711 matches
-
nevoie să experimenteze foarte mult în cursul campaniei. Cavaleria franceză era formată în mare parte din unități experimentate, cuprindea unele dintre cele mai bune unități de cavalerie grea și era extrem de numeroasă. Începutul campaniei este favorabil austriecilor, care trec granița bavareză în noaptea de 9-10 aprilie, fără declarație de război prealabilă și înaintează spre vest, dând peste cap diversele Corpuri franceze și germane, care nu apucaseră să își concentreze forțele. Este de notat că austriecii au pierdut aproape o lună: armata
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
ori (1975, 1977 și 1978). Porecla lui era "„Die Katze von Anzing”" („pisica din Anzing”) datorită reflexelor sale incredibile. Maier a jucat la juniorii lui Bayern München începând cu anul 1958. A debutat pentru Bayern în sezonul 1963-1964, când formația bavareză evolua încă în liga secundă din Germania de Vest și evoluat în 4 partide în acel sezon. În al doilea său sezon la Bayern, a apărat în 24 de partide, devenind titularul postului de portar. În același an, Bayern München
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
a devenit vicecampion mondial, fiindcă Germania a pierdut în finală împotriva Angliei. Din 1966 și până în 1977, Sepp Maier a reușit un record greu de egalat: a jucat 422 de meciuri consecutive pentru Bayern München, devenind una din legendele clubului bavarez și, în același timp, al primei ligi din Germania, nici un alt fotbalist nereușind până în ziua de astăzi să îi depășească performanța. În 1967, Sepp Maier s-a calificat, alături de Bayern Munchen, în finala Cupei Cupelor. A reușit să închidă poarta
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
timp, al primei ligi din Germania, nici un alt fotbalist nereușind până în ziua de astăzi să îi depășească performanța. În 1967, Sepp Maier s-a calificat, alături de Bayern Munchen, în finala Cupei Cupelor. A reușit să închidă poarta celor de la Bayern, bavarezii câștigând printr-un gol marcat în a doua repriză de prelungiri. Tot în 1967, avea să își adauge în palmares și al doilea trofeu pe plan intern, câștigând pentru a doua oară consecutiv Cupa Germaniei. Peste două sezoane, mai exact
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
München. Tot în primul an la Bayern, Breitner avea să câștige primul său trofeu: Cupa Germaniei. Nu avea să aștepte foarte mult și avea să câștige și primul său titlu de campion, la finalul sezonului 1971-1972. Breitner a părăsit formația bavareză în anul 1974, chiar după Campionatul Mondial de Fotbal din Germania de Vest, pentru a evolua la formația spaniolă Real Madrid. Până în 1974, Breitner avea să mai câștige încă două titluri de campion al Germaniei (1973, 1974) și Cupa Campionilor
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
Deckname Lyrik" („Nume de cod Lyrik”), din care reiese că președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi. Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau. Kunze este membru al "Academiei Bavareze a Artelor Frumoase", al "Academiei Germane Pentru Limba și Creație", al "Academiei Libere a Artelor Rhein-Neckar" și al "Academiei Saxone a Artelor". Este de asemenea membru al centrului P.E.N. a scriitorilor de limba germană din străinătate. Din 1975 până în 1992
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
("Münchner Philharmoniker") este o orchestră simfonică germană fondată în 1893. Este una dintre orchestrele principale din orașul München, pe lîngă Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze și Orchestra Operei de Stat din Bavaria. Fondată în 1893 de către Franz Kaim sub numele de Orchestra Kaim ("Kaim-Orchester"), orchestra a atras în curând dirijori cunoscuți ca Gustav Mahler care a drijat-o în 1897 și a condus aici în premieră
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
încă un rol în viața soțului ei, după moartea ei, când el a emis pretenții la o mare parte din Bavaria în 1778-1779. Cerința lui s-a bazat, printre alte motive, pe căsătoria sa cu cea de-a doua soție bavareză. Acest conflict în cele din urmă a condus la Războiul de succesiune bavarez. În final, dinastia Habsburg a câștigat doar Innviertel.
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
emis pretenții la o mare parte din Bavaria în 1778-1779. Cerința lui s-a bazat, printre alte motive, pe căsătoria sa cu cea de-a doua soție bavareză. Acest conflict în cele din urmă a condus la Războiul de succesiune bavarez. În final, dinastia Habsburg a câștigat doar Innviertel.
