1,539 matches
-
blond, ca de scandinavă, îi cădea pe frunte și se încurca în niște cârlionți ușori spre ceafă. Se holbă la ea și îi rosti numele fără să-și dea bine seama dacă vorbise. —Darcey? Odihnindu-și stânga, prinsă încă în bandajul de ghips, pe masă, femeia își lăsă și mâna dreaptă jos. —Bună, Aidan, zise ea. Bine-ai venit acasă. Capitolul 28tc "Capitolul 28" Î ntotdeauna îi plăcuse vocea ei. Îl încânta de fiecare dată când vorbea, fie că vorbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
descurcase bine și că nu avea nimic să-i reproșeze. Cinci minute mai târziu se afla în fața lui în birou. N-ar fi trebuit să te întorci, remarcă el. Arăți de parcă te-ar fi călcat un camion. —E doar din cauza bandajelor, îl lămuri ea. Fac totul să pară mai grav decât e. Sunt în proces de vindecare. În orice caz, am vrut să-ți spun cât de încântați am fost de rezultatul vizitei tale. Ai realizat lucruri într-adevăr mărețe, Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asta. —Bună, Darcey, mă bucur să te văd printre noi. Cum te simți? Sally, recepționera, îi zâmbi. Acum arată mai rău decât e în realitate, răspunse Darcey. Glezna e de un milion de ori mai bine și mâine îmi schimb bandajul de la mână cu unul mai ușor. —Trebuie să fi fost groaznic să ți se întâmple asta atât de departe de casă. — Durerea a fost crâncenă, fu de acord Darcey. Însă tratamentul a fost minunat. —Și am auzit că ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
compătimise, însă văzând acum expresia de pe chipul lui Nieve, o compătimi și pe aceasta. Da, e aici, zise ea. Săraca Darcey, a căzut pe scări acum vreo două săptămâni, și-a rupt mâna și și-a scrântit glezna. O deranjează bandajul de la mână, iar de mers, merge șchiopătând. —Aha. —A tras o fugă până la farmacie să ia niște analgezice, continuă Carol degajat. Călătoria a cam zdruncinat-o. Știu că drumurile sunt mai bune în ultimul timp, dar îți dai seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aș fi făcut asigurare. Carol râse. —De ce? Te-ai fi așteptat la așa ceva? Nu, deșteapto, îi zâmbi Darcey. Dar lucrurile au de obicei tendința de a nu ieși așa cum te aștepți. E mai bine să fii pregătit. Își îndoi brațul. Bandajul îi fusese înlocuit cu unul mai ușor, însă tot era incomod. —Nunta noastră a fost perfectă, spuse Rosa. Totul a fost minunat și lucrurile au decurs exact cum trebuia. Ciudat, cugetă Carol. La școală și la facultate mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu moarte, ca ale lui Savin. Pentru că mai este și Lulu. Greața și vertijul care m-au târât din clinică-n clinică. Nevroza mea refractară la psihanaliză, psihotropice, sex, băutură. Refractară, mă tem, până și la această ultimă soluție, la bandajul strâns al acestui text, acestei texturi, acestei textile rare și complicate ca un tifon sau ca pânza de păianjen... Când am aflat, la nici un an după întîlnirea de la Budila, că Lulu a murit călcat 172 de un tramvai pe undeva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am formulat un ordin de interdicție de eliberare a altor pașapoarte pentru toți cei patru Sprague. A fost un gest de neputință o înțepătură de țânțar. M-am bărbierit și am făcut duș, având grijă să nu-mi ud bandajele sau suturile. M-am tot gândit la finalul cazului, ca să nu mă gândesc la viața mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii până În holul clădirii de pe Queen Street și se opri, ud leoarcă, la biroul curbat al recepției. Apartamentul său era la două minute distanță, dar ploaia reușise să-l ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce de care era În stare. Sau pot să-ți spun Cameron? Bărbatul nu-și ridică privirea. O pată mică roșie trecuse prin bandajul de la Încheietura lui stângă. Nu putea să-și ia ochii de la ea. — Cameron, mă tot gândeam la ceva, spuse Logan. Vezi tu, era un tip care-a venit din Edinburgh și care a sfârșit În port. I-am pus poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când era viu. O avea cu el cam de când făcuseră turul printre pariorii jepcari din Aberdeen. O ținu În fața omului care se smiorcăia. Îl recunoști, nu-i așa? Ochii lui Anderson se ațintiră pe fotografie, apoi reveniră la pata de pe bandajul său. Acea privirire fugitivă Îl făcu pe Logan să-și dea seama că avusese dreptate. Cameron Anderson și Geordie Stephenson. Nu aveau același nume de familie, dar aveau aceleași trăsături masive, același păr umflat. Singura chestie care lipsea era mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe fereastra din față și-i văzuse pe Logan și pe agenta Watson În stradă. Știa