4,866 matches
-
să se exprime „fin". Au convingerea că un adevărat „intelectual" e unul care știe cuvinte rare, care vorbește „pe radical" și își lasă interlocutorii cu gura căscată. Așa a apărut pe piața noastră lingvistică termenul „matrafoxat", pentru a înlocui „trivialul" beat. Același harnic inovator a produs, de curînd, încă un crocodil lingvistic: într-o emisiune de televiziune, decis să afișeze o nestrămutată credință în progresul națiunii, a repetat, din vîrful buzelor, că vom evolua „incremental". Evident că n-ați înțeles despre
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
de puertoricanul Tony Cintron, de conivență cu basistul Rael Wesley Grant (vechi aliat al magistrului Sam Rivers!). Marea surpriză a fost, cel puțin pentru subsemnatul, prezența în grup a lui D.D. Jackson - nimeni altul decât companionul meu redacțional de la Down Beat, unde ține o rubrică eseistică. Știam că Jackson e unul dintre cei mai apreciați pianiști ai generației jazzistice 2000, dar la Sibiu m-a dat gata cu orgiasticele sale fugi pe claviatura reglată să sune ca o orgă Hammond. Un
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
aruncă cîte un pahar de vin. Asta am înțeles-o mai puțin, dat fiind că personajul, în final, pare să fie singurul cu ceva demnitate sau cel puțin afect. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca o curcă beată la barieră care deși vine trenul nu știe pe unde s-o ia. Didi, care a participat la revoluția din Decembrie, fără să știe că-i lovitură de stat - are și pistol, și o clipă, o clipă doar, am crezut
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
texte jurnalistice actuale: "Taximetriștii înșală cu metoda Ťmaimuțať" (Evenimentul zilei, 2.02.2007). În celălalt dicționar on-line de argou (123urban.ro) apar două alte definiții ale termenului maimuță: ca o caracterizare pentru persoana aflată "într-o stare de ebrietate avansată; beat mort" ("După patru sticle eram toți maimuțe") și cu sensul de "însoțitoare, escortă feminină, gagică (cu sens peiorativ)" ("A apărut pe la unșpe și Alin cu două maimuțe după el"). Ultima utilizare, de termen peiorativ pentru o femeie, e probabil cea
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
Constantin Țoiu Parahodul, vasul fluvial, plutea în amonte pe Obi, îndărăt, spre locul de unde porniserăm. Un chef strașnic se încinsese și-o sete nebună de împerechere. Eram Le bateau ivre, corabia beată criță. Dar nu mai era vremea plăcerilor, era vremea meditației. Cu Omicron împreună, ne îndreptarăm spre pupa vasului. Era trei dimineața. Noaptea albă ostenise. Părea așa, pe înserat; dar, se vedea încă bine. Ședeam lungiți pe puntea lucioasă, strașnic frecată
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
s-a trezit că Îi șoptea gândul său cel mai tainic, dar nu știa de ce nu se putea gândi la altceva ori la altcineva. Abia seara Își limpezi gândurile fierbinți În care imaginația o luase razna și ca un om beat căruia imposibilul Îi apare ca perfect realizabil, Își spuse: ai rămas același visător, același suflet de poet care judecă mai Întâi cu inima, tot o surcică de la Victor Olaru, cel care era atras de orice femeie frumoasă! Nu uita că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ochii strălucitori. Dacă-i așa, atunci v-am gâcit bine - i-a încurajat moș Petrache, umplând cele două ulcele pe care le ținea în mână și pe care le-a întins lui Pâcu și lui moș Dumitru. Ia pftim și beți de sufletul părinților mei și al babei mele - i-a îndemnat moș Petrache. Apoi să-i hodinească Dumnezeu în pace și dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și prinde, cu patru piuneze, scadențarul deasupra oglinzii. Cu un pix, face un X în căsuța pe care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face o cafea proaspătă. Cântă Lionel Frunza - prohodul. E marți, 8 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată 5.59. Exact când se pregătește să țârâie de ora
