1,688 matches
-
venit din cine știe ce altă parte. Peste încă o secundă am să realizez că mi-am îndeplinit sarcina. Într-adevăr, am făcut ceea ce bănuiam, ceea ce vroiați, păpușari nevăzuți ai cerului, strâmbi mimi ai mlaștinii sapiențiale, cumpliți șarlatani ai firii și groaznici bețivi ai ordinii. Sunteți mulțumiți? Ei, asta-i bună, dar până când o să continuați să faceți numai ce vreți... Mă aud apoi vorbind și dându-i dreptate. Omul are dreptate. - Uite, asta e, zice el, arătându-mi ceea ce seamănă a un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât picioarele i se îndoiră din genunchi, el o porni în întâmpinarea nou-sositei. Își ținea burta înainte și cânta ceva cu glasul lui behăit de bețiv. Apoi își întrerupse behăiala și se opri radios. În momentul acesta între mine și stăpâna apartamentului avu loc următorul dialog: Ea. Colegul dumneavoastră cântă minunat. Dar de ce-și închide ochii? Ah, da: ca să nu vadă cum îmi acopăr urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată, poate că mă interesează. Portăreasa se Încruntă, cumpănind dacă să mă catalogheze drept un bețiv pe care l-a cuprins dimineața sau să-mi acorde privilegiul Îndoielii. Am adoptat cel mai Îngeresc surîs. — E de mult Închisă prăvălia? — De cel puțin doișpe ani, de cînd a murit bătrînul. — Domnul Fortuny? Îl cunoșteați? — De pazeșopt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
faci nimic pentru mine. Dar știi că nu e lucru pe lume pe care să nu-l fac pentru tine. — Te rog din suflet să nu-l lași pe Strickland să vină aici. Pe oricine altcineva. Adu un hoț, un bețiv, un golan de pe stradă și-ți făgăduiesc că fac cu bucurie orice pentru ei. Dar te implor să nu-l aduci aici pe Strickland. — Bine, dar de ce? — Mi-e teamă de el. Nu știu de ce, dar are în el ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine Maulpas? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spate. Mereu zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o rămășiță de țigară în scrumiera aproape plină, se uită numai în sticla rotundă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vocea aia de te mângâia pe ovare, vorba Cezarinei, că avea al meu o voce... Vezi că nu prea mă plictisesc eu cu el, nici atunci și nici acum... Păi, fără mine, omul ăsta ar fi fost un nimeni, un bețiv singur, e grozav să fii bețiv și să bei singur, nu?, fără nici un rost pe lume, agățându-te de una, de alta. Știe și el asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ovare, vorba Cezarinei, că avea al meu o voce... Vezi că nu prea mă plictisesc eu cu el, nici atunci și nici acum... Păi, fără mine, omul ăsta ar fi fost un nimeni, un bețiv singur, e grozav să fii bețiv și să bei singur, nu?, fără nici un rost pe lume, agățându-te de una, de alta. Știe și el asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru el o serie de semne de Întrebare, din cele mai diverse. Locuiau acolo trei sau patru băieți insignifianți și destul de speriați de la Lawrenceville, doi tineri amatori sălbatici de la o școală particulară din New York (pe care Kerry Holiday Îi poreclise „bețivii plebei“), un flăcău evreu, tot de la New York, și, ca un fel de compensație pentru Amory, frații Holiday, de care i-a plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui 12 Univee. Au umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui cu picioarele pe veceu și se uită afară, pe ferestruica aia ce dădea în curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele. Bețivul venea aprig, cu viteza a mii de aripi de musculițe de oțet. Își scoase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și se uită afară, pe ferestruica aia ce dădea în curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele. Bețivul venea aprig, cu viteza a mii de aripi de musculițe de oțet. Își scoase pălăria la ferestruica la care stătea Mariana și se năpusti în MaxiBar. - Mie să-mi dai înapoi halterele! îi strigă lui Mișu. - Păi nu le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
așa că se puse jos și încercă să-l ia la sentiment. - Sorinele, tată, uș de-aci! Lasă-mă, tată-n pace, că ți-aduce acuma halterele. Mișule, adu, dragă, halterele alea, că le-așteaptă Sorinel. Lui Mișu nu-i plăceau bețivii, da asta-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Lasă-mă, tată-n pace, că ți-aduce acuma halterele. Mișule, adu, dragă, halterele alea, că le-așteaptă Sorinel. Lui Mișu nu-i plăceau bețivii, da asta-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana o să vorbească cu Popa să nu-l mai primească pe nea Ovidiu la ei. Era periculos. Și câtă forță avea! Păi ăsta te omoară sau te violează cât ai zice pește, te nenorocește pe viață. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
machieze, se uita pe fereastra veceului, atentă la fiecare față mai suspectă. Nu mică îi fu surpriza când îl văzu apărând pe nea Ovidiu. Fusese surprinsă îndeajuns să afle că el furase bani din casă. Dar era plauzibil, era un bețiv nenorocit. Și acum, cum reușise el să iasă din pușcărie? Ce nu știa Mariana era că gardianul, un veritabil colecționar de artă, primise în schimbul acestei fapte bune o oglindă de cristal încrustată cu pietre prețioase. Lângă nea Ovidiu venea sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întări nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum a fost cu halterele! răcni Horațiu. - Mariana, nu te opri din dans! spuse Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv! spuse o crainică. - Toate camerele pe bețiv! replică a doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cum a fost cu halterele! răcni Horațiu. - Mariana, nu te opri din dans! spuse Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv! spuse o crainică. - Toate camerele pe bețiv! replică a doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez? mai apucă Mariana să spună înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ați Întânit cumva pe acest domn În holul de la Plaza? Tonul vocii Îi era cu totul schimbat. Femeia părea că se gândea la ceva. Nu, deloc. Simțeam o poftă diabolică să-i spun că-l Întâlnisem În containerul ăla de bețivi care e cartierul Bowery, că era un vagabond și că nu-mi prea aduceam aminte cum arată pentru că avea o barbă de câteva zile și niște plete lungi destul de soioase, dar m-am stăpânit. Din felul ei de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punct de vedere strict științific, nu era imposibil de realizat. În New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și barba lăsate să crească În dezordine, purta o pereche de pantaloni din velur ce păreau lipicioși la atingere și o canadiană cu niște pete care parcă formau o hartă. Avea un aer mai degrabă de alpinist decât de vagabond bețiv. — Mi s-a spus să mă Întâlnesc cu tine și să-ți ascult povestea. — Ce mai face Keiko? mă Întrebă el În timp ce-și scotea un pachet de Pall Mall fără filtru din buzunar. Își aprinse o țigară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de stație de la Parchimer nu-și amintea ca ea să fi urcat în tren, dar a spus că stătuse la băute toată noaptea și probabil că oricum nu și-ar fi amintit. Această remarcă provocă un hohot de râs general. — Bețivul naibii, pufni Hans Lobbes. Aceasta este una dintre cele două fete care au fost îngropate de atunci, zise Illmann pe un ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi văzut cineva ceva. Fă niște fotografii ca să chemi câteva amintiri. — Nu vă supărați pe mine că vă spun, domnule, mormăi el, dar asta e o treabă pentru băieții în uniformă din Orpo. — Capetele alea seci sunt bune ca să aresteze bețivi și proxeneți, i-am zis. Treaba asta, însă, necesită inteligență. Asta-i tot. Strâmbându-se, Deubel își stinse țigara într-un mod care îmi dădu de știre că își dorea ca scrumiera să fi fost mutra mea, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]