742 matches
-
Neculai Brăescu, numit Neculache Brăescu a fost multă vreme primar al Burdusacilor, iar unul dintre fiii acestuia și ai Măriucăi Spiridon, numit Nicolae N. Brăescu (1888-1960), văr primar al doctorului, a fost în tinerețe un admirabil tenor, elev al marelui bariton Dimitrie Popovici Bayreuth cu studii muzicale în Italia. Numele lui este legat de începutul eforturilor de a impune creația românească de operă. Într-un concert al tenorului Nicolae Brăescu, susținut la Ateneul Român la data de 4 februarie 1910, l-
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
didactic universitar, am avut afinități pentru acest obiect, atunci de la dânsul mi se trage. Mi-au plăcut mult prelegerile ținute. Era convingător în tot ceea ce ne prezenta și aducea exemple concrete și din experiența sa. Avea o voce plăcută de bariton pe care o modela în mod fermecător. Se folosea la modul excelent de ceea ce numim teatru didactic, astfel că reușea să ne țină aproape de discursul său. M-am înscris și la Cercul de Metodica predării biologiei, pe care îl conducea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că așa o chema, de gît pînă cînd credea el că este destul. Abia cînd aceasta își revenea începea să o bată. Niciodată înainte! Om așezat, cu tabieturile lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în ochi și rămîneai pe gînduri, imaginîndu-ți diverse evenimente triste care puteau duce la o așa asociere nefirească. El, Carlos, licențiat în filozofie, atletic, cu piele măslinie, ochi negri, părul negru ondulat, mîini delicate, rafinat, cu o voce excepțională de bariton, era soțul. Vîrsta în jur de 35 de ani. Ea, Zaira, cu cîteva clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata, păr și mai negru și mai ondulat și mai scurt, ochii negri pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
seara zilei respective a trimis vorbă ca imediat să mă prezint În biroul lui. Mi-era groază de ce mi se va Întâmpla În continuare. M-am dus și, cu teamă, am bătut la ușă. „Intră”, am auzit vocea lui de bariton. „Stai jos, fiule, zice. Sper să mă scuzi că dimineața, la apel, te-am bătut crunt, dar aveam grijă să nu-ți ating vreun organ vital. Voiam să te hârjonesc puternic, să-ți iasă sângele, că numai prin asta puteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
terenului purtător de memorie - au reușit să-i convingă pe numeroșii interlocutori, iar cele peste 700 de scrisori primite confirmă respectul, prețuirea și, în unele cazuri, prietenia de care epistolierul sucevean s-a bucurat. Iată ce îi scria în 1973 baritonul Alexandru Alger: „Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr este una dintre virtuțile alese ale oamenilor - așa cum ați dovedit prin atitudinea ireprosabilă ce vă caracterizează”. Un alt interlocutor, scriitorul Vasile Lovinescu, îl definește
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Solist 20 ani în Orchestra „George Enescu”, profesor și dirijor al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, actualmente pensionar, decorat cu 349 Alexandru Alger; născ. la 1.IV.1898 în Fălticeni - m. 6.V.1982, București - cântăreț de operă, bariton. Debutează în public la vârsta de 17 ani întrun spectacol la Iași. Urmează Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Elevul lui Dimitrie Popovici Bayreuth. Activ la Operă 30 de ani, interpret în peste 3800 de spectacole; 25 de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
succedat. Mi-aș permite - zic informativ -, dragă D-le Dimitriu că s-au omis359 unele informațiuni, în ce privește repertoriul. De exemplu, am cântat unele roluri care nu au fost enunțate în biografia din cartea primită, Muzica în Bucovina; am cântat rolul baritonului consul Sharples din Doamna Butterfly cu celebrități ca Iovita Fuentes, Lipkovska, Teicokira, Topales, Florica Cristoforeanu, Lucia Bercescu - care a cântat 4 ani la Scala (din Milano). Apoi prime roluri: Schaunard și Marcel; Manon Lescaut de Massenet, Albert Werter, Seara mare
