1,700 matches
-
care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Polițist, adjectiv (2009), care pune cu umor și inteligență în discuție nu numai sistemul juridic și legea morală, dar și normarea limbii, personajul principal intră prin birouri, vorbește la telefon, se întoarce acasă, intră în magazin etc. E surprinzătoare, în banalitatea acestor scene repetitive, mulțimea și varietatea formulelor de salut, adaptate cu maximă precizie la situația de comunicare. Termenul cel mai frecvent e chiar salut, formulă amicală rostită atât la întâlnire, cât și la despărțire. Între colegi (bărbați), Salut alternează cu
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
Andrei Moisoiu (Google) Casa Albă a afirmat miercuri că Barack Obama a schimbat doar banalități cu președintele cubanez Raul Castro în timpul strângerii de mână istorice de marți Obama, care se îndrepta către tribuna stadionului Soweto în Africa de Sud marți dimineață pentru a pronunța un discurs în memoria lui Nelson Mandela, a dat mâna cu mai mulți
Ce a vorbit Barack Obama cu preşedintele cubanez Raul Castro by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55035_a_56360]
-
că scurta interacțiune nu a fost formală. "Din câte am înțeles, de la cei care au vorbit cu președintele după discursul său, ei (Obama și Castro) nu au avut discuții de fond, substanțiale cu privire la chestiuni politice, însă au schimbat mai ales banalități în timp ce președintele se îndrepta către tribună", a explicat Earnest în cursul unei conferințe de presă. "Astfel, nu a fost vorba despre o ocazie pentru președinte să evoce numeroasele preocupări (ale Statelor Unite) cu privire la încălcările Drepturilor Omului în Cuba", a adăugat el
Ce a vorbit Barack Obama cu preşedintele cubanez Raul Castro by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55035_a_56360]
-
care o citim în Trois Conte, s-a vădit în stare de un magnific avatar, fără grimasă scuturîndu-se de tot ceea ce îi îngreuna pasul și umbra; lăsînd să crească, în sinele său adînc, darul de a sanctifica umilul, accesul la banalitatea ce se lipsește de prestigii circumstanțiale, de fast orgolios și de istorie. Evocasem cîndva la Roma, împreună cu Giorgio Bassani, descoperitorul lui Lampedusa și al curentului subiacent de poezie pe care avea să-l legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de succes în URSS și în țările comuniste: „Pentru un realism fără frontiere”. El este autorul sintagmei deseori folosite mai târziu de asociațiile civice de medici sau de ziariști care acționau pretutindeni în lume. Ideea eseului era una din acele banalități oportune de care artiștii din democrațiile populare aveau absolută nevoie ca să evite clișeele ideologice. Astăzi e greu de înțeles că, pentru a putea discuta liber despre poezia lirică, de exemplu, era necesar să se admită faptul ca realismul (concept ideologic
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
Pentru această nepuțintă a mea și pentru bucuria de a-l revedea, vi-l prezint pe profesorul Alexandru Athanasiu", a spus Radu Tudor la începutul emisiunii. Fostul senator a vorbit despre profilul viitorului șef al statului. Aș începe cu o banalitate, dar care este bine pliată pe realitatea politică actuală. Dumnevoastră ați întrebat cum ar trebui să fie președintele României? Eu aș spune așa: ar trebuie să fie președinte AL României. Sigur, pronumelele prosesiv este doar o categoria gramaticală, dar ea
Athanasiu, declarații despre viitorul președinte al României. "Mulți au îngenunchiat pentru ca pe umerii lor să se urce Traian Băsescu" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34556_a_35881]
-
urban. Nu mai reiau, aici, discuția despre destinul, nu prea fericit, al acestei prime cărți - a făcut-o, în R.l. 27, Cosmin Ciotloș. Interesantă e, dincolo de biografie (a omului și a cărții), maniera de a citi și de a transforma banalitatea. E vorba de o existență de profesor, și navetist pe deasupra, marginalizat, în orice caz, bombardat cu mici și absurde corvezi, cărora poezia pe două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
