3,424 matches
-
de Nord. Au fost rusificate multe denumiri de localități și eu nu știu prea multe despre asta. Dar acum ce așteptăm oare ? Vom petrece noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit-o în nouă bucăți de grosimea a vreo două degete și patru bucăți aproape duble. Ca farmacistă în devenire nu puteam decât să mă minunez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
devenire nu puteam decât să mă minunez de precizia cu care reușise să taie felii absolut egale în condițiile din acel compartiment supraaglomerat. A dat copiilor, inclusiv Minodorei, bucățile mari și adulților, inclusiv mie, feliile mai subțiri. Firimiturile rămase în batistă le-a scuturat cu grijă în mâna Ulitiei, băbuța lui. Teodora se oprește din povestit. În gândul ei se perindă ca niște umbre membrii familiei Cozmei, deportată în Siberia pentru că refuzaseră să intre în colhoz sau poate și pentru că alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ales la nivelul țâțelor ei mari și în alte zone pe care nu le puteam numi decât de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa-i. E groasă rău... Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că mi-a și spus lucrul acesta și o simt și eu că nutrește sentimente deosebite față de mine, dar n-am să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă pentru noi. În acest timp, poate mai frământat decât Cecilia era Matei gândindu-se la toate cele întâmplate și condamnându-se pentru atitudinea pe care o avusese
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
locul lângă Cecilia care deja se așeza pe locul ei de lângă fereastră. Foarte binevoitor domnul acceptă. Așezându-se lângă Cecilia, Matei o ia de mână, așa cum obișnuia, plin de fericire. — Nu mă așteptam să te revăd aici, îi șterge cu batista lacrimile care încă se prelingeau pe obrajii Ceciliei. Nici eu n-am visat acest lucru. De mi-ar fi spus cineva, n-aș fi crezut, îi aranjează părul Cecilia. —Cum de-ai ajuns la Frankfurt? —Vin din America. —O! este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de curând crescute, răspândea peste tot o suflare învitătoare; păsărelile (ah, iarăși diminutivele care îl excedau pe Maiorescu, n. m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime care inspiră în inima omului și melancolie, și plăcere (liber la batiste, vă rog, n. m.)". În ambele extrase, prezența umană este mai mult sau mai puțin implicată (firește, ca insolit recipient emoțional al parfumului naturii), însă doar în primul caz este antropicul descris convingător și cu talent estetic. La Filimon, omul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Sânii, strânși puternic de brâul cel lat al kimono-ului (obi), nu putuseră să crească. Părul, tăiat acum până la umeri, avea firul gros: nu unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile batiste parfumate, păreau aidoma celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în armătura acestei stilizări și populează lumea falșilor copii, făcând în același timp să înflorească piața de consum. Cel mai bun exemplu este marca Hello Kitty, ce promovează, de la jucării de pluș, obiecte de papetărie, accesorii vestimentare (breloc, bijuterii, geantă, batiste etc.) până la mobilă și obiecte electrocasnice, imaginea unui pisicuțe fără gură, cu membre subdezvoltate, cu capul alb enorm, asexuat și cu ochii mari. Oricât de straniu ar părea, ideea este, în esență, justificată, iar succesul nebunesc al mărcii o dovedește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea doamnelor, cu brațul În eșarfă legată de gât, obținând astfel avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui de călătorie În haine gri Îi puse o batistă curată pe rana pe care o avea la subsoara stângă, apoi Îi Încheie la loc cămașa, pieptarul și haina, pe când Îi vorbea În limba lor cu blândețe și voce joasă. În timpul operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l puteam vedea. Îl cheamă Íñigo și locuiește pe Strada Archebuzei. Se Întorsese din nou spre mine, care o priveam cu gura căscată, uluit că fusese În stare să-mi rețină numele. Cu un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele alea de pe strada Toledo, mă Întrebă cum o mai duceam cu căpitanul acela Batiste, sau Triste, pe cale Îl slujeam, și se interesă de viața și proiectele mele. Am făcut pe nebunul puțin, trebuie s-o recunosc. Ochii aceia foarte albaștri, larg deschiși, care parcă te ascultau cu luare-aminte, m-au făcut să trăncănesc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe care o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
