512 matches
-
ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său. Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat și de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de "bigamie", proces câștigat de general. Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
relațiile acestuia cu Ion Antonescu și cu Horia Sima. În ceea ce-l privește pe Ion Antonescu se afirmă că Mihail Moruzov ar fi deținut unul sau mai multe dosare compromițătoare privindu-l pe acesta. "Dosarele compromițătoare", o priveau pe Lița Baranga, mama mareșalului, octogenară la acea dată, ca și presupusa "bigamie", pentru care Ion Antonescu obținuse câștig de cauză în instanță. Aceste dosare fuseseră "instrumentate" din ordinul lui Carol al II-lea, pentru a avea un pretext de a-l înlătura
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
cu divertismentul și cu Televiziunea în primul sediu al TVR din strada Molière... Avea să fie o dragoste reciprocă, la prima vedere, care durează de peste 55 de ani. La absolvirea facultații, promotia 1962 - Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Mișu Dobre, Harry Baranga, Harry Zomenov, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu și Ion Andrei - pleacă la Târgu Mureș unde se deschide "secția română" la Teatrul Maghiar. În 1964, dă concurs la Teatrul de Revista “"Constantin Tănase”," joacă alături de Mircea Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
prima expoziție personală de atelier în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu din strada Domnită Anastasia nr.7 - catalog cu texte de Nestor Ignat și de Mișu Weinberg . Vară pictează la Sighișoara. 1966 - Realizează decorurile la piesă "Fii cuminte Cristofor" de Aurel Baranga. Face o călătorie pe litoralul bulgăresc, unde pictează numeroase acuarele. Pictează, de asemenea, la Tulcea, Mamaia, Eforie, Constantă. 1967 - Face decorurile la piesă "Luceafărul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, într-o manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul apariției filmul a fost primit cu elogii. Dramaturgul Aurel Baranga scria următoarele: "„«Moartea lui Ipu» este una dintre cele mai reușite nuvele din întreaga literatură română și nu greșesc dacă o așez în stima mea lângă «O făclie de Paști». Înțelegem de aici ce sarcini uriașe și-au luat autorii
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
în Câmpina, sub direcția lui George Bogza), "Unu", 1929 - 1932 / 1935 (redactată în Dorohoi, în 1928, și în București, din iulie 1929, de Sașa Pană, Stephan Roll și Ilarie Voronca), Alge, 1930 - 1931 (redactată în București, sub direcția lui Aureliu Baranga, având între colaboratori pe Gherasim Luca, Paul Păun, Mattis Teutsch, Mihai Hubert ș. a.) etc. - este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai înalte“, de la "Literatorul" lui Macedonski și de la "Viața Nouă" („Vieața Nouă“) a
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
Român (PMR), a lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej. Pentru contribuțiile la realismul socialist și proletcultism, lui Alfred Sperber i-a fost conferit în 1954 Premiul de Stat clasa I (alături de Mihai Beniuc, Valeriu Emil Galan, Mihu Dragomir, Dumitru Almaș, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Ion Vitner etc.).
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
de Mihail Sebastian și "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale. Ulterior trupa Naționalului bucureștean s-a aflat într-un turneu oficial în URSS, cu următorul repertoriu: "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, "Bădăranii" de Carlo Goldoni, "Anii negri" de Aurel Baranga, "Revizorul" de Nikolai Gogol și "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Ion Finteșteanu a debutat ca actor de
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
piesa omonimă a lui Molière. În pauza spectacolului au fost susținute mai multe discursuri de omagiere a personalității sale de către Costache Antoniu (rectorul IATC), academicianul Zaharia Stancu (directorul Teatrului Național „I.L. Caragiale”), academicianul Victor Eftimiu, dramaturgii Mircea Ștefănescu și Aurel Baranga și alții. Prin Hotărârea Secretariatului C.C. al P.C.R. nr. 3991 din 1971 a fost numit membru de onoare al Teatrului Național din București, cu ocazia aniversării a 50 de ani de când făcea parte din trupa teatrului. În 1977, cu prilejul
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty. A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat. În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau
Sică Alexandrescu () [Corola-website/Science/306175_a_307504]
-
o echipă prezidată de Matei Socor, care va avea succesiv și alte funcții importante: Director al Radiodifuziunii, Director permanent al Orchestrei Simfonice Radio. Matei Socor este și autorul muzicii pentru Imnurile de stat (versiunea din 1948 pe versuri de Aurel Baranga, cea din 1953 pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). Compozitorii sunt chemați să scrie lucrări angajate, partinice și revoluționare. În raportul ședinței de constituire, Matei Socor subliniază că "„sarcinile Uniunii Compozitorilor sunt clare în privința reeducării unor creatori obșnuiți
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
și "O scrisoare pierdută" de Caragiale, "Avarul" și "Burghezul gentilom" de Molière, "Bădăranii" de Carlo Goldoni, "Egor Bulicov" de Maxim Gorki, "Revizorul" de Nikolai Gogol, "Oameni care tac" de Alexandru Voitin, "Nunta lui Krecinski" de Suhovo-Kobalin, " Mielul turbat" de Aurel Baranga. Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal și de o intonație inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus. Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său. Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat și de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general. Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
