627 matches
-
mine și mă privea supărător de fix. I-am spus cu binele : „Hai, du-te de te scaldă“. Ea nu s-a clintit, ținea cu tot dinadinsul să-și lipească de mine ventuzele reci ale ochilor. Atunci am luat un bețișor, un fir de trestie, ca s-o alung. N-aveam intenția s-o lovesc, i-am spus încă o dată : „Hai, șterge-o“, voiam doar să o sperii. Dar, cu o precizie care exprima exact bunătatea mea reală din clipa aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-și mai lua ochii de la Gaston. Tomoe încerca să-i facă semne să nu se mai uite la el, dar ea era atât de absorbită de ceea ce vedea, încât uită și să-i servească. Gaston era, într-adevăr, „de contemplat“. Bețișoarele lui se lăsau stângaci pe câte o bucățică de mâncare dintr-una din farfuriile din fața lui, o apucau și o duceau nesigur spre gură. Fața lui de cal venea în întâmpinarea bețișoarelor la jumătatea drumului, gura se deschidea și hap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i servească. Gaston era, într-adevăr, „de contemplat“. Bețișoarele lui se lăsau stângaci pe câte o bucățică de mâncare dintr-una din farfuriile din fața lui, o apucau și o duceau nesigur spre gură. Fața lui de cal venea în întâmpinarea bețișoarelor la jumătatea drumului, gura se deschidea și hap! - mâncarea dispărea înăuntru. Totul a fost devorat în felul acesta: sashimi, spanacul... Prin felul lui de a mânca nu se deosebea cu nimic de hipopotamul pe care-l văzuse într-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea? întrebă bătrânul Higurashitei, lăsând bețișoarele din mână. — Sunt pentru câine-san. Gaston, stânjenit, i-a spus bătrânului că a adus și un câine cu el. A, deci îți plac câinii? Bătrânul i-a studiat iar chipul cu multă atenție. Ești un european cam ciudat! — Da. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și neîncăpător. Probabil că nu putea adăposti decât patru sau cinci mese. Înăuntru nu erau decât doi clienți care se vedea clar că alcătuiau un cuplu de homosexuali, unul mult mai În vâstă decât celălalt. Amândoi foloseau cu Îndemânare niște bețișoare lăcuite În roșu și mâncau ceva care, după miros, părea a fi o supă miso. Uitându-mă mai atent, am observat că albul cel mic de Înălțime purta peste tricou un șorț de bucătar. — David, Îl strigă Yazaki pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul de sub tei? A scris cărți, zeci de cărți, a luat multe premii, este studiat în liceu, la universitate. Ce folos? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și an din viitor, vor primi acasă scrisorica de culoare violetă și vor lăsa locul liber, până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai târziu, după ce Emmy a mai dat o fugă pe scări ca să-i deschidă tipului de la livrare și la întoarcere a găsit-o pe Adriana bălăngănind colivia lui Otis afară pe geam, de la etajul cinci, toate trei ciuguleau fericite cu bețișoarele și erau acum la a doua sticlă de gewürztraminer, vinul preferat al lui Emmy. — Ce mai face Russell? o întrebă Emmy pe Leigh, încercând s-o tragă puțin de limbă. Se cunoșteau de prea mult timp pentru ca Emmy să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atâta romantism, spuse Emmy. Intenția ei fusese să mai îndulcească puțin situația cam jenantă, dar comentariul ieșise total aiurea. Se grăbi să schimbe subiectul. Așadar, cum mai merge treaba cu domnul Chapman? Ai cunoscut-o pe nevastă-sa? Leigh lăsă bețișoarele jos, își îndoi picioarele sub ea și se pregăti să țină un lung discurs. — Știi, n-am cunoscut-o. Nici nu sunt foarte sigură că există — n-am citit niciodată despre ea printr-o revistă sau un ziar — și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din centru. Ajunsesem piele și os. Lara a tot încercat să mă încurajeze spunându-mi c-ar vrea să aibă și ea despărțireo-depresie, ca să nu mai cheltuiască o avere pe nutriționiști și antrenori personali. Adevărul e că arătam ca un bețișor japonez și mă simțeam ca o porție de sushi de la restaurantul Nobu. Doar că ar fi fost mai bine să fiu o porție de sushi, fie și pentru faptul că toată lumea vrea sushi, dar pe mine nu mă voia nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
