971 matches
-
la birou, În fața ferestrei deschise, șeful de gară, un bărbat cu părul grizonat și obraji trandafirii, contemplă porumbeii călători ce ciugulesc grăunțele printre vagoane și se gândește, nici el nu știe de ce și cum, la pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pionieri și din Întâmplare (oh, Întâmplarea!) m-am Întâlnit cu Vasile G. Enciu. Vasile Neciu, Costică alu’ Savu și Petre al Biții din Preasna. se duceau spre front tot cu toții Într-o divizie. a doua zi m-am dus În Bazar și am cumpărat o curea de Încins și zece pietre de scăpărat cu două mărci și jumătate. apoi, până seara am mai scris o carte poștală acasă și am dat-o pe un om care pleca la Batalionul 2 Administrativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un pachet de țigări și am stat mult de vorbă cu el seara am spălat cămășile murdare și am primit 39 de țigări, unt, conserve, bomboane și pâine. În ziua următoare era joi și am dat iar o roată prin Bazar de m-am plimbat. am dat o marcă pe șase pietre de scăpărat și un fitil și am mai dat și o țigară pe două ace de prins pește. În piață se vindeau diferite lucruri de Îmbrăcăminte, alimente, o pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii constanți ai maratonistului povestitor mă număr și eu Împreună cu câțiva copii din clasele mari. Mă Întreb, și e greu să-mi răspund, ce gânduri avea caporalul G.P. când se ducea, În plin război, până la bazarul din orașul În care era cantonat să-și cumpere ace de pescuit. În același timp mă gândesc că această valută de mare valoare pe care o foloseau ei pe atunci - o țigară - Încă mai merită un capitol special În istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridică o mare greutate. —Vorbind foarte serios, totuși, sună foarte mișto, spuse ea. O să ai timp să vizitezi cât timp stai acolo? Am auzit că oamenii vorbesc despre Hagia Sofia ca despre o experiență transcendentală. Și Moscheea Albastră. Și marele bazar. O croazieră turistică pe Bosfor! Doamne, Bette, pare incredibil... N-am vrut să-i spun că singurele activități de zi pe care le-am văzut pe itinerar până acum erau masajele la saună sau că singura călătorie cu vaporul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reunit la brunch-ul cu șampanie de o eleganță impresionantă dat În onoarea noastră pe terasa hotelului, care se Înălța deasupra mărețului palat Topkapi. Am reușit s-o șterg pe furiș după o oră și am traversat câteva străzi până la Marele Bazar, unde plănuisem să hoinăresc și să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Tocmai am avut primul nostru sărut În public? mă Întrebă. —Categoric. Am râs, Încântată. Și cred că a fost mai mult decât un sărut. Ar putea intra chiar În categoria pipăielii. Nici mai mult, nici mai puțin decât În Marele Bazar din Istanbul. Există oare un loc mai bun? spuse el, dându-se la o parte, ca să mă lase să mă ridic În picioare. Am Început să merg În fața lui spre ieșirea din cafenea, dar el mă trase de mână. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Se spunea că Drumul Mătăsii ar fi blocat de troiene de zăpadă În apropiere de Langzhou. Puține caravane se mai aflau În mers. Majoritatea preferaseră să rămână În Luoyang și Xi’an până când vremea se mai Îmblânzea. Astfel că marele bazar din oraș devenise de cinci ori mai populat, iar tarabele deveniseră neîncăpătoare. Se vindeau și se cumpărau mărfuri despre care Ștefănel nici nu știa că există și se găteau pentru călători mâncăruri ce depășeau imaginația omenească. Orice putea fi mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâncăruri ce depășeau imaginația omenească. Orice putea fi mâncat În marele oraș chinezesc, de la broaște țestoase la șerpi și de la gâze cu aspectul unor greieri la capete de maimuță. Dar cel mai bine se vindeau mătăsurile și armele. Mătăsurile transformau bazarul Într-o lume viu colorată, plină de grație și de semnificații. Tânărul se gândi că, poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-ar fi cuvenit să fie croită În acea culoare și pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucurie. Tânărul Îi Întinse mâna, iar Erina i-o strânse spasmodic, privind fascinată câmpul de luptă. În dreapta voievodului, căpitanul Oană rămânea nemișcat și atent. Și pentru el, bătălia de la Vaslui se sfârșise. Dar bătălia pentru Moldova continua. 10 ianuarie 1475, bazarul din Luoyang, China Ștefănel trecuse de zecile de tarabe cu mătăsuri și privise cu curiozitate miile de arme expuse spre vânzare. Erau acolo cele mai diverse tipuri de săbii, pumnale, zale de război și cămăși subțiri de zale, platoșe, apărătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decorate cu lamele sau cu paiete de aur. Mai departe se Înșirau oglinzi Înecate În lac transparent, multe lucrate În sidef incizat. Era un spectacol aiuritor, care transfera lumina dintr-o oglindă În alta și care prelua fragmente din mișcarea bazarului, reflectându-le În mișcări mai mici, ca și cum Întregul univers s-ar fi spart În mii de cioburi, fără a mai reuși să-și găsească, apoi, unitatea. Și, tocmai când se aștepta mai puțin, tânărul văzu oglinda pe care o căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
