983 matches
-
abuz asupra urechilor receptorilor pentru versiunea vocală a cărții. 86 Observația aceluiași: Sper că intervenientul inoportun și impenitent (care a scris în tinerețe un eseu despre triunghiul crimei la Racine și ar putea folosi un limbaj mai decent) nu derivează "belea" de la nepronunțabilul a "beli", asociat de golănezi cu dispozitivul de inseminare din dotarea masculelor mamifere. De fapt, este vorba de o rușinoasă deturnare a verbului slav pronunțat /belit'/, care înseamnă "a înălbi"(vezi Ojegov, Slovar' russkogo yazyka, ediția din 1981
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urcase tot sângele în cap de la cât era de iute. Îmi amintesc când a încercat să-l seducă pe managerul meu de cont, ca să-l facă să-mi aprobe o extensie la depășirea de cont. Ori de câte ori am intrat în vreo belea, ea m-a sprijinit din toate puterile. Iar acum totul s-a sfârșit. Brusc, simt o nevoie imperioasă de puțină alinare. Mă întorc și scanez rapid șirurile de invitați, în căutarea lui Luke. Preț de câteva clipe, nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o excrescență a corpului meu sau plutind deasupra mea ca în bulele cu dialog din reviste. Mai am planificată încă o nuntă. În aceeași zi cu nunta asta. Părinții mei habar nu au. Da, știu că sunt într-o mare belea. Da, știu că am fost proastă. Ei, ia mai terminați odată și lăsați-mă în pace! NU VEDEȚI cât sunt de stresată? — Bună, Becky. Tresar surprinsă și mă întorc. Lângă gardul grădinii vecine, îl văd pe Tom, care mă privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva la nivelul ăsta de tâmpenie. De proporții atât de astronomice, atât de costisitor și de important... Îmi place, spune Amy, privindu-se critic. Nu știu, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai mică intenție să se întâmple una ca asta... — N-ai avut nici cea mai mică intenție să-ți bați joc de două familii întregi? Ca să nu mai vorbim despre cheltuielile implicate și de efort... Îți dai seama în ce belea uriașă te afli? — O s-o scot la capăt cumva! zic disperată. — Cum ai s-o scoți la capăt? Becky, nu e ca atunci când ți-ai rezervat masa la două restaurante! Vorbim de sute de oameni! — Ding-dong, ding-dong! începe brusc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu cred că Suze mă poate de fapt înțelege cu adevărat. Ea n-a făcut greșeli niciodată. Pentru ea, viața a fost o călătorie fără peripeții, în timpul căreia n-a deranjat pe nimeni și s-a ținut deoparte de orice belea. Nu ca mine. Eu știu ce înseamnă să faci o prostie cât casa - ce cât casa, cât universul - și pe urmă să-ți dorești, mai tare decât orice pe lume, să n-o fi făcut. — Și ce anume vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sau, poate, chiar acesta va fi fost unul din motive. Ca să ia aminte cei de la „județiană”, Olaru i-a încondeiat cu litere groase în „raportul” său: „...la Trohan Vintilă Gheorghe și la Dumbrăveni Strati Gheorghe”. Plângându-se în continuare de belelele întâmpinate pe teren, secretarul Plasei Pungești mai scria următoarele: „...greutăți în ședință am avut la Pungești din partea tov. Cârciu Gh. Vasile care în timpul ședinței a căutat să facă U.T.M.-ul de râs pentru a sustrage tinerii de la atenția prelucrării
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
aceasta pentru că nu este cu cine cuprinde munca în tot județul (subl.ns.)”, așa că deducem faptul real că UTM-ul încă era slab la acea dată în cele ce priveau vestitele de mai târziu „cadre de nădejde”. O altă mare belea cu care-i „învrednicise” partidul clasei muncitoare pe tovarășii utemiști cu grade mari era aceea a constituirii după criterii exclusiv sovietice a „gospodăriilor agricole colective”, acele colhozuri pe care cu doar cu doi ani în urmă le dezavuau la capitolul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vreun scrib cu patru clase primare și multiplicate în sute de mii de exemplare în care erau arătați cu degetul „burghejii” și moșierii (cu toate că nici nu se mai putea vorbi de această clasă după „reforma” agrară din 1945!), pentru toate belele neamului românesc. În dosarul pe care l am cercetat am găsit o sumă de asemenea cărțulii trimise pe adresa „Partidul Comunist Român - Vaslui, str. Ștefan cel Mare, nr.64”, de „Comisia Locală a Sindicatelor Unite Timișoara, Secția Culturală”. Culmea „obrăzniciei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
urmat, pentru că se știe cât e ceasul la tov. maior Nuț sau locotenent Jidaru, când are de a face cu surparea sau uzurparea economiei statului (naiba știe cum îi spune în termeni juridici). Destul că m-am trezit iar cu belea pe cap: Decretul 210, combinat cu tentativă de trecere frauduloasă a frontierei: ține-te Sorine la bastoane, pe toată partea superioară dorsală sau noada fundului meu foarte rezistent la metodele de reeducare ale călăilor inchiziției statului comunist român. Am scăpat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nebunia mea de a-mi părăsi neamul și țara. Alte torturi, și alte ciomăgeli la protestele și aprecierile mele, până când am zis că tot trecerea frauduloasă a frontierei e cea mai bună și mai sigură metodă de a scăpa de belele. Am plecat și eu cu avionul de la București la Oradea, ca omul secolului XX. Era cât pe aci să mă bage cu tentativă de preparare a deturnării de avioane în scopuri criminale și împotriva securității statului, omenirii etc. Vă rog
