9,577 matches
-
c-așa-i cinstit precizează Lazăr, simțind cum, dincolo de gîndul cu care s-a așezat la masă, reintră în starea de spirit a jucătorului, pe care o cunoaște atît de bine. Și, dacă tot e vorba să ne dăm în bărci, se aude el vorbind pentru început dansul ăsta se poate juca și distrîndu-ne inofensiv, ca doi copii cuminți ce sîntem. Pe scutecele noastre dacă nu vă deranjează. Drept răspuns, profesorul ia pachetul de cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din marmură neagră, de șase metri înălțime și cântărind 80 de tone. În ciuda faptului că Lu Sheng n-a reușit să găsească plantele longevității, împăratul Qin Shi Huang n-a renunțat la idee. L-a trimis pe Xu Fu cu barca pe marea Bohai. La revenirea de pe mare, Xu Fu i-a spus împăratului că urcase pe Muntele Penglai și văzuse plantele longevității, dar că zeul de pe munte a apreciat că darurile aduse de Xu Fu erau prea puține, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tocmai visase cu câteva nopți în urmă că i-a învins, luptând cu mult curaj, pe zeii mării. Prin urmare, l-a crezut pe Xu Fu, a strâns arcași și arme și, mai mult, a plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin Shi Huang l-a doborât singur, dar nimeni nu-și putea imagina că nu vor găsi apoi muntele zeilor și plantele miraculoase. Xu Fu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar înghețat, tot aș striga/: nu-mi pasă!" În 770, Du Fu, în vârstă de 59 de ani, moare bolnav și sărac, pe râul Xiangjiang, într-o barcă, în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul loc în ierarhia poeziei chineze clasice. Creațiile acestui tandem de corifei configurează întreaga poezie chineză clasică: direcția Li Bai, de inspirație liberă, taoistă, de visare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumos care i-a căzut cu tronc, pe nume Xu Xian. Xiao Qing a făcut o vrajă ca să aducă o ploaie torențială, tocmai în momentul în care tânărul cu o umbrelă în mână se pregătea să se urce într-o barcă. Văzându-le ude din cap până-n picioare, Xu Xian le-a oferit umbrela lui, iar el a rămas în ploaie. Gestul și timiditatea tânărului i-au plăcut și mai mult lui Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a întrebat pe Pang Tong ce poate să facă să obțină victoria, în condițiile în care ostașii săi nu erau obișnuiți să poarte bătălii pe apă. Strategul Pang i-a răspuns: "Este foarte simplu. Împărțiți toate navele mari și bărcile mici în grupuri de câte 30-50, așezați-le în ordine și legați-le capăt la capăt cu lanțuri groase, iar pe lanțuri să puneți scânduri. În felul acesta, ostașii dumneavoastră vor putea umbla ca pe uscat." Cao Cao i-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cao Cao a primit o nouă scrisoare de la Huang Gai, în care îl anunța că va veni să capituleze. Împreună cu ofițerii săi superiori, l-au așteptat la capătul navei de comandă. Au văzut că Huang Gai venea conducând zeci de bărci mici. Împinse de vânt, acestea au ajuns într-o clipă în apropierea navelor lui Cao Cao. Huang Gai a făcut un semn cu mâna. Toate bărcile încărcate cu paie, ulei și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la capătul navei de comandă. Au văzut că Huang Gai venea conducând zeci de bărci mici. Împinse de vânt, acestea au ajuns într-o clipă în apropierea navelor lui Cao Cao. Huang Gai a făcut un semn cu mâna. Toate bărcile încărcate cu paie, ulei și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate de vânt, focul s-a răspândit și la navele de război ale lui Cao legate între ele cu lanțuri. A izbucnit imediat un incendiu puternic. Toatele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a ordonat zeului Tunetelor să-l trăznească, să-l facă bucăți și să-l arunce în apă. Această pedeapsă a atras însă o mare secetă și oamenii au început să sufere cumplit. Cei din etnia miao au făcut însă o barcă în formă de dragon, cu care au vâslit pe apele râului Qingjiang. Călătoria lor ritualică l-a readus la viață pe regele-Dragon, care a început din nou să aibă grijă de ploi. De aici se pare că provine obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vâslit pe apele râului Qingjiang. Călătoria lor ritualică l-a readus la viață pe regele-Dragon, care a început din nou să aibă grijă de ploi. De aici se pare că provine obiceiul de a se organiza anual o întrecere între bărci în formă de dragon, pentru a fi asigurate, astfel, ploile necesare pe tot parcursul anului. O altă legendă spune că, odată, un om pescuia pe malul unei ape mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a început să lovească apa, imitând în același timp sunetul scos de apă prin lovirea cu bățul "dong, dong, dong". Nu după mult timp, cerul s-a luminat. De aici provine, spun bătrânii, obiceiul bătutului tobelor în timpul întrecerii cu bărcile-dragon. Barca în formă de dragon este confecționată din lemn de brad și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela. A doua zi, tânărul s-a înfățișat la casa lui Bai, de pe malul Lacului de Vest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
le poartă, dar și mentalitatea, viziunile estetice, tradițiile și obiceiurile acestora. Tehnica realizării îmbrăcămintei este foarte complexă, îmbinând laolaltă metode de brodare, împletire, lipire etc. De exemplu, un model de încălțăminte specifică femeilor yi din provincia Yunnan are formă de barcă, cu flori brodate în roșu, galben și albastru pe fond alb. Designul aparte, culorile calde și liniile clare denotă imaginație și subliniază frumusețea portului femeilor yi. Se spune că încălțămintea brodată ar fi salvat viața unei mirese, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și mă legăn sau Îmi sug degetul de la picior.) Am aflat mai tîrziu că această Încăpere, care la vremea respectivă mi s-a părut de o vastitate oceanică, nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce să zic, făcu acesta. Nu se ascunde pe podul Mogoșoaia, asta e clar ca pofta bună, mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică era bun. Apoi râgâi și privi împrejur. Nu îl văzuse nimeni. Se urcă în barcă și porni către Amsterdam. Avea de gând să înapoieze florile muzeului Van Gogh. Ajunse repede, căci avea un sistem de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
imediat de acord: obiectul pe care l-ar fi desenat cu cea mai mare plăcere, mi-a spus, era una din acele mici ancore cu patru cârlige, numite „grapine“, folosite de vasele de pescuit. Mi-a arătat câteva trecând pe lângă bărcile amarate la dig și mi-a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afla cum se încheie. — Califul Harun al-Rașid - așa începe povestea pe care, dată fiind curiozitatea ta, el e de acord să v-o povestească - într-o noapte, pradă insomniei, se deghizează în negustor și iese pe străzile din Bagdad. O barcă îl duce pe valurile fluviului Tigru până la poarta unei grădini. Pe marginea unei fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în palat și-l îmbracă într-o haină galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zice Milo, făcând pe adolescentul întârziat. Uneori durează mai mult, alteori te schimbi dintr-odată, nu-ți mai place nimic, chiar nimic, vezi lumea ca printr-un pahar de ceai de mușețel, butonezi telecomanda, îi ții pumnii crocodilului s-ajungă barca din urmă, hai, mai cu energie, îi admiri dinții, îl încurajezi când a-nceput să mestece o bucată de cârmă, așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]