844 matches
-
sexualizarea semnelor și a corpurilor. Iată un tip de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate, eliberare sexuală, fun morality, design modernist: perioada eroică a consumului a întinerit, a euforizat, a despovărat semnele culturii cotidiene. Prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
recurgă la toate mijloacele pentru a-și lumina semenii asupra condițiilor fizice, morale și afective care permit accederea la o viață fericită. Iată morala erijată în știință a fericirii, singura efectiv utilă oamenilor. Morală a fericirii, dar și vise de beatitudine: discursurile utopice care imaginează o societate de un tip nou, reconciliată cu fericirea, se înmulțesc; romane și poeme, cântece și piese de teatru o pun în scenă 3; până și cadrul de viață (locuință, interioare, grădină, mobilier, bibelouri, decorațiuni) concretizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi. Nu ne ascundem surprinderea în fața acestei cascade de programe de beatitudine vehiculând tot atâtea naivități câte false promisiuni. Pentru că, dacă există un lucru pe care-l învățăm din experiența de viață, acesta este că suntem incapabili să fim stăpânii fericirii. Dacă noua stare de grație a spiritualității exprimă noi aspirații, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
forme și culori cu beculețe intermitente unele dintre ele, plus iluminatul străzii care le făcea și mai distincte. Ce mai? Era o adevărată feerie pe care n-ai fi voit să se mai termine pentru a-ți prelungi starea de beatitudine. Când a luat-o pe strada dinspre mare, am pierdut vraja luminilor; în schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un vapor de cursă lungă și el iluminat puternic. Trenulețul nostru șerpuia printre două insule de lumini: una
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
viața individuală să participe la existența universală.” Conform pedagogului elvețian, creația copilului presupune cinci componente: creația rezultă dintr-o inspirație spontană, nu dintr-un ordin coercitiv exterior; inspirația trebuie să conțină un potențial afectiv, o stare de optimism și de beatitudine, nu de încordare sau de tensionare interioară; inspirația vizează întotdeauna un scop (de pildă, o așezare într-o anumită ordine a unor idei deja învățate), aceasta reprezentând componenta intelectuală a creației; intuiția presupune întotdeauna o activitate a spiritului și a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dori să-i las prea curioși (cu toate că, se zice, zeii știu totul despre noi și fără mărturisirile noastre...). Vreau să spun că, probabil, într-o anumită măsură aș avea dreptul să încerc o stare sufletească similară unei vagi umbre de beatitudine, fie și din motivul că am înțeles (e drept, nu chiar la... timp) că, dacă viața omului înseamnă, de fapt, oarece durată, adică timp, apoi viața unui artist ar putea fi considerată timp dublat, triplat... Astfel că numai cel care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Interriverania prutonistreană. La multe trebuie să renunțe, pentru a-și cruța timpul și a și-l trăi cât mai adecvat, potrivit cu dorințele sale de a face ceva și anume aceasta și nicidecum alta. Bineînțeles, e aici o adiere de... beatitudine... Fie și minată... A.B.Poetul Leo Butnaru ce scrie acum? În încheiere, va rog să ne spuneți un poem... În prezent, poetul scrie, intens, proză. Scurtă, dar... multă. Aștept să apară volumul ,,Ruleta românească", ,,transferat" de criza economică din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și revelatio (fenomene interferente) funcționează nu doar în aria sacrului. În materie de creativitate, cineva "inspirat", pătruns de un anumit elan plăsmuitor, se crede capabil de miracole. Un astfel de elan e act de miraj plenitudinar, aliaj de exaltare și beatitudine; momentan, sfâșierile, dubiile, disensiunile omenescului obișnuit se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun (în latină genius); la cei din vechime, grecescul enthousiasmos era un mod de jubilație pură, entheos presupune euforie, transsubstanțiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lacune. Iar, în consecinț, un om cruia nu-i lipsește nimic, acela nu va mai fi creator de sisteme morale. Trecând peste morala de buntate și sfințenie, care a ieșit din suferinț, (de la Hristos la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