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Sfînta Cruce. Ferească Dumnezeu, eu nu mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde de ureche și mi-o sucește zdravăn. Tu, mă, Scaraoțchi? Tu ai făcut beleaua, mă, tartore? Nu, moș Vasile, scîncesc eu fără să știu despre ce-i vorba. Să mor că n-am făcut-o eu. Da' știi? întreabă moșul serios. Ce să știu? Hai, du-te în plata ta, încheie moș Vasile discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vorbim politică. Omul cunoaște totul și, mai ales, știe precis cine o să iasă la alegeri, cînd vom intra în UE, ce vom face cu Ucraina și de ce bulgarii ne-au luat-o înainte. Îi conduc nemții. I-au scos din belea. Neamțul tot neamț. Dar ce, noi sîntem proști? Da, spune fără a clipi. Mă irită destul de mult afirmația lui. Este părerea matale. Eu, personal, mă simt foarte deștept. Mai deștept decît bulgarul și chiar decît neamțul. Ai uitat de Turtucaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți-i frică pentru acești nefericiți... El, da, Adam, dar uitați-vă la ea... Mă uit atent. Mă revolt aproape. Mi-i ciudă. Mă trezesc vorbind: Ascultă cucoană, în mare belea ne-ai băgat... Eram convins că Eva o să mă scuipe între ochi și mă feresc pripit. Ceva mă răscolește al naibii de tare. Uite-o cum mă privește, Satana, mă trezesc spu nînd prostii. Da, din cauza ei, nu m-am mai putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu putea să mă lase așa, cu ochii în soare, trebuia să mă ajute cu ceva, așa mi-a și mărturisit, io, oaia neagră a facultății trebuia să fiu consiliat de cineva competent. Se simțea datoare să mă scoată din belea, din jena financiară. Auzi, mi-a zis, nu știi să faci niște integrame? Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
revoluționară și el. De prefaceri, de împliniri mărețe. Un critic spunea despre mine că aș fi un soi de ființă cu o alcătuire bizară. Nici/nici. Între și între. Și/și. O ființă contradictorie. Un caz. De aici vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în halat alb, desigur la un alt nivel! -, care se ocupă de igienizarea mediului, de protecția mediului înconjurător, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
motiv să rezist până la decizia CEDO. La altceva te-ai mai gândit ? S-o publicăm. Unde, la ce editură, cine ne-o primește? La o editură de prestigiu, ca de exemplu la... La filozof? Uită! Nu se bagă el în belele! Găsim noi una. Te-ai gândit la un sponsor? Da, m-am gândit CNSAS! Termină domnule, cu glumele. Și cam ce tiraj facem? Păi să facem o listă cu "destinatarii". S-o facem, scriu. Două exemplare la "Palate". Exemplare pierdute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe bloc, printre antene parabolice. Alții în uscător. Seara numai ce-i auzeai: Hai, mă, la muncă! Nu povesteau nimic a doua zi, așa cum nici oțelarul nu spune acasă ce-au făcut brațele lui peste zi. Când unul era „la belea”, săreau în schimb toți. Când unul făcea mâncare, mâncau toți. Era și o „gâsculiță” de vreo 20 de ani, frumu șică foc. Trăia cu un albanez care o bătea aproape în fiecare seară pentru că ea mai pleca la „muncă”. Se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era. La vârsta ei o recunoșteau și toți cei apropiați. Vocea ei blândă și moale aproape că se pierdu printre mormăiturile ei. Sunt lucruri care nu se spun și lucruri care se spun, dar în ziua aceea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lasă-mă, iartă-mă! N-am știut că ești de-al nostru. - Cum, tu nu-ți cunoști concetățenii? Măcar după moaca lor. Altă dată să nu te mai apropii de buzunarul meu. Ai auzit? Că îți rup gâtul! Dai de belea cu mine. Dă-i drumul de aici! După ce-l muștrului și-l avertiză o luă la fugă fără să pară că ar avea vreo destinație. Era unul dintre cei care 226 locuiau în catacombele din cimitir sau poate era chiar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Uite la mine, zise Nicky: m-am căsătorit din dragoste și acum nu mai merge nimic bine între noi, deși o avem și pe Victoria. Carmen este posesivă, geloasă și nu o pot mulțumi cu minic. Iar eu sunt o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând o profundă dezamăgire. Glasul lui îi părea că răsună ca trosnetul unor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îl treci pe răboj! îi poruncește apoi lui Tăutu. A luptat ca Arhanghelul Mihail cel cu sabie de foc! Tizul lui! Mihail, îmbujorat, copleșit de rușine, bolborosește: N-am trebuință... Zău, Măria ta! Ce să fac cu pământul? Mai mare beleaua... Gura! se răstește Ștefan. O să ai muiere, copchii! Știi cum sunt muierile: de nu le dai, te lasă!... Haideți! Haideți! Împărăția Cerurilor e pe voi! Care mai dați?! Om da, de-i poruncă, îndrăznește postelnicul Alexa, înfruntându-l. Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har Domnului cu mult și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li se ușura povara de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem! Să râdem! Ha! Ha! se căznește el să râdă, dar nu-i vine. Ha! Ha! râde forțat, dar nimeni nu-l urmează. Ce faceți, boieri dumneavoastră, n-aveți destule belele?! Vă poruncesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]