără a absolutiza, sigur că sunt și situații pe care nimeni și deci nici Canada nu le poate rezolva. De când e lumea și pământul
DE ZIUA CANADEI SENIORII ÎI ADUC CALDE MULŢUMIRI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347413_a_348742]
-
apoi, înflorind, să devină o mirabilis, o floare ocrotitoare a nopților înstelate, întru binecuvântare. Cuvântul, „trup al lui Dumnezeu”, „trup însuflețit, cuvântător (rațional) și cugetător” (Sfântul Atanasie cel Mare) este înzestrat a se revela în toată complexitatea sa plăpândă, mângâietoare, balsam sufletului și minții... „Te voi plimba în spațiu, infinit...”, „-ți voi așterne la picioare stele / Să călătorești în slavă printre ele...” Cum i se va reveni această generozitate? Doar poetul o știe, prin „imnuri slăvitoare”: „Slavă Ție! pentru candoare și
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
date de medici sau știute de proprietar. După câteva zile i-am înțeles bunăvoința, zâmbetele și cadoul. Chiar dacă nu am revenit după uleiul de santal, de cel împotriva tânțarilor cu siguranță am avut nevoie și dacă tot ne-a prezentat balsamul bun pentru... și uleiul cu care... și având în vedere că ne făcea și reducere pentru trei produse cumpărate, ne-am trezit ieșind încărcați. Nu puteam refuza oferta iar prudusele sunt într-adevăr la prețuri mult reduse față de acasă. A
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
Să îmi râmăi drept muză. În mătasea ierbii Ades ne-am strecurat De-atâtea ori iubito Căzusem în păcat. Că vraja bietei nopți Parcă era blestem Doream mereu iubito În noapte să te chem. Și-a ierbii mângâiere Parcă era balsam Voiam în orice clipă Alături să te am. Cânta privighetoarea Și sub un clar de lună Visam noi să rămânem De-a pururi împreună. Dar timpul nu stă-n loc Și într-o zi de toamnă Noi ne-am pierdut
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
nicăieri). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori, muguri de lumină, mirific decor, minunat dor, dimineți senine, soarele iubirii, floarea tainică-a iubirii, glasul tăcerii, mantii de
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
vezi că EU SUNT împlinirea? Un mort învie, un surd aude, un hoț se căiește, o prostituată se curățește. Dacă limba ta e mută și nu cântă laude lui Dumnezeu pentru crucea pe care Eu o iau de dragul tău, pentru balsamul pe care îl torn pe rănile tale, atunci păcătosul pierdut, omul bătut din povestea mea, acela va învia. Pricepi acum lucrarea Mea? În veșnicii vom afla răspunsul dat de preaînțeleptul învățător. S-a pocăit el oare? Adevărata întrebare: - Noi, ce
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
sa, Radu Demetrescu Gyr, se poate afirma, că este un arhetip al poetului încarcerat. Condamnat la moarte pentru poezie, el continuă să creeze după gratii cu o efervescență uimitoare și cu conștiința că munca lui nu e zadarnică, ci e balsam pe sufletele tuturor celor care gemeau în temnițele țării. Trebuie menționată o trăsătură distinctivă pe care o considerăm esențială a liricii de detenție și anume: dacă poezia, în genere, se pretează cel mai bine la decontextualizarea spațio-temporală a momentului creator
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Selectii > ȚIE, FLOAREA MEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului ție, floarea mea Purtăm miresmele în noi Și le vărsăm încet spre lume Ca pe un cântec făurit anume, Ca pe balsamul unei calde ploi. Și-nfiorați de vara cu parfumuri, De-al primăverii farmec de verbine, Nici nu visăm la iarna care vine Să troienească ale noastre drumuri. Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei, Ce-ai înflorit la mine
ŢIE, FLOAREA MEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345285_a_346614]
-
o admira și visa să o răsfoiască, iar acum pentru prima dată avea cinci lei, și visul i se îndeplinea. Dorința de aș cumpăra cărți și a le citi pe nerăsuflate o va urmări toată viața, și va devein un balsam pentru toate înfrângerile pe care le va avea, pentru dorurile rămase doruri, pentru lacrimile ascunse care au lăsat urme în suflet, pentru rănile care mai sângereau și mai ales pentru visele ei. Abia în clasa a cincea, la prima compunere
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
își promitea că într-o zi va ajunge cu bagheta magică a veșnicului adolescent să se proiecteze într-unul și să-l materializeze pe celălalt. Nu s-a înșelat, și-a realizat multe vise iar cititul și scrisul au deveni balsamul rănilor și parfumul bucuriei. La vârsta când privești înainte cu neîncredere în viitor și cu teamă în urmă, ca nu cumva înfrângerile să te urmeze și să nu te părăsească niciodată, magia cuvintelor care alunecă pe coala albă, ca într-
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
să-mi canonizez visele. După ce eșecurile și drumurile greșite m-au rătăcit printre oameni, pe mine cea de astăzi și pe ea cea de ieri, disperată mi-am amintit pe cine purtam lipit de inimă și suflet ca pe un balsam secret. Cu ezitare, dar cu bucuria iubirii ascunse a îndrăgostitului, fără speranța de a putea să-și eternizeze sentimentele, am deschis cu timidate pagina albă a caietului. Acesta trebuia să-mi păstreze destănuirile, lacrimile care aveau să-i dea autenticitate
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
regim politic dar nu dreptatea, adevărul, milă și iubirea. - Multe insecte bâzâie dar numai albinele fac miere. - Perlele se nasc din suferință .- Vorba rea cade că o sămânță otrăvita: provoacă ceartă, rânește, aduce suferință și dacă nu i se oferă balsamul împăcării, în cele din urmă ne doboară. - Când ajunge omul să aibă o părere foarte bună despre el, foarte greu îl mai întorci din cale. - Cine își pregătește o înmormântare fastuoasa sau un mausoleu bogat, nu are nici un ascendent înaintea
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376925_a_378254]
-
poarte pe-al valurilor mări”. (Cântecul iubirii) „Pe ce cărări de viață, neștiute Să vin, să te-ntâlnesc..., să mă-ntâlnești Sub orologiul clipelor tăcute, Dând ,iarăși, glas iubirii pământești?!” Pe ce carari!) Iubirea este văzută de poetă ca un balsam pentru inimi , dar și o poruncă divină: “Iubirea este speranță și un legământ sfânt”, afirmă Mariana Mihai. „Din Ceruri,cândva, s-a dat o poruncă: Frumoasa Iubire s-o punem la muncă, În tot ce există, în orice trăire... Să
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]