527 matches
-
nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că, obosită fiind, mai degrabă s-ar fi odihnit decât să fi scris la mașină. Apoi se așeza totuși pe scaunul liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unii: dacă mă iubește. În fiecare seară îmi propuneam să-mi deapăn sentimentele față de ea, dar ezitam, amânam totul, ca și cum în dosul nostru ar fi stat tot timpul samtartăul de soț al ei și șef suprem al meu sau ca și cum bibliotecara sau o terță persoană ar fi descoperit pentru a demasca, totul, adică ceea ce încă nici nu se născuse concret între mine și Iozefina. Și totuși, ceea ce se derula între noi, speram să nu fie numai iluzie. Pe de altă parte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare, adică a fetei care apărea veșnic cu hărți de transpirație la subsiori, și cu toate ocheadele cu care mă provoca zi de zi, pe mine tot Iozefina mă fascina la nebunie. Întâlnirile în bibliotecă, ore în șir, zi la zi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Conte de Bethlen îi trage momentan clopotele domnișoara Ursula, noul material didactic al orășelului nostru și viitorul supervizor blindat din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la fel de aproximative (așa cum aproximativă e și viața însăși) ca și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la ora la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta, pe rând, trăgeau câte o ochiadă pe furiș înspre fanta unde se afla Gerard, ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se afla Gerard, ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi din nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări. I se părea ceva cu totul deosebit: să stea pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să nu guști frumusețea deplină a celei mai frumoase cărți rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe rând, tot câte una completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști de fapt, adevărata bibliotecară. Să cunoști de fapt, adevărata muzică... Să cunoști de fapt, capodoperele de artă plastică, mai ales cele cu scene de vânătoare. Vedeai sala cu statuile tuturor zeițelor... Vedeai Panteonul... Propileele... pileele... eele... Întreg. Nemutilat. În splendoarea lui... lui... Ca soarele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc, și invitat să aleagă o carte de tarot. Nu vedea rațiunea jocului și nici măcar nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și că nu va mai exista poate, alta peste ea (suna cam caraghios, nu?) , deoarece îmi arătase multă încredere veghindu mă nopțile alea deosebit de grele, cu febră și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia uită-te la mine. Discretă, discretă? - zâmbește abia, abia Iozefina destul de amar. Vrei să-ți demonstrez? Ei află că și eu am fost îndrăgostită de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să vă văd cum știți să respectați acest angajament. Să fie într-un ceas cu noroc! Să fie! - exclam. Da... Să fie! - repetă și Iozefina mai mult cu gura moartă. Capul sus, porumbițo! Doamna contesă corectez eu. A, pardon - reia bibliotecara - doamna contesă de Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea de alături, folosită ca sală de ședințe, într un târziu, aud de dincolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină și stăteam excesiv de cuminți. După plecarea bibliotecarei, fără să rumeg prea bine ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca pe doamna, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Atenția feței bisericești față de doamna a trezit și alte invidii. Pe învățătoarea de la clasa paralelă dau, așa, numai un exemplu am auzit-o, cu urechile mele personale, cum îi spunea bibliotecarei, atunci când am fost și eu, o dată, de am împrumutat o carte, că, vai, tu, dragă, oare madam asta n-a auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și școala nu sunt despărțite, ba, dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă descurc cum pot. Am găsit ieri un carnețel de-al lui cu niște Însemnări ciudate. Nu Înțeleg nimic, dar simt că există acolo un sens care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trei ani, pe un aeroport. Mi-a spus că ai devenit cercetător, un tip important, recunoscut În domeniu. Mi-a spus de asemeni că nu te-ai Însurat. Cât despre mine, nu prea am cu ce să mă laud, sunt bibliotecară, la o bibliotecă municipală. Nici eu nu m-am măritat. M-am gândit adesea la tine. Te-am urât când nu mi-ai răspuns la scrisori. Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte lucram la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu o treime din salariu, dar e mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru, în căminul cultural. Participau toți salariații din comună: deputați, brigadieri de cîmp, socotitori, contabili, normatori, funcționari, cantaragii, profesori, doctori și ingineri cu tehnicienii lor la care se adăoga bibliotecara de la cămin împreună cu frații ei care erau operatori de film. De dimineață, la primărie se ținea ședința cu șefii de instituții și întreprinderi. Erau prezenți secretarii de partid, președinții proaspăt constituitelor GAC-uri și cooperației, șeful de post, directorii de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
darea de seamă. De obicei primea sarcină s-o întocmească directoarea școlii de la centru care, pentru execuție, o pasa profesorului de limba rusă. Vorbind două limbi, acesta era considerat cel mai cult om din comună. Darea de seamă o citea bibliotecara, recunoscută pentru debitul ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță că ce se spune nu e inteligibil. O dată cititoarea întîlni, despărțită în silabe, expresia „lipsă de scrupule”. Pronunțînd „lipsă de scru-”, bibliotecara
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]