restul nu contează. „Nu ți-am zis să stai puțin?“ răspundea enervată. „Ești înalt și subțire ca un personaj de El Greco.“ Martín îngăimă ceva. „Ia mai taci“, continuă ea revoltată, ca un savant care se vede întrerupt sau distras cu banalități în clipa când e gata să descopere mult râvnita formulă finală. Și, trăgând din nou cu nesaț din țigară, cum făcea de obicei când se concentra, adăugă, încruntată: „Să știi însă ceva: când renunți la tipul ăsta de ascet spaniol
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Umanitatea personajelor nu rezonează câtuși de puțin cu umanismul socialist, nu există idealuri, ci voie bună, nu există planuri de viitor, ci berea în jurul căreia se adună oamenii de prisos și vorbele lor. Există aici un elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
prin simțuri (iată și antimetafizica naratorului: „Mie mi-au plăcut întotdeauna drumurile terestre, oricât de lungi și de obositoare, care duc între picioarele femeilor. E adevărat că uneori aceste drumuri s-au dovedit foarte scurte și dezamăgitoare. Dar eu iubesc banalitatea vieții. Nu plictiseala, ci banalitatea ei. Toate minunile existenței mele se află aici. Pe această orizontală melancolică, viguroasă și foarte palpabilă, înfiptă în gaura orizontului”.). De altfel, există în roman nu doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
naratorului: „Mie mi-au plăcut întotdeauna drumurile terestre, oricât de lungi și de obositoare, care duc între picioarele femeilor. E adevărat că uneori aceste drumuri s-au dovedit foarte scurte și dezamăgitoare. Dar eu iubesc banalitatea vieții. Nu plictiseala, ci banalitatea ei. Toate minunile existenței mele se află aici. Pe această orizontală melancolică, viguroasă și foarte palpabilă, înfiptă în gaura orizontului”.). De altfel, există în roman nu doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei), dar și un element de
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
este tulburătore. Alice Dunbar-Nelson evită ridicolul și stârnește compasiunea. Revolta Odaliei implică sacrificiul de sine și sugerează o tragedie trăită demn și cu discreție. Încă o dată se adeverește că un scriitor de valoare poate isca profunde înțelegeri ale vieții din banalitate și cenușiu. Odalie Din când în când Carnavalul coincide cu sărbătoarea bunului Sfânt Valentin și atunci ziua Sfântului cade în zilele calde ale lui martie când primăvara a venit cu adevărat printre noi, iar verdele ierbii se ia la întrecere
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu cred, să nu te surprindă, că tânărul de 29 de ani are dreptate. Poate că el este un individ cu orizontul moral astupat de gardurile banalității zilnice, dar rezumă experiența atâtora care au căutat idila spirituală. „Noi sperăm... să iubim dumnezeiește ca în cărți!" Vasăzică ai zis iubire? Dar ce e mă rog iubirea? O interpretare umană, spirituală, a unei legi universale. „Sentimentele răscolitoare" sunt desigur
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
grație textelor sale în limba franceză, confirmă o atare situație, înfățișînd un amestec de cutezanță și familiaritate, ca și cum autorul nu s-ar îndura a-și părăsi mediul proxim de viețuire, percepțiile comune, habitudinile, despuindu-le în schimb la sînge de banalitate, acordîndu-le enigmaticele echivalențe ale unei ficțiuni suverane: „pămînturi negre de spaimă/ ce ați zice de o lege pentru mări/ să tremure și mările/ doar spaima e ca o gămălie de ac/ e ceva ascuns în încăperile din cioc/ și-n
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
Crăciun s-a sprijinit pe o tenacitate la fel de formidabilă. Avea un veritabil „cult” al muncii: tot ce făcea făcea cu o mare seriozitate, chiar și cînd era vorba despre lucruri mai „ușurele”, de luat în glumă, sau despre ocupațiuni cotidiene, banalități, corvezi inevitabile. Iar meseria de scriitor însemna pentru el, deasupra a orice altceva, devoțiune, travaliu tenace, continuu, în conformitate nu doar cu un „cult”, ci și - mai exact spus - cu o exemplară etică a muncii. Despre care va fi vorba
