494 matches
-
creșterea conținutului mai rar răspânditului izotop U din minereul natural conținând cu precădere izotopul U). În mod normal, reactoarele presupun includerea, pe post de moderator de neutroni, a materialelor extrem de pure chimic cum ar fi deuteriu (în apa grea), heliu, beriliu sau carbon sub formă de grafit. (Înalta puritate este cerută deoarece multe impurități chimice, cum ar fi borul, sunt absorbanți puternici de neutroni și, astfel, o adevărată „otravă” pentru reacția în lanț). Mai urma să fie rezolvată problema producerii unor
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
lanț). Mai urma să fie rezolvată problema producerii unor astfel de materiale la scară industrială. Până în 1940, cantitatea de uraniu metalic produsă în SUA a fost de câteva grame și acestea de o puritate nesigură; la fel: câteva kilograme de beriliu metalic, câteva kilograme de apă grea și nici o cantitate de carbon cu puritatea cerută de un moderator. Problema producerii în cantități mari a uraniului de puritate înaltă a fost rezolvată de Frank Spedding folosind procese thermit (oxidarea aluminiului metalic). În
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
Conceptul de reacție de fisiune nucleară în lanț a fost dezvoltat de Leo Szilard în 1933, pentru care a solicitat, în anul următor, un patent de invenție. În 1936 Leo Szilard a încercat să obțină o reacție în lanț folosind beriliu și indiu, dar a eșuat. Prima reacție nucleară în lanț artificială, autoîntreținută a fost inițiată de Metallurgical Laboratory, condus de Enrico Fermi și Leo Szilard, sub peluza stadionului Universității din Chicago, la 2 decembrie 1942, în cadrul Proiectului Manhattan. Singura reacție
Reacție nucleară în lanț () [Corola-website/Science/304271_a_305600]
-
loc, la o distanță arbitrară, dovedind teoremele propuse de Einstein, pentru a explica "straniile acțiuni la distanță". Numeroși fizicieni de la Universitatea Innsbruck și de la Institutul Național de Standarde și Tehnologii au lucrat independent pentru a teleporta ioni de calciu și beriliu în 2004. Două grupe au folosit tehnici diferite dar au obținut rezultate similare după același protocol de bază. În octombrie 2006, Eugene Polzik și echipa sa de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universității din Copenhaga, Danemarca, au efectuat un experiment de
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
asemenea că mostra ar putea conține tungsten. În 1789 sau 1794 (ambele date sunt menționate), chimistul și mineralogul finlandez Johan Gadolin analizase mostra de pământ negru și descoperise că este constituită din 23% dioxid de siliciu, 4.5% oxid de beriliu, 16.5% oxid de fier și aproximativ 55.5% de oxid pe care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
titan GA 260 ex 8109 10 Deșeuri și reziduuri din zirconiu GA 270 ex 8110 00 Deșeuri și reziduuri din antimoniu GA 280 ex 8111 00 Deșeuri și reziduuri din mangan GA 290 ex 8112 11 Deșeuri și reziduuri din beriliu GA 300 ex 8112 20 Deșeuri și reziduuri din crom GA 310 ex 8112 30 Deșeuri și reziduuri din germaniu GA 320 ex 8112 40 Deșeuri și reziduuri din vanadiu ex 8112 91 Deșeuri și reziduuri din: GA 330 - Hafniu
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
Consiliului (CEE) nr. 259/93. PARTEA 1 Lista A (Anexa VIII la Convenția de la Basel) A1 Deșeuri de metale și deșeuri cu conținut de metale A1010 Deșeuri de metale și deșeuri formate din aliaje ale oricăror dintre următoarele: - Antimoniu - Arsen - Beriliu - Cadmiu - Plumb - Mercur - Seleniu - Telur - Taliu, dar exclusiv astfel de deșeuri, dacă sunt menționate expres în lista B. A1020 Deșeuri care au ca elemente componente sau contaminante, cu excepția deșeurilor masive de metale, oricare dintre următoarele: - Antimoniu; compuși ai antimoniului - Beriliu