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai departe. Lionel își scoate, cu un gest reflex, ochelarii. Îi pune în buzunarul de la piept. E gata să sară. Aude o altă voce în spatele lui: — Din cauza unei femei? Nu merită. Se întoarce pe jumătate. Vede un cerșetor, murdar și beat, care pare de șaizeci de ani, deși, probabil, are mult mai puțin. Lionel se reașază pe balustradă, cu fața la apă și cu picioarele atârnând în gol. Stă într un echilibru precar. Îi răspunde cerșetorului, fără să se mai întoarcă spre el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți, că oricum n-am s-o plătesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar duminică tot o să mor. Degeaba mă împotrivesc, o să se ntâmple cum a zis Esmé. Până la urmă, o să trebuiască să ți-o și trag. Ce mai aștepți? îi pune Liliane o întrebare plină de bun-simț. — Nu pot să profit, ești beată. — Ești manierat, îi întoarce ea complimentul. Lionel se uită la sticla de șampanie în lumina lămpii. Constată c-a mai rămas de-o înghițitură. O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi-a mai spus nimeni. Lionel îi scoate și el ochelarii. Se văd amândoi ca prin ceață, ca pe Quai des brumes. Lionel o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de bere, alții își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că vor cere operatorului de cablu scoaterea postului L’Anjou Libre din ofertă. Calupul de publicitate ține doar douăsprezece minute și asta nu pentru că așa cer normele, ci pentru că nici Lionel nu mai e ce-a fost. Mai e și beat pe deasupra: se știe că șampania moleșește. Când se revine în direct, telespectatorii mai apucă să vadă o jumătate de sân, în timp ce Liliane își pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a mers. Păcat de el, era un client serios. Conștiința mea e curată ca vodca. Părerea lui Didier Domnul Lionel a fost un băiat salon. Nu dădea bacșișuri mari, dar nici nu scuipa pe jos. Nu l am văzut niciodată beat mangă sau căzând sub masă. Era normal să mă ofer voluntar să-i duc ultima cuminecătură, chiar și sub formă de tort. Eu m-am și rugat la biserică pentru el. Deși n-am avut un rol prea mare în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi telefonează de două ori pe zi: dimineața Îmi promite că nu bea, seara e beat și-mi vorbește despre sinucidere. Iar eu, care am făcut apologia sinuciderii, Încerc să-l Împiedic s-o facă”(p.91). Citatul deschide drumul spre personajul Ionesco, cu nimic mai prejos celor din piese... În fine, teza trece În revistă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
CÎnd interpretul obosit a revenit În scenă, Cornel Vulpe a vrut s-o dreagă și a zis: “Nu-l lăsați să vorbească, fiindcă e peltic!”. În fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, În final actorul, Îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei, aproape ininteligibilă, a făcut-o ...Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut...că așa e piesa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
citesc din nou trăznăi cu actori hedoniști și să mă (re) amuz mai de fiecare dată. Subiectele? Nu foarte diferite - cu mici variațiuni : actori la cîrciumă, artiști la degustare, histrioni care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit...Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu - În ambele era votcă!); concurs de recitat, la cîrciumă, Întîmplări de la filmări, portretizări tandre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ajungem. Când vedem Sainte-Luce la foręt, unde trebuia să ne ducem noi. Facem ce facem, ne rotim pe acolo, ajungem le primărie. Era panou cu străzile, strada pe care o căutam noi nu era. Hai să dăm telefon, apare unul beat țăndări dintr-o speluncă. Dar până la urmă drăguț, mi-a adus telefon mobil în mână și m-a pus să sun. Ăsta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. Și mi-a spus că e o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Culai, cum ți-am spus că îl chema pe logodnicul meu, venea zorit la mine pe o bicicletă să-mi arate verighetele, nunta fiind stabilită peste două duminici, a fost lovit în plin de o mașină al cărei șofer era beat. A murit pe loc. Nu-ți mai spun câtă durere mi-a adus în suflet mie, familiei lui și chiar mamei și tatei, care vedeau în această întâmplare un semn ceresc. Mult timp batistele mele nu s-au mai uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stinge, vine numa' noaptea acasă, după miezul nopții, bea și fumează ca turcii". "Băiatul dumneavoastră ce zice?" "Ce să zică, că-i în spital, ea cu burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dumneavoastră ce zice?" "Ce să zică, că-i în spital, ea cu burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se face rău. Vrea să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la plimbare, acesta se face că nu înțelege, umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]