trece și ea sfântă și clară 111; veșnic, codrul este bătut de gânduri 112. Copilul aude sunetul cornului, care-i induce tânărului precoce gândul (sau, mai degrabă, senzația) inevitabilului sfârșit, căci nimic nu se asociază mai mult cu starea de beatitudine decât sentimentul morții; extremele se atrag în mod irezistibil: Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet, ai știut tu ce-i amorul, ca să-l desprețuiești...? Ți-a mângâiat vodată urechea acelea dulci și întunecoase flori ale nopții, vorbele de iubire, dezmierdările unei femei... a bătut vodată la fruntea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cerut să-i aducă pământ neprihănit ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou mădularele, măruntaiele și oasele în pământ. În clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru nemuritor merită beatitudinea sau chinul, el ne va fi cântărit cu aceeași milă și indulgență pe care noi le vom fi arătat față de ceilalți. CARTEA ÎNTÂI I Primele două cuvinte din Geneză încep cu litera Beth. Bereshith Bara, așa e scris. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cupluri înlănțuite într-o mistică ignoranță a sexului, Boris s-a dat în spectacol toată noaptea, a cântat cântece rusești, a dansat ca un dement împins de un imbold neștiut, a băut direct din sticlă și numai vodcă și-n beatitudinea generală și-a schimbat nestingherit partenerele, aș fi plecat înainte de a începe să beau dacă toată petrecerea nu s-ar fi ținut cinsprezece etaje deasupra Romei și deasupra noastră cerul, Aș fi plecat înainte de a duce la buze paharul pierzaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi stăruie și acum undeva în straturile adânci ale ființei mele beția care m-a cuprins atunci, simțindu-mă părtaș la ceva ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere, dar care îmi dădea într-o asemenea măsură momente de beatitudine încât trăiam tulburătoarea impresie că mă iau la întrecere cu îngerii, Dumnezeu îmi ascultase ruga fierbinte, în dimineața următoare, cum Theo mai zăbovea la el în odaie, m-am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă Împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine Într-o tabărĂ studențească de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sori liniștiți, plutind solitari Într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al Întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe Întreaga supra-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un trăsnet care e un cristal poros din cauza Aerului (Urizen) și translucid din cauza Apei (Tharmas)275. Stările de beatitudine ale lui Enitharmon sînt transcenderi de sine, prin poartă strimta, în planuri superioare cu care în fapt comunica în permanență, dar porțile strimte se deschid în conștiința spațiului numai în anumite cazuri: noi nașteri (atunci Enitharmon primește în sine noi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în vizibil. Cum se exprimă Blake: "mîngîiat fu Urizen să vadă/ Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un efect răscumpărător 279. Spațiul contribuie astfel la operă de mîntuire, își dezvăluie sensul ca spațiu de răi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Creangă de Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul (Vala, ÎI, 322 și VII, 420-21). Această moarte înseamnă o întoarcere în veșnicie, timpul (Los) urmînd spațiului (Enitharmon), căci Enitharmon va mărturisi: "deși sînt dizolvată în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul (Vala, ÎI, 322 și VII, 420-21). Această moarte înseamnă o întoarcere în veșnicie, timpul (Los) urmînd spațiului (Enitharmon), căci Enitharmon va mărturisi: "deși sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slabe și la urmă capătă preponderență acelea care îi conferă o preocupare mai mult mintală. Atingând însă un plan și mai înalt decât cel mintal (planul intelectual, n.n.), adică planul inspirației divine (planul sufletesc, n.n.), el încearcă o stare de beatitudine, comparativ cu care toate plăcerile senzuale și chiar și cele mintale își pierd orice însemnătate”. Legat de acest salt calitativ, extindem cele afirmate la pagina 85 referitor la îndeplinirea sarcinii unei vieți terestre. La îndeplinirea sarcinii din regnul uman, individualitatea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
sau slabă a vieții, calmul și tensiunea, angoasa, sentimentul de sănătate sau de boală etc.; sentimentele raportate imediat la Eu, la lumea prezentă; sentimentele spirituale, de tipul celor religioase și metafizice, care sunt „sentimente de salvare”, reprezentate prin: starea de beatitudine sau fericire, disperare, siguranța sufletească de sine, remușcări, sentimentul de pace și seninătate etc. Capitolul 8 Comunitatea umană și mediul social 1. Comunitatea umană Comunitatea umană este grupul social-uman de indivizi, eterogen constituit, care este considerat ca atare prin dispunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
puțin „lărgesc” orizontul existenței, oferindu-i individului un grad teoretic nelimitat de libertate spirituală sau de acțiune, situându-l „în afara lumii” sau „deasupra” acesteia, într-un spațiu transcendent sau transreal, dar simultan și transpersonal; acestea sunt stările de extaz, de beatitudine, stările de reverie, crepusculare, de euforie, de creație artistică, de contemplare estetică, de fericire morală etc. Din cele de mai sus rezultă că situațiile vieții sunt realități de un mare interes vital pentru un subiect, care fie că îi restrâng
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]