citești și pe celelalte, mai ales dacă În ele apare vreo amenințare asupra ta. Simți amenințarea mai iute decât un animal de pradă. Ei? - Ei? - Vezi vreo amenințare În prezența mea? - Nu. Dimpotrivă. Dar există o amenințare aici, În acest bazar. Peste puțină vreme vom afla ce se Întâmplă. - E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vreo amenințare asupra ta. Simți amenințarea mai iute decât un animal de pradă. Ei? - Ei? - Vezi vreo amenințare În prezența mea? - Nu. Dimpotrivă. Dar există o amenințare aici, În acest bazar. Peste puțină vreme vom afla ce se Întâmplă. - E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din răsputeri, parcă alungați de o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție. - Ai avut dreptate, spuse, după câteva momente. Dinspre munți sosesc bandiții lui Jian Shi. Cei mai sălbatici tâlhari din aceste locuri. Au jefuit o caravană care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar adevărul și aparențele lui. Așa cum știi foarte bine. - În lumea din care vii nu există bine și nu există rău? exclamă călugărul, uluit. - Nu. O lungă tăcere se așternu după acest răspuns sec. La capătul dinspre miazănoapte al imensului bazar se iscă rumoare. Negustorii Începeau să-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspuns sec. La capătul dinspre miazănoapte al imensului bazar se iscă rumoare. Negustorii Începeau să-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana asupra palatelor administrative și ale bogaților mandarini, gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi cruțat nimeni. Nu are cine să lupte pentru oamenii aceștia. - Au aici tot ce le trebuie pentru ca acest lucru să nu se Întâmple. Nu trebuie să lupte nimeni. Dacă vor să scape, cheamă-i pe cei care administrează acest bazar. Am să le spun ce să facă. Deși nu pricepea nimic, călugărul alergă spre o clădire din lemn și se Întoarse la fel de repede cu doi oameni Între două vârste, unul din ei gras, cu un lanț de aur la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Shi, spuse negustorul cel gras, cu un amestec de aroganță și spaimă. Și nimeni n-o poate câștiga. Singura soluție e fuga. Ștefănel ascultă traducerea, apoi spuse, scurt: - Nu neapărat. - Avem În total douăzeci și cinci de luptători, reluă negustorul. Paznici ai bazarului. Bandiții sunt peste cinci sute. - Douăzeci și cinci de luptători sunt suficienți, spuse liniștit Ștefănel. Cei doi negustori Îl priviră ca pe un nebun, dar din respect față de călugăr nu plecară. - Dacă vreți să scăpați de atac, puteți folosi mărfurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci sute. - Douăzeci și cinci de luptători sunt suficienți, spuse liniștit Ștefănel. Cei doi negustori Îl priviră ca pe un nebun, dar din respect față de călugăr nu plecară. - Dacă vreți să scăpați de atac, puteți folosi mărfurile pe care le aveți În bazar, reluă Ștefănel. - Dar cum? Întrebă contabilul, făcând ochii mari. - Chemați-i aici pe negustorii de arme, pe cei de oglinzi și pe vânzătorii de cai. - Nu are rost, interveni grasul, toți sunt ocupați să strângă cât mai repede și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unul din negustori. - Nu există realitate, spuse Ștefănel privindu-l pe călugăr. Există doar aparențe. Aparențele Înșeală. Aparențele sunt simple oglinzi. Călugărul Îl urmărea Încordat. Începea să Înțeleagă planul, care i se părea absolut nebunesc. - Oglinzile cele mari, Înșirate În bazar, continuă tânărul, acoperă cam cinci sute de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Înclină călugărul. Numele meu este Liu Huang. Sunt unul din luptătorii Shaolin. Am fost trimis să văd dacă ești cel care păreai a fi. Ștefănel se Înclină și el, Împreunând mâinile În dreptul pieptului, ca pentru rugăciune. În spatele lor, Întregul bazar vuia de zgomotul pregătirilor. Avea să fie o noapte a vieții sau o noapte a morții. Dar prezența unui călugăr Shaolin În mijlocul lor spunea că va fi, totuși, o noapte a vieții. Departe, spre munții Nanșan, soarele, acoperit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Luoyang, China Totul părea a fi așa cum stabilise tânărul necunoscut cu trăsături europene. Oglinzile fuseseră așezate la un unghi de 15 grade față de șirul călăreților, astfel Încât să reflecte Întreaga formație. Mai dificilă fusese sprijinirea lor, operațiune la care participaseră dulgherii bazarului. Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații arabe, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
1475, ora 11.00, Istanbul. Catedrala Aya Sofia se vedea prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind spre moschei sau spre bazar. Se obișnuise să se trezească odată cu prima cântare a muezinului și să iasă pe străzile pestrițe ale capitalei. Nu se Îndepărta niciodată de traseul stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l remarcase. Istanbulul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu trebuia să fii un expert al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]