831 matches
-
ne-am străduit cât am putut mai mult și mai bine, la nivelul, desigur, al posibilităților noastre intelectuale, capacității de efort și mijloacelor financiare disponibile; suntem însă mulțumiți că, cel puțin, nu ne-am complăcut într-o atitudine comodă, de beatitudine ori de indiferență și că independent de calitatea celor descrise în volum (credibilitatea surselor de informare, darul scrisului ș.a.), noi ne-am făcut datoria una pe care o considerăm firească, și că, ceea ce am adus noi la lumină, va putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și dănțuiau. Salma vorbea cu glas scăzut, încruntată. Când m-am apropiat, a tăcut brusc și s-a pus și mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de istorie care, peste cîteva zile, se și mută acasă la profesorul de sport. Declarînd că divorțează, Urecheru dădu o strașnică petrecere în care calitățile de gospodină ale horticultoarei l-au copleșit. Convins că și-a găsit fericirea, starea de beatitudine a bărbatului dură doar două săptămîni căci, sătulă de cicălelile bătrînilor, soția reveni la domiciliul conjugal și la obiectul preferat. Prins între două discipline, Urecheru se arătă loial geografiei, drept care îi arse imprudentei uzurpatoare un toc de bătaie și-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze la nesfârșit. ― La mulți ani, șopti el. ― La mulți ani, am răspuns când buzele lui mă eliberară. Am rămas multă vreme În brațele lui, scufundată În beatitudine. ― Vibrează ceva, râse el la un moment dat. Am deschis ochii și mi-am scos telefonul din buzunar. ― Mesaj de la mama. L-am văzut cu coada ochiului strâmbânduse. ― Ea știe că tu chiulești de la prima oră? ― Nu, nu știe, am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându-mi temenele cu urarea de bun venit. Un soare primenit de roua dimineții îmi trimitea binețe dinspre soare-răsare și îmi mângâia fața cu o căldură binefăcătoare. Pluteam parcă... În această stare de beatitudine, am ajuns în parc. De undeva din stânga îmi făcea semne disperate Arcul Academiei Mihăilene, adus acolo de primarul Osvald Racoviță cu ocazia „Zilelor Iașului” din anul 1936. Îl salut cu condescendență și n-am încotro... îmi văd de drum. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sè facè?! în acel timp, în care ea și soțul ei stèteau afarè, pe strada lui, strèduindu-se sè porneascè mașină, Matei, ignorând ce se petrecea la cincizeci de metri în susul strèzii Agîrbiceanu, încerca, cu gândul la ea, un soi de beatitudine, care, în ciuda legilor gravitației universale îi fèceau sufletul sè zboare într-o direcție, evident, complet opusè celei în care, în acea searè, domnul procuror împreunè cu soția sa aveau sè se îndrepte, XXIII Sigur cè dupè acest ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
repede! Ia calul domnului consul... ― Calul, nuuu!...Mmm ! încercă Ledoulx să se opună, dar durerea îl împiedică să-și formuleze protestul până la capăt. Spre seară, după plecarea doctorului Guibert, contele Ledoulx reveni în cabinetul consular într-o stare asemănătoare cu beatitudinea. Medicul îl examinase, îl pipăise cu deosebită grijă pe partea dureroasă și clătinase înțelegător din cap atunci când el îi relatase cu lux de amănunte momentele cele mai dramatice ale suferinței. Strâmbase din nas când îi arătase prafurile, cel alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era așa de dus, că era incapabil să mai simtă ceva. Mă miram că Încă se putea ține pe picioare, ca să nu mai vorbesc de faptul că făcea echilibristică pe un cub Înalt de un metru. Avea o expresie de beatitudine pe chip, iar mâinile Îi erau ridicate deasupra capului, de parcă s-ar fi rugat la soare. Mi-am continuat cu Încetineală drumul prin Înghesuiala densă. Dansatorii nu erau doar drogați, ci pluteau deja de-a binelea, plus că erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l găsească pe Dumnezeu cu cele cinci căi ale lui. Hokmath al-Zeruf a lui era În același timp știință a combinării literelor și știință a purificării inimilor. Logică mistică, lumea literelor și a Învolburării lor În permutări nesfârșite este lumea beatitudinii, știința combinării e o muzică a gândirii, dar ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii lui Abulafia n-au știut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prima vedere : senilitatea ca o condiție de împlinire a iubirii. Această senilitate mignonă și senină, care nu mai reține nimic altceva decît amintirea vie a Iubirii. De ce ar face mai mult, de fapt, ce rost major ar avea ?... Viața ideală - beatitudinea existențială - ar trebui să fie o trecere survenită pe neașteptate de la copilărie la bătrînețe. De la o eternitate la alta. Dar sîntem datori toți cu o maturitate ! Aceasta este, de fapt, păcatul nostru originar. Maturitatea este timpul făptuirii și al responsabilității
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi fost acolo cineva care nu era familiar cu credința creștină clasică despre promisiunea viitorului ultim, cu siguranță liturgia l-ar fi lăsat într-o confuzie profundă.) Toate acestea ignoră un fapt foarte evident: cuvântul „înviere” niciodată n-a însemnat „beatitudine dematerializată”. Mai mult, în Noul Testament, cuvântul „înviere” nu înseamnă „viață de după moarte”, ci semnifica și semnifică ceea eu numesc „viață după viața de după moarte”. Deși ideea aceasta e dificil de înțeles, dacă ne întoarcem în lumea antică, și în cea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vase cu un zâmbet prețuind cât o îmbrățișare. Era izbitor de palidă, părul lăsat pe umeri (îl încurcasem eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucă emoționat mâna. - Dar asta a fost demult, asta a fost la început. La începutul începutului. Și nimeni n-a înțeles. N-au înțeles că poemul era scris sub semnul lui Orfeu, că era vorba de Dionysos, și vesteam acolo beatitudinea fără nume, când vom fi toți lângă el, alături de el, la curțile lui, ale împăratului, la curțile zeului... Femeia îl asculta emoționată, silindu-se să nu-i scape privirile din privirile ei. - Nu știi cât a fost de greu, continuă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alergând. Nu mai era lumina de aur de la pod, și nici fluviul nu părea atât de aproape. Îl zărea, îl ghicea mai mult, departe, în fața lui, spre apus. Dar alerga cu o bucurie uitată, copilăroasă, simțindu-se copleșit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu și i se păru că începe să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vizitei doctorului Bernard. De atunci, de câte ori rămânea singur, mai ales nopțile, deschidea ochii, își mișca ușor capul, apoi umerii, și începea să cerceteze formele și culorile, umbrele și penumbrele din jurul lui. Nu și-ar fi putut închipui că o asemenea beatitudine fusese de totdeauna la îndemîna lui; doar să privească, foarte atent și pe îndelete obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înveți bine și cu plăcere decât ceea ce cunoști deja." Sau: Nu mă comparați cu un calculator electronic. Ca și mine, dacă a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar eu le recit altfel de fiecare dată." Sau: Beatitudinile pe care le poate oferi orice creație culturală (precizez: creație culturală, nu numai artistică) sunt ilimitate." Își amintea întotdeauna cu emoție misterioasa epifanie a celor doi trandafiri. Dar, la răstimpuri, îi plăcea să-i conteste validitatea de argument filozofic. Urmau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știam că a început să scrie, spuse zâmbind. - Scrie mai demult, și scrie foarte bine, continuă Colomban. Dar voiam să fiu sigur că am înțeles bine: longevitatea devine suportabilă, și chiar interesantă, numai dacă a fost descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să trăiască beatitudinile descrise de Linda Gray, în afară de solitarii taoiști, sau maeștrii Zen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar interesantă, numai dacă a fost descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să trăiască beatitudinile descrise de Linda Gray, în afară de solitarii taoiști, sau maeștrii Zen, sau anumiți yogini și anumiți călugări creștini? Adică, într-un cuvânt, practicanți ai diferitelor discipline spirituale? - Se cunosc destule exemple. Firește, majoritatea sunt țărani, ciobani, pescari, cum li se spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]