1,331 matches
-
conduce o națiune de la un stadiu la celălalt. Dacă acest lucru este (mpiedicat prin apariția păturii superpuse, atunci națiunea care cunoaște acest proces va trece de la barbarie la semibarbarie, ceea ce este mult mai rău chiar dec(t păstrarea stării de barbarie. C(nd acest lucru se (nt(mplă, un popor "are numai răul civilizaței ș( răul barbariei, e semibarbar". Dar ceea ce trebuie făcut, arăta Eminescu, este (ndreptarea către civilizație ș( nu (ntoarcerea (n stadiul anterior. Preluarea mecanică a unor instituții dezvoltate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
superpuse, atunci națiunea care cunoaște acest proces va trece de la barbarie la semibarbarie, ceea ce este mult mai rău chiar dec(t păstrarea stării de barbarie. C(nd acest lucru se (nt(mplă, un popor "are numai răul civilizaței ș( răul barbariei, e semibarbar". Dar ceea ce trebuie făcut, arăta Eminescu, este (ndreptarea către civilizație ș( nu (ntoarcerea (n stadiul anterior. Preluarea mecanică a unor instituții dezvoltate (n cadrul unui proiect occidental compromite adevărata civilizație rom(nească "iar starea de semibarbarie reprezintă boala
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este (ndreptarea către civilizație ș( nu (ntoarcerea (n stadiul anterior. Preluarea mecanică a unor instituții dezvoltate (n cadrul unui proiect occidental compromite adevărata civilizație rom(nească "iar starea de semibarbarie reprezintă boala civilizației adevărate, nu o etapă (n trecerea de la barbarie la civilizație" (Ungureanu, 1988: 102). Soluțiile pentru rezolvarea acestor probleme ș( (naintarea spre civilizație erau organizarea corespunzătoare a muncii, crearea unei industrii proprii ș( apărarea acesteia prin practici protecționiste, instituirea unor raporturi de compensație (ntre clasele conducătoare ș( populație. Ieșirea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aceea a Antichității romane republicane de dinaintea epocii feudale, chipurile barbare, corupătoare a naturii umane autentice și decadente, o epocă pe care revoluția vroia s-o lichideze. Abatele Sièyes în faimosul său pamflet Ce este starea a treia? exclama: „În noaptea barbariei și a feudalității, adevăratele raporturi dintre oameni au putut să fie distruse, toate națiunile date peste cap, orice justiție coruptă; dar, la răsăritul luminii, este necesar ca absurditățile gotice să fugă și ca resturile vechii ferocități să cadă și să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din 1793, nu juca câtuși de puțin teatru când se adresa Bibliotecii Naționale, cerând de urgență ca sursă de inspirație pentru noua constituție orice culegere disponibilă care să cuprindă și „legile lui Minos”, pasămite ignorate atâta amar de timp din pricina barbariei „gotice”! Și nu era lipsit de întreaga seriozitate nici acel tânăr iluminat, consiliat de Petrarca și, în 1347, adus la putere de popor la Roma - Cola di Rienzi - care își data actele de guvernare „în primul an al republicii romane
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
apare atunci când am înțeles că trebuie să dominăm necesitatea prin cunoaștere. Din această operație decurge libertatea. Iar plăcerea acționează ca marcator al conformității acțiunii cu natura, ea revelează moralitatea actelor și a intențiilor din spatele lor. -6 Să se termine odată cu barbarii! Această etică individualistă extinde politica și la etică, pe care o cheamă, o solicită și de care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
transformări accelerate cărora le-a fost supusă societatea românească. Spre deosebire de elitele de la 1848, reprezentanții elitei implicate în procesul de reevaluare și rearticulare a modelului de dezvoltare a țării din prima jumătate a secolului XX, nemaifiind presați de „imperativul ieșirii din barbarie și intrării în lumea civilizată, ca înaintașii lor, erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse, pentru a imagina soluții de viitor (ibidem, p. 32). Această nouă etapă în definirea coordonatelor dezvoltării țării a beneficiat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Simțul practic UMANISM ȘI LITERATURĂ În 1931, ErnstRobert Curtius a ținut la Berlin o conferință celebră care a însemnat un avertisment și un strigăt de alarmă față de valul de barbarie ce se întrevedea. Tradus în franțuzește, textul conferinței a fost publicat în același an de „La Nouvelle Revue française” sub titlul Abandon de la culture, iar în anul următor, Curtius repetă avertismentul tipărind Deutscher Geist Gefahr. Avertismentul ilustrului critic și romanist
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că n-a citit nici un rând de Balzac, dar că a nu-l citi e pentru dânsul ceva de la sine înțeles, ca și dezinteresul față de monumentele și operele de artă dintr-un mare oraș. Curtius mai consemna ca simptome de barbarie iminentă răspândirea părerii că „inteligența este un pericol pentru formarea caracterului” și că trebuie evitată „cultura unilaterală a inteligenței”. Aceste păreri erau, la o treaptă joasă, în consens cu ceea ce, la o treaptă superioară, Curtius numea tendința pseudoromantică a filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e în contradicție; nu orice contradicție e dialectică. E bine să amintim din când în când aceste truisme. Rupte unul de celălalt, sufletul și spiritul se atrofiază: nu pot să ființeze decât împreună, iar absența lor nu e altceva decât barbaria, așa cum s-a arătat în timpul pe care-l vestise Curtius. Nici azi nu avem dreptul la chietudine și automulțumire. Dorința și voința omenirii de pace și dreptate nu sunt scutite de împotriviri. Triumful științei și tehnicii e atât de impresionant