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
fiica lui Leopold din prima căsătorie, cu fiica lui Filip al IV-lea, Margareta Theresa. Întrucât Iosif Ferdinand nu era nici Bourbon și nici Habsburg, posibilitatea ca Spania să se unească cu Franța sau cu Austria rămânea astfel redusă. Prințul bavarez nu era moștenitorul legitim al tronului Spaniei conform testamentului lui Filip al IV-lea, dar rămânea un candidat mai puțin periculos decât cei provenind direct din familiile Bourbon sau Habsburg, în pofida disponibilității lui Leopold I și Ludovic al XIV-lea
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Țările de Jos între dinastiile franceză și austriacă. Spaniolii nu au fost, însă, consultați. Când s-a aflat despre acest tratat în 1698, spaniolii s-au opus vehement dezmembrării imperiului lor; deși Carol al II-lea îl acceptase pe prințul bavarez ca moștenitor, el i-a lăsat lui întregul Imperiu Spaniol, și nu doar părțile alese de Anglia și Franța. Problema a devenit și mai gravă după ce Iosif Ferdinand a murit de variolă în 1699 la șase ani, redeschizând chestiunea succesiunii
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
prezenta pe Karamanlis ca punând la cale o lovitură de stat și, astfel, dăunându-i reputației sale, într-o aparentă campanie de propagandă de dezinformare. Operațiunea s-ar fi bazat pe o conversație falsificată între Karamanlis și Strauss, un ofițer bavarez al regelui. Ei au mai afirmat că o fotografie a fostului lider al partidui Noua Democrație, Constantin Mitsotakis, stând alături de un ofițer nazist în uniformă, care a fost publicată în mod repetat de către ziarul Avriani, care sprijinea partidul PASOK, a
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
și politica și conducerea militară a lăsat-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai să plătescă Prusiei despăgubiri de 30 milioane de guldeni, dar și să cedeze acesteia unele provincii bavareze (Gersfeld, Orb). În tot acest timp Ludovic al II-lea și-a petrecut timpul călătorind (în Elveția, Bavaria și Franța). Apoi s-a dedicat în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în palatele sale, de unde conducea regatul numai în mod
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
nu i-a mai aprobat creditul de 6 milioane de guldeni pe care-l ceruse. Ludovic II i-a cerut atunci părerea lui Bismarck, care l-a sfătuit să poruncească miniștrilor săi să înainteze cererea sa la parlament ("Landtag"-ul bavarez). Dar în loc de aceasta, guvernul bavarez a pornit demersuri pentru ca să fie declarat iresponsabil. O expertiză medicală de la 8 iunie 1886, cerută câtorva medici de către parlamentul bavarez, a constatat că Ludovic al II-lea ar suferi de o „tulburare sufletească nevindecabilă”. Dar
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
creditul de 6 milioane de guldeni pe care-l ceruse. Ludovic II i-a cerut atunci părerea lui Bismarck, care l-a sfătuit să poruncească miniștrilor săi să înainteze cererea sa la parlament ("Landtag"-ul bavarez). Dar în loc de aceasta, guvernul bavarez a pornit demersuri pentru ca să fie declarat iresponsabil. O expertiză medicală de la 8 iunie 1886, cerută câtorva medici de către parlamentul bavarez, a constatat că Ludovic al II-lea ar suferi de o „tulburare sufletească nevindecabilă”. Dar în această expertiză medicii s-
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
l-a sfătuit să poruncească miniștrilor săi să înainteze cererea sa la parlament ("Landtag"-ul bavarez). Dar în loc de aceasta, guvernul bavarez a pornit demersuri pentru ca să fie declarat iresponsabil. O expertiză medicală de la 8 iunie 1886, cerută câtorva medici de către parlamentul bavarez, a constatat că Ludovic al II-lea ar suferi de o „tulburare sufletească nevindecabilă”. Dar în această expertiză medicii s-au bazat numai pe declarațiile unor martori, fără să-l consulte și personal pe pacient. Dimpotrivă, în dispozițiile oficiale ale
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Dimpotrivă, în dispozițiile oficiale ale acestuia date în acea perioadă, ca de exemplu instituirea unei noi regiuni administrative la Ludwigshafen de la 3 iunie 1886, nu se poate recunoaște nici o iresponsabilitate. Cu toate astea, bazându-se pe această expertiză dubioasă, guvernul bavarez l-a declarat pe Ludovic al II-lea iresponsabil. Drept urmare, la 10 iunie, responsabilitățile regelui au fost transmise prințului moștenitor Leopold, unchiul lui Ludovic al II-lea. Ludovic al II-lea a încercat să contracareze acțiunea guvernului său printr-o