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și abia după ce urma să înceapă Sfânta Liturghie îl va înștiința pe părintele Ion Pușcașu. Eram doar șapte coriști: Mârza Veniamin era dirijor, Marin Naidim și Popovici Gheorghe, tenori I, Valeriu Gafencu și Paul Cojocaru, tenori II, dirijorul cu mine, baritoni, Popa Octavian bas profund, capabil să reziste singur și să asigure „pedale” perfecte. Răspunsurile liturgice erau după armonizarea părintelui Givulescu (bănățean), melodie armonizată pentru cor bărbătesc, la care acest mare îndrăgostit al Unirii tuturor provinciilor românești, drept mulțumire lui Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-am poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copilăriei mele. Într-adevăr, „Che cosa è amor?“. M-am urcat pe „muntele“ meu și am privit valurile care-l ciocăneau. Se auzea un vag bubuit de tunet. Deslușeam pe mare crestele de o albeață sclipitoare ale valurilor. Glasul de bariton horcăit al lui Gilbert se porni de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul singur, din cu totul altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
141. I141 Pianina, 7 1/4 octave 1 buc. 300 142. I142 Piele pentru toba mică 1 buc. 4 143. I143 Piele pentru toba mare 1 buc. 13 144. I144 Saxofon alto sau sopran 1 buc. 346 145. I145 Saxofon bariton 1 buc. 216 146. I146 Sacâz vioară 1 cutie 7 147. I147 Sampler și module de sunete pentru sintetizatoare polifonice (partea electronică a unui sintetizator) 1 buc. 100 148. I148 Sintetizator polifonic 1 buc. 130 149. I149 Stativ chitară acustică
ORDIN nr. 687 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor în vamă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134193_a_135522]
-
Articolul UNIC Se conferă baritonului Eduard Aram Tumagianian Ordinul național Pentru Merit în grad de Comandor. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE
DECRET nr. 98 din 17 ianuarie 2002 privind conferirea Ordinului naţional Pentru Merit în grad de Comandor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139378_a_140707]
-
masculinele derivate cu sufixul -an, rămâne un termen izolat al opoziției substantivul ciocârlan care denumește o pasăre distinctă de cea numită prin femininul ciocârlie. Din motive semantice, rămân termeni izolați ai opoziției și unele substantive masculine sau feminine nederivate: amiral, bariton, cantor, gropar, marinar, papă, pașă, popă, soldat, voievod, bas, tenor, artistă, moașă, cloșcă etc. • Substantivele proprii feminine formate de la masculine se caracterizează prin dominarea sufixului-dezinență de singular -ă de către articolul definit a, caracteristic substantivelor nederivate (Elena, Maria): Andrei - Andreea, Cătălin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
așteaptă acasă”. Adică n-o așteaptă nimeni și de asta n-o trage inima să se întoarcă. Ea, Ceuță și mulți alții pot subscrie oricînd versurile poetului: „Cumplit/E golul singurătății!”. în pofida figurii de ins „obosit” și a vocii de bariton afectat de boemă, d-l O. Soviany, pe care l-am ascultat la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, face impresia unui tip cu discurs abundent, articulat, însuflețit, mult mai bun decît al celuilalt invitat la „Zilele Revistei «Ateneu»” (octombrie 2007), d
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o voce mică, între tenor și bariton, plăcut timbrată, deși seamănă cu vocea lui Șerban Cioculescu, mai ales datorită pronunțării și-urilor labial, șuierate, din cauza lipsei dinților. Ne-a citit și din poemele sale în proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări fin ironice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Talent, frumusețe, dăruire în cadrul Nopților scandinave, organizate de Fundația Aquarius, unde trei soliști finlandezi au prestat miniaturi vocale "compuse cu sensibilitate de creatori nordici pe versuri în care dragostea, visarea, frumusețea, păsările au fost laitmotive"427. Acești soliști au fost baritonul Juha Koskela, care a impresionat auditoriul prin timbrul său, soprana Marjut Paavilainen, care a avut o prestație foarte rafinată, și vedeta serii Tarja Turunen, cunscută datorită succesului pe care l-a avut cu trupa finlandeză Nightwish. Acompaniați la pian de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în muzica de cameră.