2,324 matches
-
țăranul opunea rezistență la abuzurile săvârșite de oamenii boierești. Andrei Boca, fost primar, face mărturisirea, înregistrată în august 1960 de Olimpia Bădăluță, despre un caz de abuz petrecut la Știubiana în 1887, unde vechilul călare a lovit un om cu biciul de i-a plesnit pielea. Tot Andrei Boca ne informează că post de jandarmi s-a înființat în comuna Filipeni în anul 1903, în legătură cu o bandă de hoți, formată, în majoritate, din luncași, între care se afla Gheorghe Șorea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință capricioasă - să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar vederea plăcerilor sale era de ajuns că să dea la o parte orice alt considerent? Tulburat, se pregătea să dea bice, când simți un foșnet de pași grăbiți pe lângă căruță. Pietra alerga pe furiș spre ei, uitându-se În urmă ca și când s-ar fi temut să nu fie văzută. Trase puternic de hățuri, oprind calul, care o pornise la drum. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Am citit și eu versurile dumitale pentru acea Beatrice, oricine ar fi ea. Pentru că doar nu vei vrea să mă faci să cred că cea care te-a Întors pe dos e o anume... să vedem... Răsfoi câteva pagini. - Iată, Bice dei Portinari, o sărăcuță măritată cu bătrânul Bardi. Niște versuri cu adevărat emoționante, un model pentru toate spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar acum răsfoia fascicolul ca și când ar fi căutat ceva. - Și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca pe o lovitură de bici, ca pe o adevărată realitate concretă. În schimb, aici reușeam să fentăm războiul, în ciuda zgomotelor pe care le trimitea spre noi ca pe niște gaze ce ies dintr-un trup bolnav. Războiul își organiza cochetele lui reprezentații în spatele costișei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul rosti acest nume ca pe o lovitură de bici. Am înțeles că era secretarul lui. Acesta scotoci prin memorie și își aminti de tânără, din ziua când sosise. Oamenii nu primesc întotdeauna rolul care li se potrivește. Ai fi zis că e o larvă acest Mazerulles, un nerod, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trebuia făcut. Mi-am îndeplinit rolul și tu știi asta. — Dar eu te-am crezut! — Ai fost singurul... Josăphine mi-a frecat umerii. M-a zgâlțâit și durerea sângelui întorcându-mi-se în vene a fost ca o lovitură de bici. Apoi m-a luat de braț și am plecat, un cuplu bizar, prin zăpadă, în dimineața de iarnă. Am mers fără să ne spunem nimic. Câteodată, îi priveam chipul îmbătrânit pentru a regăsi trăsăturile fetiței care fusese odată. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atât a admirației, cât și a surprinderii sale. — Deci, de unde vreți să începeți? Aș putea să dau de lucru unui întreg departament la câte face nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe care îl ține la el, mituirea funcționarilor publici, însușirea fondurilor Partidului, fraudă, furt, fals, incendiere, extorcare - vorbim despre un gangster, domnilor. Un monstru care terorizează oamenii din acest oraș, nu-și achită niciodată notele de plată, falimentează afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de douăzeci de minute înainte ca bărbatul să fie găsit înecat în heleșteu. Celălalt, o tânără actriță care îl cunoștea pe Streicher, al cărei trup gol a fost găsit în Luitpoldhain Park. Fusese biciuită până își dăduse sufletul cu un bici din piele. Știți, am văzut cadavrul. Nu mai rămăsese centimetru de piele pe ea. Se așeză din nou, vizibil satisfăcut de efectul pe care revelațiile sale îl avuseseră asupra mea și a lui Korsch. Chiar și așa, nu putu rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucru? Se spune că un băiat curta două fete deodată. Una era foarte bogată, dar nu așa frumoasă ca celalată care era săracă. Stătea în cumpănă pe care să le aleagă. Într-o zi, luă trăsura, se urcă și dădu bice cailor. „Doamne, spuse, unde se vor duce caii cu aceea mă voi însura". Trăsură o luă în direcția unde locuia fata cea săracă. Atunci cu o ușoară intervenție la frâie, caleașca o luă înspre casa celei bogate. Cântarul nostru nedrept
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
coborât vara pe câmpie În zbor de fluturi și tril de pitpalaci, Fasolea urcă veselă pe-araci, Izvoarele cu apă ne îmbie. Se culcă grâul greu de spice Și soarele, de-o vreme, arde-n draci; La coasă dau bărbații bice, Femei se scaldă-n lanul plin de maci. Sub ie sânii albi stau azi povară, Cosițele se leagăna în vânt, Ochi de bărbat privește mai flămând, Așteaptă ceasul de odihnă dinspre seară Când dorul strâns la ceasul cel de pace
FEMEIE ÎN LANUL DE MACI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361331_a_362660]