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Francezii se retrag în dezordine spre Franța, lăsând în urmă 50,000 de morți, răniți și prizonieri, pierzându-l și pe Mareșalul Poniatowski, înecat în timpul disperatei retrageri. Bavaria trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai Franței trec în tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
denumirea de "avion de curse" din cauza sancțiunilor Tratatului de la Versailles. Specificațiile tehnice au fost trimise inițial la trei firme cu experiență în domeniu: Heinkel, Arado și Focke-Wulf. Ulterior, în competiție a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
(menționată în unele țări ca a doua bătălie de la Höchstädt) a fost o bătălie majoră din timpul Războiului spaniol pentru succesiune, care a avut loc pe 13 august 1704 în satul bavarez Blenheim. Combatanții erau englezii, austriecii, ungurii, hanoverieii, prușii, danezii și hessii împotriva francezilor aliați cu bavarezii. Regele Ludovic al XIV-lea în încercarea de a-l elimina pe împăratul Leopold I, Împărat Roman din conflict, a încercat să cucerească Viena
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
bătălie de la Höchstädt) a fost o bătălie majoră din timpul Războiului spaniol pentru succesiune, care a avut loc pe 13 august 1704 în satul bavarez Blenheim. Combatanții erau englezii, austriecii, ungurii, hanoverieii, prușii, danezii și hessii împotriva francezilor aliați cu bavarezii. Regele Ludovic al XIV-lea în încercarea de a-l elimina pe împăratul Leopold I, Împărat Roman din conflict, a încercat să cucerească Viena, capitala Sfântului Imperiu Roman a Habsburgilor. Amenințarea asupra Vienei era considerabilă: forțele Electorului de Bavaria și
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
comandantul său Tallard care a fost luat prizonier și dus în Anglia. Înainte de sfârșitul campaniei din 1704, Marea Alianță cucerise Landau pe Rin și orașele Trier și Traben-Trarbach pe râul Mosela, pregătind o eventuală campanie chiar în Franța. Francezii și bavarezii este posibil să fi totalizat 60.000 de oameni (69 de batalioane de infanterie și 128 de escadroane de infanterie), în timp ce rivalii lor doar 56.000 de oameni. Însă, Sullivanm în ,The Irish Brigades” scria că francezii și bavarezii aveau
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
și bavarezii este posibil să fi totalizat 60.000 de oameni (69 de batalioane de infanterie și 128 de escadroane de infanterie), în timp ce rivalii lor doar 56.000 de oameni. Însă, Sullivanm în ,The Irish Brigades” scria că francezii și bavarezii aveau o armată formată din doar 43.900 de soldați, în timp ce britanicii și aliații lor 60.150. Robert Southey(1774-1843) a scris un poem numit "After Blenheim". Acesta era un poem anti-război, scris și publicat sub forma unei balade în
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
și Tirolul sudic. Astfel, regatul pierde 500 000 de locuitori, câștigând 700 000 dar schimbul nu este satisfăcător. În plus, războiul se purtase în parte pe teritoriul său iar țara suferea de pe urma efectelor Blocadei Continentale. În 1812, un puternic contingent bavarez face parte din cea de-a doua „Mare Armată” a lui Napoleon, care invadează Rusia. Apoi, în 1813, bavarezii participă alături de Franța la primele faze ale celei de-a Șasea Coaliții, înainte de a întoarce armele împotriva vechiului lor aliat, la
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
plus, războiul se purtase în parte pe teritoriul său iar țara suferea de pe urma efectelor Blocadei Continentale. În 1812, un puternic contingent bavarez face parte din cea de-a doua „Mare Armată” a lui Napoleon, care invadează Rusia. Apoi, în 1813, bavarezii participă alături de Franța la primele faze ale celei de-a Șasea Coaliții, înainte de a întoarce armele împotriva vechiului lor aliat, la presiunile cancelarului austriac Metternich. O armată austro-bavareză, condusă de generalul bavarez Wrede a încercat să blocheze retragerea armatei franceze
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]