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
și de autoare: „jurnalul este principial nesincer”. Așa să fie oare? Dar ce putem înțelege prin sinceritate în planul expresiei literare? Firește nu spovedania nudă care, oricît de încărcată de tensiunea autenticității existențiale, e prea posibil să nu treacă de banalitate. Atunci să fie însuși efortul creator, marca unicatului pe care cată a-l reprezenta acesta? Cu o ambiguitate fin contrariată, Baudelaire vedea în „sinceritate” nu altceva decît „un joc de-a fi original”. S-ar contura, așadar, o opoziție între
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
ș.a.), i se împlinește un vis (în aceeași fantasmă a succesului): vine să-i ia un interviu jurnalista lui preferată, Tinsley Honig. Totul e atent pregătit (producție, machiaj, script), înregistrarea începe, dar Pete, în loc să joace rolul autorului celebru care emite banalități sforăitoare, hotărăște să spună adevărul: povestește de-a fir a păr cum s-a pregătit el să devină un scriitor celebru, cum și l-a luat drept model pe Preston Brooks, cum, de fapt, e un „șarlatan”, la fel ca
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
privește cu ochii închiși! Vremurile acestea, care strivesc totul sub tăvălug, au înlocuit pînă și zîmbetul cu rînjetul ieftin și popular. Numai democrația știe să zîmbească subtil (iunie 1942). *** Recunosc: sînt inactual. Dar numai în măsura în care actualitatea nu este eternă. *** Eternitate - banalitate. *** Pseudonimul prostiei feminine: candoare. *** Cei mai mari adversari ai fericirii lor sînt - nu vă speriați - oamenii care ar dori să devină fericiți ! *** Omul mirat, uimit sau uluit e întotdeauna sincer. Nesincer e numai „epatatul“. *** În dragoste, scrupulele iau numele de
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
vieți? Răspunsul stă în fatidica unilateralitate a oricărui creator. Blaga are cu precădere o natură teoretică, de aleasă aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia intelectuală”, de lipsa de fler căreia îi cad victimă cărturarii, anosmie din cauza căreia un savant
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
cu precădere o natură teoretică, de aleasă aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia intelectuală”, de lipsa de fler căreia îi cad victimă cărturarii, anosmie din cauza căreia un savant poate ști pe dinafară o carte erudită fără să se poată
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
30) scrie el despre niște bieți proletari cu care împarte spațiul vital. Pe un astfel de fond, de un hedonism tenace, apar și micile „descoperiri”, cum e acest vers cutremurător prin simplitate și prin puterea de insolitare a unei aparente banalități, formulate de obicei în fel și chip de poeți: „îmi place să mor” (p. 146). E, stenografiată, marea elegie a lui Ion Monoran.
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
fii poet”. E drept, totuși poezia, creația, nu înseamnă neapărat să tipărești cuvinte. E o viziune filosofică, epicurism, hedonism. [...] 30 septembrie Iarăși o înfiorătoare jumătate de oră de discuții. Cînd nu mai aveam mult pînă să zbier. Vorbe de o banalitate teribilă, despre prețul saltelelor, despre fiica doamnei Ramsey, care s-a măritat cu un medic din Montréal. S-au făcut și cîteva comentarii despre poezie. Absolut nici un rost să încerci să explici. N-ar pricepe niciodată. Să nu aducem în
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în celula ei din fagure. Învelit în ceară, tăcut, indiferent, prăbușit în
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
ca provocare, una, am constatat, cu sens tainic. Există în credința lui un mister al existenței, al faptelor ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura geniului și masca banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un fel generos, idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]