că nu e Doug Disperatul, venit să-l termine. — Care era mesajul? Cameron flutură o mână, făcând cu ea cercuri aleatorii, pata roșie de pe bandaj lățindu-i-se și mai mult. Nu știu. A zis că se-ntoarce! Și cum e cu fetița? Anderson se purtă de parcă Logan l-ar fi pălmuit peste față. Dură cu totul zece secunde să-și revină Îndeajuns cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale palide. Bandajele de pe capul său erau de un roșu aprins În jurul ochilor și al gurii, iar cele de pe piept atât de pline de sânge că erau aproape negre. — Ce naiba s-a-ntâmplat cu agentul care-l păzea? Insch era Îndr-o dispoziție criminală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-te și adu un leneș din ăla nenorocit Încoace să declare oficial decesul! În timp ce așteptau, Insch și Logan examinară cadavrul cât putură de bine, fără să-l atingă realmente. — Înjunghiat spuse Insch, privind cu atenție la urmele mici, dreptunghiulare, de pe bandaje. Ție ți se pare că ăsta e cuțit? — Ceva cu vârf ascuțit. Se poate să fi fost o șurubelniță? Un toc-cui? O foarfecă? Insch se lăsă pe vine, căutând sub pat vreun cuțit aruncat. Tot ce găsi fu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Magicianul, care să fi fost înarmat. Probabil ar fi folosit pistolul înaintea stației de emisie-recepție pentru a-l bate pe umăr cu un glonț. În filme, rănile la umăr erau doar de suprafață, iar protagonistul supraviețuia doar cu un simplu bandaj. Adevărul era că orice rană prin împușcare, chiar și cea mai superficială, îți schimbă viața pentru mult timp. Uneori, chiar pentru totdeauna. Dar criminalul fusese prins și ea va trebui să se mulțumească cu multipele condamnări pentru crimă. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lovită cu palma drept în nas, simțind cu cartilagiul i se deplasează. Durerea explodă în toată fața și simți cum nu mai poate să respire. O cheie! Avea o cheie sau un șperaclu ascuns în acea deschizătură de piele de sub bandaj. Hank se apropie foarte repede, dar Weir fu și mai iute ridicându-se și lovindu-l cu cotul în gât. Omul se prăbuși la pământ, gemând și apucându-se cu mâinile de gât, înecându-se și zbătându-se să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs, întunecându-se. Își amintea foarte bine că îl percheziționaseră înainte de a-l aduce acolo. - Nu, în picior. O să vezi, spuse ea făcând un semn spre coridorul unde se afla corpul lui Weir. Are o tăietură în piele. Sub un bandaj. Totul s-a petrecut atât de repede. Sachs presupuse că se tăiase pentru a-și face o ascunzătoare. Dezgustător. - Apoi a pus mâna pe arma mea și am început să ne luptăm pentru ea. S-a descărcat. Nu am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a înscena împușcătura. Așa că, siguri de faptul că murise, îl abandonaseră acolo fără cătușe și plecaseră pentru a da telefoane. Și metoda, onorată audiență? În timp ce mergea pe coridor flancat de cei doi agenți, Malerick își dăduse la o parte bandajul de pe șold scosese o cheie universală pentru cătușe dintr-un buzunar tăiat în piele. Odată eliberat, o lovise pe femeia agent în față, pe colegul ei în gât și îi scosese arma din teacă. A urmat o luptă... într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
agentei de la Corecție. Îl luase cu ea și el nu mai avusese ocazia să îl șteargă. Și amprentele acelea se potriveau cu acelea ale lui Loesser. Ah, și am luat și o amprentă parțială de pe lama de ras. Rhyme privi bandajul de pe tâmpla lui Loesser. - Pe asta ai uitat să o iei cu tine. - Nu am reușit să o găsesc, răbufni ucigașul. Nu am avut timp să o caut. - Dar, îi atrase atenția Sellito lui Rhyme, trebuie că e mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce termină masa, se sprijini În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de deasupra ochilor. Orice i s-ar fi Întîmplat În Închisoarea Centrală din Shanghai - iar Jim nu Îndrăzni niciodată să-l Întrebe de soarta lui Frank -, Începuse să redevină fostul steward de pe Cathay-American Line, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care i-o dădeau cadavrele din cimitirul spitalului, emoția vinovată de a fi viu. Știa de ce doctorului Ransome nu-i plăcea ca el să sape gropile. Doctorul Ransome Însemnă exercițiul În manualul de algebră și Îi dădu două fîșii de bandaj din hîrtie de orez pe care să rezolve ecuațiile simultane. CÎnd se ridică În picioare, doctorul Ransome scoase cele trei roșii din buzunarul lui Jim. Le puse pe masă lîngă tava cu ceară. — SÎnt din grădina spitalului? — Da. Jim Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]