“ În momentul de față, Cătălina Butcaru exersează și dă concerte în Austria, între proiectele ei aflându-se un nou disc, cu sonate de Schubert. În viitorul imediat, va putea fi ascultată, în mai, acompaniindu-l pe baritonul Jacek Strauch în ciclul Frumoasa Magelone de Brahms, iar în august cântând Concertul de Poulenc, la Reiding, locul de naștere al lui Liszt și unde a fost construită o nouă sală de concerte, a cărei sonoritate, se spune, ar rivaliza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
permanent, vizibil, ba chiar ostentativ, afișat de intelectualitate când discută în direct cu maneliștii. Dispreț voit față de niște interlocutori care de obicei păstrează mereu un ton respectuos și par mereu în defensivă în fața bombardamentului cu nume de opere și operete, baritoni și cântăreți „autentici“. Dispreț față de populime. Dispreț față de oricine nu e de acord cu ei. Căci există, mai des decât ar fi necesar pe fața pământului, soiul ăsta de intelectual care nu polemizează cu cei pe care-i consideră inferiori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
atingând înălțimi de supremă elevație; iată că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
e fără compromis. Dar și fără iluzii. Și nu acolo a strălucit. Politica e zona activității umane iremediabil perisabilă, poate chiar nocivă... Cei 7 instrumentiști din concertul amintit sunt polivalenți. Ray White, chitarist cu voce de tenor, Ike Willis, chitarist bariton răgușit, Alan Zavod, clăpar de coloratură, Scott Thunes, basist de „performance“ (aici termenul definește pe cel care dansează efectiv cu instrumentul, nu doar cântă la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre jazz, competent și rapid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
devine una mai bună dacă ar suna ca și cum aș retrăi permanent durerea. Subiectul este în sine dureros... cel care trebuie să reacționeze este cel care ascultă.“ La proiectul acestui disc au participat, alături de mezzosoprană, pianistul ei en titre, Bengt Forsberg, baritonul Christian Gerhaher, violonistul Daniel Hope (pe care l-ați putut auzi la Festivalul „Enescu“ în Trio Beaux Arts), altistul Philip Dukes și alți câțiva muzicieni. SECRETUL ADRIANEI 35 de ani, 4 luni și 26 de zile Adriana BABEȚI Poate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
în concert, relativ greu disponibil în magazinele de discuri (dar nu și pe Internet), oratoriul reapare acum într-o versiune istorică, în colecția Archives a casei germane Arts. Doi soliști de excepție dau culoare particulară textului, soprana Margaret Price și baritonul Wolfgang Brendel. Corul și orchestra simfonică a radiodifuziunii italiene din Roma îmbracă totul într-o aură luminoasă, grație baghetei lui Giulini. Înregistrarea live a concertului a fost captată în 1974. Paradisul și Peri, oratoriu „romantic“ după precizarea lui Schumann, compus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Murray Perahia la pupitrul formației Academy of St Martin in the Fields, la grupul lui Jordi Savall, Hisperion XXI, și la Orchestra Simfoni-că din San Francisco, cu Michael Tilson Thomas la pupitru și, într-unul din cele două concerte, cu baritonul Thomas Hampson solist, într-o selecție din ciclul Das Knaben Wunderhorn de Mahler. Sigur, există și alte nume bine cunoscute sau de mare interes, cum sunt dirijorii Charles Mackerras, specializat în muzica cehă, Sakari Oramo, venit de la Birmingham, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]