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu e de conceput fără literatură. CE E MONUMENTAL? Nu puțini cred că civilizația înseamnă anti-natură, dar asta e o grosolană eroare, plină de cele mai funeste consecințe. Civilizația nu este și nu poate fi altceva decât anti-barbarie; foarte des barbaria se manifestă și ca anti-natură. Barbaria e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
CE E MONUMENTAL? Nu puțini cred că civilizația înseamnă anti-natură, dar asta e o grosolană eroare, plină de cele mai funeste consecințe. Civilizația nu este și nu poate fi altceva decât anti-barbarie; foarte des barbaria se manifestă și ca anti-natură. Barbaria e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și ca anti-natură. Barbaria e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia de a-și afirma valorile proprii, cum a fost Islamul (deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia de a-și afirma valorile proprii, cum a fost Islamul (deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Preda e altceva decât satul lui Blaga, chiar dacă aparent e mai sărac metafizicește; de fapt, e plin de filozofie, dar de una a conștiinței individuale, diferențiată.) Punctul de vedere pe care încerc să-l precizez acum, cel de antiteză la barbarie, nu cuprinde mai puțin cadrul rural decât pe cel urban. Civilizația nu e în nici un caz anti-natură, dar e o luare în posesie a naturii și, bineînțeles, înseamnă și „transformarea” (dar în nici un caz mutilarea) ei. Testimoniul cel mai sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
act prin excelență civilizator. Ideea de a construi nedurabil, doar pentru o generație sau mai puțin și de a presupune că alte nevoi și alte invenții tehnice vor determina clădirile viitorului, este o abdicare cu un abia disimulat caracter de barbarie. Am asistat în toamna aceasta la prelegerile unor arhitecți asupra tendințelor actuale ale arhitecturii. Două din acestea m-au tulburat. Case elastice și amovibile și biblioteci fără cărți. Ce înseamnă aceasta dacă nu nomadism și analfabetism? SURÎSUL RAȚIUNII Titlul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și față de Caragiale și chiar de Arghezi.) Această generație a fost atrasă de „fondul nostru nelatin” revelat de Getica lui Pârvan, dar a ajuns la un exces, pe care-l numim „tracomanie” și care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri, repudiam chietudinea și relativismul lor lipsite de simț metafizic, dar nu acceptam totodată și iraționalismul, alergia la critică și refuzul îndoielii cartesiene
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe care aceasta inevitabil o suferă atât în interpretările și aplicările adepților, cât și în ale adversarilor. Eu îl învinovățesc de pildă pe Goethe pentru exaltarea „vieții” și „organicului”, de unde a rezultat o „biolatrie” ce propagă numai platitudini, opacitate și barbarie latentă, ori patentă. Și câți nu ar mai fi de învinuit pentru consecințele degradate ale doctrinelor lor: Machiavelli, Nietzsche, Darwin, Hegel, Platon, Aristotel, Descartes e tutti quanti. Numai operele anodine sunt inocente. Un tribunal care ar adopta punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
viață contemporan nu poate fi decât un fenomen tot atât de contemporan. G) Formele de „cinism” contestatar, de la Socrate și Diogene până la primii creștini sau de la Rousseau până la fenomenele de azi, nu sunt ostile civilizației, ci, dimpotrivă, reacționează contra degradării ei prin barbaria acaparatoare și primatul mijloacelor asupra scopurilor. H) Rousseau nu concepea contractul social ca un acord între guvernanți și guvernați, așa cum afirmă Al. Ivasiuc. Din contră, el spune în mod expres că aceasta nu se poate. (Contr. soc, III. Cap. I.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trebui să însemne altceva decât... „prescurtare”). În Essai sur les moeurs se găsește un capitol, al LXXXII-lea, intitulat: „Sciences et beaux-arts au troizième et quatorzième siècles”, în care toată arta și cultura Evului Mediu sunt lichidate ca produse ale barbariei și superstiției. Divina Comedie e tratată totuși cu destulă indulgență, ca un „poème bizarre, mais briliant de beautés naturelles” și ca „ouvrage dans lequel l’auteur s’élève dans les détails au dessus du mauvais goût de son siècle et
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este o civilizație solară. Dacă e vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care într-adevăr primele trei secole au însemnat o perioadă de barbarie, numită în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care într-adevăr primele trei secole au însemnat o perioadă de barbarie, numită în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-a ocultat, retrăgându-se din calea invaziilor și păstrându-și sămânța în depărtate și solitare comunități mănăstirești, nădăjduind o reînflorire în alte timpuri mai propice. Această reînflorire s-a întâmplat o primă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]