consumului de alcool, apoi, înțelegând despre ce e vorba, înțelese ce-o determinase pe Crăița să se îmbete așa. Arm rămase în salon lângă fiica ei, care dormea. Fața ei, de păpușă de porțelan, era transpirată. Arm își înmuie o batistă în puțină apă rece, o stoarse, apoi îi șterse cu grijă fața. Vărsase pe ea, era murdară. Arm o privi cu tristețe și milă. Câtă frică o fi fost în sufletul ei, câtă spaimă... Crăița deschise ochii. Dormi, mam, stau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice urmă de viață. Și batista aceea inertă, scoasă pe fereastra mașinii, la peste o sută douăzeci de kilometri pe oră, și „ștergerea” șoselei, pentru a face imposibilă calea întoarsă... Cei trei au tăcut multă vreme. Regizorul a ridicat de câteva ori din umeri, apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
printre acestea se află o nuntă, iar cum țăranii nu consimt ca ea să fie amînată găsesc cu spiritul viclean, sucit și relativist al lui genius loci o modalitate de a continua petrecerea. Nunta are loc, dar pe tăcute, cu batista pusă pe țambal la propriu și la figurat, iar după un spectacol de pantomimă unde fiecare mișcare reverberează dramatic, zăgazurile prudenței cedează și nuntașii sparg tăcerea cu o explozie de veselie. Numai că, urechea vigilentă a ocupantului sovietic care executa
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
tehnicii le-a făcut "obsolete", scrie Daily Mail. Printre documentele publicate se află și o metodă de desfăcut plicuri sau cum poate fi impregnată cerneală în haine, pentru a fi utilizată la nevoie. Spionii erau sfătuiți să își îmbibe în batistă sau în gulerul cămăsii un amestec de azotat, sodă și amidon, după care să le usuce, iar la nevoie să le ude, obținând astfel cerneală. Un document redactat în franceză arată rețeta cernelei simpatice folosite de nemți (piramidon și aspirină
CIA a publicat reţeta cernelii simpatice folosite la începutul secolului () [Corola-journal/Journalistic/70277_a_71602]
-
dacă a aflat ceva despre cei dați dispăruți. Dar semnul semnelor că trebuia să rămînă aici l-a primit imamul cînd în timpul predicii l-a luat tusea, ceeea ce n-ar fi fost o noutate, dar cînd își duce cuviincios batista la gură, o înflorește cu o pată de sînge și spută, ca un boboc de trandafir roșu gălbui. Nu era galben, ca trandafirii trădării soției profetului, însă dacă ar fi hotărît să plece, poate că semnul din batistă n-ar
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
duce cuviincios batista la gură, o înflorește cu o pată de sînge și spută, ca un boboc de trandafir roșu gălbui. Nu era galben, ca trandafirii trădării soției profetului, însă dacă ar fi hotărît să plece, poate că semnul din batistă n-ar fi fost mai degrabă sîngeriu, ci doar de un galben lipsit de speranță din partea profetului.
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
în momentele lui de cădere psihică, cu o mână legată la spate, îl bate pe Iohannis, ca putere de contracandidat, la trei dimineața, sculat din somn - că pe asta o uitasem. Iohannis pare un băiat curățel, cred că are și batistă la piept, în buzunar, dar Iohannis are un discurs de absolvent al școlii ajutătoare, secția logopedie. El până spune ' Bună ziua, români' trec alegerile. El n-are timp să dezbată cu cineva, având în vedere că trebuie să țină dezbaterea ca
Ciutacu îl desființează pe Iohannis: Până zice „Bună ziua, români” trec alegerile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/68844_a_70169]