-
ai simțit-o încă... Sunt răspunsul pe care l-ai primit la întrebarea pe care nu ți-ai pus-o niciodată Sunt gândul care ți-a străfulgerat prin minte și te-a lăsat trist și confuz. Sunt arsura dulce a biciului iubirii pe care tu nu l-ai simțit niciodataă...încă, roșul aprins și năvalnic din sângele tău Sunt eu....toate acestea îți sunt....doar eu... Cine îmi ești tu?! Referință Bibliografica: Niciodată...încă / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
NICIODATA...INCA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361464_a_362793]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CIRCUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului duminică la "circul vieții"(mele) e spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui spectacolul s-a terminat cortina cade se desparte
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DEPENDENȚA Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului mda... exact așa cum bănuiam sângele tău are gust de struguri pârguiți în soarele unei toamne târzii și arși de biciul brumei timpurii. mă îmbăt artistic doar gustându-te într-o combinație probabil ilegală de dragoste, de toamnă și scrâșnet de dinți adânc înfipți și de taine și crude dorinți parol... nu m-am îndoit nici o secundă că am să devin
DEPENDENTA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361506_a_362835]
-
se încăierase cu albanezii care voiau să o ducă la Istedgarde, la bordelurile clandestine, cu gratii la ferestre, unde fetele erau legate cu o cătușa de pat. Pentru 100 de euro în plus, în Skelbaekgade, clienții vicioși o bătuseră cu biciul.” Și aici apare bărbatul pe care îl iubește ea, cu sufletul ei delicat, pentru că la el acasă este oază ei de liniște: „...cărțile reprezentau 80% din lucrurile care umpleau cameră. Tronau în biblioteca de pe perete, pe scaune, pe masă, sub
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
banda Jianu la urături de sărbători, de Crăciun și de Anul Nou. Nu concepeau să nu se ducă la urat împreună cu copii din sat de vârsta lor. Iar Moș Mihuț era foarte priceput la a meșteri pentru copii măști și bice și alte podoabe fără de care nu se putea umbla la urat. Cel mai priceput era să meșterească „buhaiul” dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
ca un tunet. Cristian, unul dintre tinerii ce fusese de pază în acea noapte, spuse: - Urgent, coborâm de la cabană! - Am înțeles, răspunseră toți mecanic. Nu mai era timp de vorbe. Pentru toți, ordinul a sunat scurt, ca o plesnitură de bici. Și nu însemna decât pericol; amenințarea se apropia cu repeziciune. Inutil au încercat să scape de Securitate. *** De câteva luni, cabana „Diana” era refugiul unui grup de tineri care a îndrăznit să ceară drepturi elementare-drepturi prevăzute până și în Constituția
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
albă a treia bilă - cea vie - se pierde mereu în hățișul alegerilor strâmbăm nasurile ascuțite de fals în vânt tăcem strigând aruncând pietre în propriile ziduri de apărare apoi cuminți ridicăm ochii spre cer rostind Numele Domnului de câte ori mai cerșim biciul de argint când în clipa următoare îl frângem în pumnii privirilor înjurând lovind declarându-ne îngeri declarând că apărăm legi false apărând limanuri înfundate frontiere limitate de minciună de ură de interese ale buzunarelor străine de viață de bucurie deplină
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că tu ești cel care ia decizii. - Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit și furios. Vocea șuierată l-a șfichiuit ca un bici: - Am avut dreptul de când ai-ncheiat pactul cu mine. Atunci când ai vândut viețile celor din jurul tău și ai făcut o afacere din asta. Tranzacția ai executat-o pentru mine! I-a aruncat pe masă Contractul din sipetul negru. - Asta era “soluția
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
adânc ți-e somnul; îți filează mereu becul, dar se-aprinde întru domnul! urniți plugul, măi flăcăi, că a ruginit de tot! înjugați, doi câte doi, milioanele de boy! destul cât ne-am lins pe bot! plesniți, cât puteți, cu biciul! Hăi, hăi! lăsați, dracului, șoriciul, dacă nu, belim ca richiul! Hooo!, Huuu!, Hooo!, Huuu! pardon, aho! Referință Bibliografică: pardon, aho! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ȘI VID Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un cuvânt poate să înfășoare ca o pânză de mătase un suflet sau îl poate plesni ca un bici!; un cuvânt poate să treacă în repeziciune de fulger, din ureche în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul inimii se poate să se chinuie zile ani sau o viață să îl smulgă
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]