munte și pădure, stau într-o casă făcută de o mare arhitectă care a mai și umplut jur-împrejurul cu sculptură în fier. Copacii erau și uriași, și bătrâni. Am făcut un mare tur de pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochiu, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creeri de copil, Drept științ-avînd în minte vre un vals de Bal-Mabil, Iar în schimb cu-averea toată vr-un papuc de curtezană... O, te-admir, progenitură de origine romană! Și acum priviți cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
au întâmplat acele lucruri din urmă, nu am mai fost la Florența nici douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Până acum am vânat sturzi cu mâna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
bucătaria chineză.Sosul de soia este nelipsit de la masă.Chinezii nu adoră cartofii.Supele sunt apreciate.Supa de broască țestoasă,supa din aripioare de rechin etc.Nu lipsește rața umplută cu portocale,precum și instalațiile de prăjit carne la fiecare masă. Bețișoarele tradiționale au creat probleme la servirea mesei. Băutura preferată este asemănătoare unei țuici;cum ar fi la noi preparată din frunze de sfeclă de zahăr,cu miros puternic și cu un gust mai puțin plăcut. Invitația la toast îl obligă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
26 decembrie 1937, erau consemnate următoarele: „Discuție cu Menzies șregizor americanț despre film. Două idei pentru posibile filme în viitor. Prima: o situație politică asemănătoare celei din Spania. Un ordin de decimare. Zece prizonieri trag la sorți folosindu-se de bețișoare. Un prizonier bogat trage bețișorul cel mai lung. Oferă tot avutul său celui care e dispus să-i ia locul. Unul acceptă, de dragul familiei sale. Mai târziu, când scapă din pușcărie, bărbatul care fusese cândva bogat vizitează, fără a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
următoarele: „Discuție cu Menzies șregizor americanț despre film. Două idei pentru posibile filme în viitor. Prima: o situație politică asemănătoare celei din Spania. Un ordin de decimare. Zece prizonieri trag la sorți folosindu-se de bețișoare. Un prizonier bogat trage bețișorul cel mai lung. Oferă tot avutul său celui care e dispus să-i ia locul. Unul acceptă, de dragul familiei sale. Mai târziu, când scapă din pușcărie, bărbatul care fusese cândva bogat vizitează, fără a-și dezvălui identitatea, familia care deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut vegetația. Firave fire de iarbă, tulpinițe ale diverselor plante, subțiri bețișoare ale diverșilor arbori ce urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a devenit culoarea dominantă. Peisajul sinistru dispărea ca printr-o minune. Natura își vindeca rănile și se îmbrăca în haină de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de spray-uri 8X4. N-a pupat-o pe mama la aeroport, erau prea mulți străini de față, iar noi, atât de puțin civilizați în comparație cu nemții, aveam portbagajul plin cu canistre de benzină greu obținute. Din Japonia ne-a adus bețișoare. Primul bărbat dezbrăcat l-am văzut în patul meu. Încă îmi mai vine ciclul, știu cum se fac și cum nu se fac copiii, am văzut trupuri de bărbați și de femei. Dar nu cred că știu (încă) să iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din el, tu ești cea mai bună făcătoare de plăcinte de dovleac, las-o pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am înghițit și fluviul Țdespărțirea), luo na am mâncat cu bețișoare dragostea ta nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rece, care desparte pe cei ce se întorc de cei ce îi așteaptă urmăresc, prin deschiderea nemilos de scurtă a ușilor, mișcări, fără să disting fețe îmi amintesc lucruri mici, ca niște jucării, trăite cu tine mâncatul secundelor dulci cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună acoperit cu frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte normal. - Oricât de ridicol ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]