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
Beriliu - Cadmiu - Plumb - Mercur - Seleniu - Telur - Taliu, dar exclusiv astfel de deșeuri, dacă sunt menționate expres în lista B. A1020 Deșeuri care au ca elemente componente sau contaminante, cu excepția deșeurilor masive de metale, oricare dintre următoarele: - Antimoniu; compuși ai antimoniului - Beriliu; compuși ai beriliului - Cadmiu; compuși ai cadmiului - Plumb; compuși ai plumbului - Seleniu; compuși ai seleniului - Telur; compuși ai telurului A1030 Deșeuri care au ca elemente componente sau contaminante oricare dintre următoarele: - Arsen; compuși ai arsenului - Mercur; compuși ai mercurului - Taliu
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
Mercur - Seleniu - Telur - Taliu, dar exclusiv astfel de deșeuri, dacă sunt menționate expres în lista B. A1020 Deșeuri care au ca elemente componente sau contaminante, cu excepția deșeurilor masive de metale, oricare dintre următoarele: - Antimoniu; compuși ai antimoniului - Beriliu; compuși ai beriliului - Cadmiu; compuși ai cadmiului - Plumb; compuși ai plumbului - Seleniu; compuși ai seleniului - Telur; compuși ai telurului A1030 Deșeuri care au ca elemente componente sau contaminante oricare dintre următoarele: - Arsen; compuși ai arsenului - Mercur; compuși ai mercurului - Taliu; compuși ai taliului
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
vanadiu - Resturi de hafniu, indiu, niobiu, reniu și galiu - Resturi de toriu Resturi de metale rare pământoase B1020 Resturi de metale curate, necontaminate, inclusiv de aliaje, în formă masivă finisată (foi, plăci, bare, tije etc.): - Resturi de antimoniu - Resturi de beriliu - Resturi de cadmiu - Resturi de plumb (dar excluzând bateriile pe bază de acid și plumb) - Resturi de seleniu - Resturi de telur B1030 Metale refractare cu conținut de reziduuri B1040 Resturi de ansambluri din centrale electrice, necontaminate cu uleiuri de lubrifiere
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
sau orice altă persoană care introduce o astfel de substanță pe piată este obligat să precizeze pe etichetă denumirea exactă, luând în considerare în mod corespunzător capitolul intitulat "Nomenclatura" din cuvântul introductiv. Exemplu: pentru BeCl2 (nr. IESCE 232-116-4): clorura de beriliu. Directivă prevede, de asemenea, că simbolurile, indicațiile de pericol, frazele R și frazele S ce urmează a fi folosite pentru fiecare substanță să fie cele menționate în anexa I [art. 23 alin (2) lit. (c), (d) și (e)]. Pentru substanțele
jrc3711as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88872_a_89659]
-
generală de tipul : "Compuși de/ai ..." sau "Săruri de/ale ...". În acest caz, producătorul sau orice altă persoană care introduce o astfel de substanță pe piată este obligat să precizeze pe etichetă denumirea chimică exactă. Exemplu: pentru BeCl2: clorura de beriliu. Notă B Anumite substanțe (acizi, baze etc.) sunt introduse pe piață în soluție apoasa în diferite concentrații și necesită din această cauză o etichetare diferită, deoarece pericolele pe care le reprezintă variază în funcție de concentrație. Intrările însoțite de nota B în
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
cunoscut ochelarii, dar îi utilizau împotriva razelor solare sau ca si talisman, nicidecum pentru corectarea vederii. De abia prin secolul XI apar menționări ale folosirii lor și în scop optic. Se foloseau lentile semisferice din cristal de stâncă sau din beriliu și ei le numeau "lapis ad legendum", în traducere, "piatră de lectură". Acești așa ziși ochelari fiind foarte grei, erau ținuți cu mâna în timpul cititului, dar nu înaintea ochilor, ci a textului de lecturat. De abia prin Veneția anilor 1300
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