În ceea ce-l privește pe Ion Antonescu se afirmă că Mihail Moruzov ar fi deținut unul sau mai multe dosare compromițătoare privindu-l pe acesta. Așa zisele dosare compromițătoare, care oricum nu erau de resortul SSI, o priveau pe Lița Baranga, mama mareșalului, octogenară la acea dată, ca și presupusa "bigamie", pentru care Ion Antonescu obținuse câștig de cauză în instanță. Aceste dosare fuseseră "instrumentate" din ordinul lui Carol al II-lea, pentru a avea un pretext de a-l înlătura
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
radical transformată între 1956-1958, când se reconstruiește, astfel încât vechea compoziție nu mai poate fi identificată. În septembrie 1958, se inaugurează noul Teatru „Mihai Eminescu”. Prima stagiune artistică se deschide la 16 octombrie 1958 cu premiera piesei „Mielul turbat” de Aurel Baranga în regia lui Paul Sireteanu și scenografia lui Constantin Piuliță. De atunci Teatrul „Mihai Eminescu” a atras atenția și considerația întregii mișcări teatrale românești, aici prezentându-se în premieră absolută operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
-și merite numele chiar și în cei mai grei ani de după 1980. Dintre semnăturile timpului: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Adrian Păunescu, Ovidiu Ioanițoaia, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Dumitru Radu Popescu, Șerban Cioculescu, Gabriel Dimisianu, Aurel Dragoș Munteanu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Pop Simion, Mircea Malița, Ioan Alexandru, Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Mircea Micu, George Arion, Adi Cusin, Adrian Dohotaru, Tudor Octavian, Cornel Nistorescu. În perioada 1973 - 1985, Adrian Păunescu a fost redactor-șef al revistei. În aceeași perioadă a
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
Urzica a fost o revistă de satiră și umor, care a apărut în România în perioada 1949-1989, publicând literatură satirico-umoristică și grafică satirică. Revista fost înființată de Aurel Baranga ca "sarcină de partid" primită în 1948. Articolul program al primului număr al revistei de satiră și umor Urzica (1 februarie 1949, p. 3) anunță intențiile răzbunătoare ale clasei muncitoare eliberate de sub, „jugul” capitalist: "„într’o țară în care, sute
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
a face haz de necaz” era singura cu adevărat acceptată. În perioada 1949-1975, revista a apărut bilunar, cu obiectivul de a ilustra lupta de clasă, apoi lunar între 1975-1980 și o dată la două luni între 1981-1989. După decesul lui Aurel Baranga (10 iunie 1979), în locul său a fost numit redactor-șef Manole Auneanu. Când acesta și-a dat demisia în 1990, pentru a înființa publicația "Baricada", în locul lui a fost instalat Niculae Stoian, un poet proletcultist de proastă calitate, fost cursant
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
cultura rolului" (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvențe, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în "Prezența teatrului" (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre Liviu Ciulei. Istoria dramaturgiei și artei scenice românești din anii 1970-1990 nu
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
este primul curent artistic și literar mondial inițiat de un român. Dadaismul și suprarealismul sunt componente fundamentale ale avangardismului, cea mai revoluționară formă de modernism. Avangardiștii români sunt reprezentați de: Urmuz, Tristan Tzara, H. Bonciu, Grigore Cugler, Benjamin Fundoianu, Aurel Baranga, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Ion Vinea. Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de după al doilea război mondial. Romanul său, "Moromeții", descrie viața și dificultățile unei familii obișnuite de țărani din Câmpia Română din România de dinainte de
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
1961 - 1975. Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. A fost
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
demisionat din funcția de editor la Luceafărul, Păunescu s-a luptat cu Fănuș Neagu pentru această funcție, care apoi a fost luată de altcineva, făcându-l pe Neagu să părăsească opoziția. Susținători inițiali ai tezelor au fost Eugen Barbu, Aurel Baranga și Mihnea Gheorghiu; Nichita Stănescu a susținut de asemenea că le-a primit cu o „bucurie deosebită” și le-a văzut ca „un adevărat ajutor pentru cultură”. Scriitorii au simțit o ușoară invidie atunci când Țepeneag a fost tradus în limba
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
Cimitirul Filantropia din București. Monumentul funerar, realizat din travertin, a fost conceput de sculptorul Nicolae Roșu. Moni Ghelerter fost căsătorit pentru câțiva ani cu actrița Marcela Rusu, căsătorită ulterior cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și mai târziu cu scriitorul Aurel Baranga. Fratele lui Moni Ghelerter a fost Felix Ghelerter, care și-a continuat activitatea în domeniul cărții și după naționalizarea și desființarea în 1952 a editurii "Forum", pe care a fondat-o. Cei doi frați, Moni și Felix, au fost legați
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
Premiera este un film românesc din 1976, regizat de Mihai Constantinescu după scenariul dramaturgului Aurel Baranga. Rolurile principale sunt interpretate de Carmen Stănescu, Radu Beligan, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Vasilica Tastaman, Aurel Giurumia și Gheorghe Dinică. Acțiunea filmului are în centru pregătirea premierei piesei „Travesti” pe scena Teatrului Contemporan. Directoarea teatrului trebuie să facă față mai
Premiera (film) () [Corola-website/Science/326499_a_327828]
-
o arie a șobolanilor care fug atunci când se scufundă vaporul” și o arie a căinței. Ea afirmă că regretă că și-a neglijat viața personală, iar această discuție este auzită de soțul ei. Scenariul filmului a fost scris de Aurel Baranga. El a fost achiziționat de casa de filme în mai 1975. Filmul a intrat în faza de producție la 10 decembrie 1975. Filmările au avut loc în perioada 8 martie - 12 mai 1976 și au fost realizate în principal la
Premiera (film) () [Corola-website/Science/326499_a_327828]