cosmos și a cucerit sistemul solar după realizarea păcii mondiale. În roman se relatează despre studiul vulcanilor de pe Venus și despre descoperirea unui element cu proprietăți speciale pe unul dintre sateliții planetei Uranus, numit "oberoniu". Zborul cosmic se realizează cu ajutorul beriliului, ceea ce face ca explorarea "Constelației din ape" - un șir de vulcani subacvatici aparținând Cercului de foc al Pacificului - să capete o importanță crucială, datorită rezervelor din acest metal aflate acolo. Autorii realizează o legătură peste timp între viitorul ficțional imaginat
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
a vulcanilor din Cercul de Foc al Pacificului. Deși adună date extrem de prețioase pentru savanți, moare înainte de mai putea fi salvat. Pornind de la datele culese de el se organizează expediția ”Constelația I”, care descoperă o peșteră în mijlocul unui zăcământ de beriliu aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la suprafață, în căutarea ei fiind trimis abisoscaful ”Constelația II” condus de Igor Svetloum și avându-i ca membrii pe pilotul Mircea Vrej, pe naturalistul și cineastul subacvatic Su
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
al protonilor pe care îi posedă; el a speculat că acest surplus de masă este compus din niște particule necunoscute, neutre din punct de vedere electric, pe care provizoriu le-a numit „neutroni”. În 1928, Walter Bothe a observat că beriliul emite o radiație neutră electric și foarte penetrantă, atunci când este bombardat cu particule alfa. S-a descoperit mai târziu că această radiație putea scoate atomi de hidrogen din ceara de parafină. Inițial, se credea că este radiațe gamma de energie
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
a descoperit că efectul de ionizare este prea puternic pentru a fi cauzat de radiații electromagnetice, atât timp cât energia și impulsul se conservă în interacțiune. În 1932, Chadwick expunea diverse elemente, cum ar fi hidrogenul și azotul, la misterioasa „radiație a beriliului” și, prin măsurarea energiilor particulelor încărcate, el a dedus că radiațiile se compun de fapt din particule neutre electric care nu puteau fi lipsite de masă ca razele gamma, ci trebuia să aibă o masă similară cu cea a unui
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
cancerigeni și grupuri de agenți 40. Acetaldehida; 41. 4-Aminobifenil; 42. Acizi și plantele care conțin aristolochie; 43. Arsen și compuși ai arsenului; 44. Azbest; 45. Azatioprina (utilizată pentru reducerea răspunsului imunitar); 46. Benzen; 47. Benzidina; 48. Benzo [a] piren; 49. Beriliu și compușii de beriliu; 50. Clornafazina (N, N-bis (2-cloretil) -2-naftilamina); 51. Bis (clormetil) eter; 52. Clormetil metil eter; 53. 1,3-butadiena; 54. 1,4-butandiol dimetansulfonat (Busulfan, Mileran); 55. Cadmiu și compuși cadmiu; 56. Clorambucil; 57. Metil-CCNU (1- (2-cloretil) -3-
Produsele cancerigene au fost descoperite. Lista completă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104920_a_106212]
-
agenți 40. Acetaldehida; 41. 4-Aminobifenil; 42. Acizi și plantele care conțin aristolochie; 43. Arsen și compuși ai arsenului; 44. Azbest; 45. Azatioprina (utilizată pentru reducerea răspunsului imunitar); 46. Benzen; 47. Benzidina; 48. Benzo [a] piren; 49. Beriliu și compușii de beriliu; 50. Clornafazina (N, N-bis (2-cloretil) -2-naftilamina); 51. Bis (clormetil) eter; 52. Clormetil metil eter; 53. 1,3-butadiena; 54. 1,4-butandiol dimetansulfonat (Busulfan, Mileran); 55. Cadmiu și compuși cadmiu; 56. Clorambucil; 57. Metil-CCNU (1- (2-cloretil) -3- (4-metilciclohexil) -1-nitrozuree; semustin); 58
Produsele cancerigene au fost descoperite. Lista completă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104920_a_106212]