972 matches
-
de mister. Îi mai admir apoi pe bătrânii respectuoși și cu bun-simț ce se Îndreaptă duminica spre mănăstirea cu acoperișuri hâite, gata să pice. În rest, oameni de tot felul: căruțași Înfuriați, zilieri amețiți, băcani respectuoși, târgoveți rătăciți, cosași prăfuiți, bicicliști În căutare de inedit, copii care fură mere, cucoane sfioase ce merg la părintele, băieți de băieți... Pe directorul școlii Îl cunosc mai bine, prin natura profesiei și a intereselor noastre didactice. Notabilitățile nu prea le știu, merg pe la primărie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lineară, o procesiune făcută pentru un anumit public. Participanții au un comportament „special”, definit prin costumare, mascare, dans, defilare, muzică, purtarea unor anumite Însemne și a altor elemente dramatice. Aceștia sunt formații muzicale, dansatori, saltimbanci, actori costumați, persoane pe patine, bicicliști, oameni care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales militar), procesiunile și paradele se amestecă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă reunind trăsături de papagal, păun, tucan și dropie etc.) și într-un inventar imagistic (om înaripat și alte întruchipări ale motivului aripii și al zborului, acrobat cu tricou vărgat, biciclist cu joben, cer cu mai mulți sori diferit colorați ș.a.) care, împreună cu evocarea repetată, mai ales în pasaje finale, a stării de așteptare înfiorată a unei iminențe misterioase și decisive, mântuire sau catastrofă finală, sunt semne de recunoaștere pentru proza
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
bătrânețe se retrage la Sinaia, loc unde ani în șir familia sa își petrecuse vacanțele împreună cu cea a lui I.L. Caragiale, acesta trimițându-i apoi, după plecarea în Germania, scrisori afectuoase, pline de umor. U. avea faima unui personaj original, biciclist pasionat, excursionist, alpinist, dar și om de spirit scăpărător, cunoscut și apreciat pentru foiletonistica lui umoristică din „Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
junglă, și ea Îl văzuse pe bărbat pedalând. Apropiindu-se, observase că bicicleta era cuplată la bateria care alimentase televizorul. Ia uită-te la asta, Îl auzi pe Moff vorbind În spatele ei și tresări. Moff Îl salută din cap pe biciclist și se duse mai aproape să inspecteze. Ia uite ce-avem aici. O osie fixă care ține partea din spate a cadrului astfel Încât roata din spate să se poată Învârti creând forța de frecare. Ai un volant de inerție, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o vadră de vin”, răspunse altul. Bătură palma și un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
culcase cu el. Dar, de data asta, era clar că reticența lui Joey nu avea nici o legătură cu Brigit. Mie mi s-a accelerat pulsul pe când așteptam cu sufletul la gură dezvăluirile. Ce se întâmplase? Poate că Gaz fusese accidentat. Bicicliștii din New York erau periculoși. Am aruncat o privire spre trupul întins pe jos încercând să descopăr urmele accidentului - poate o urmă de roată pe față - când mi-am dat seama că ceva era în neregulă cu brațul stâng al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai avea răbdare să aștepte seara, pentru a-l vizita acasă pe sfetnicul Marga. Se va duce la spital, la cabinetul popular, unde Istoria își scrie, zilnic, sarcasticele rapoarte. Va limpezi, în sfârșit, parantezele... Accidentul, spitalizarea babei lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prietenul său. Deci, în fața ușii cabinetului. Dominic Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct la spital, la cabinet. Să limpezească, în sfârșit, toate... eliminarea din învățământ, cum scăpase și ce urmase, adolescența, liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți, tot aia era... că ce contez eu, biciclistul? Un înlocuitor, atât! Da’ vorba e, sunt alegător? — Ești beat, Tolea? Fii bun, vorbim altă dată... sunt obosit. Cetățeanul Marga își aprinse țigara, ieșea din joc. — Altă dată? Da’ acu ce treabă avem? Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri, pentru a vedea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pas bon, spuse Red, și eu am mai tras o dată. Neamțul se prăbuși În aceeași manieră deconcertantă, care-ți rupea inima, și rămase Întins pe drum. Bicicleta era Întoarsă cu roțile-n sus, iar una dintre ele Încă se Învîrtea. Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care-ți rupea inima, și rămase Întins pe drum. Bicicleta era Întoarsă cu roțile-n sus, iar una dintre ele Încă se Învîrtea. Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună. Credeam că sunt cel mai tare tip din lume și alcoolul mi-a susținut această iluzie. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că sunt doar o ființă umană. Băutura mă făcea să mă simt nemaipomenit. Doi bicicliști trec pe lângă noi și le putem auzi murmurul conversației pe fondul fâșâitului pe care îl fac roțile în contact cu asfaltul. Nu dau vina pe alcool. Aveam impresia că sunt altfel. Totuși, în cele din urmă, am reușit să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
anină primejdios în funiile vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
în pulpa piciorului stâng revine cu o intensitate crescândă. Mă doare rău, dar continui să merg, rugându-mă Celui de Sus să-mi dea putere să pot continua drumul, chiar și așa. La Sanremo se termină pista pentru pietoni și bicicliști, iar în continuare, spre Ospedaletti, Bordighera și Ventimiglia merg pe trotuarul de lângă Via Aurelia. Privesc spre mare, între stradă și plajă, o zonă în care sunt numeroase case de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite. Mergând mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pare mai ușor. Drumul până la Carces este destul de lung și nu întâlnești nicio altă localitate. Vezi doar păduri, vii și o herghelie de cai. Ca relief, este mai plăcut decât ieri. La un moment dat, din spate mă ajunge un biciclist care văzându-mi scoica de pelerin pe rucsac, se oprește și intră în vorbă cu mine. A fost și el la Santiago, pornind de la Jacques le Pui și rezervându-și cazarea cu trei, patru zile mai înainte. Ii spun că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de formele de relief. Dacă ar trebui să aleg un loc pentru locuit, cu siguranță nu l-aș alege la câmpie, ci la deal sau la munte. Pe drum, ca de obicei, nu prea am văzut pelerini, ci doar câțiva bicicliști. Poate că au trecut 10 până la 15 pelerini, iar dintre aceștia nu știu câți au motivații religioase. Pentru cei mai mulți, drumul acesta reprezintă o bună ocazie de a-și petrece concediul, să se cunoască mai bine, să-și fortifice organismul, să cunoască alte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
strălucește cu toată puterea, dar este contracarat de un vânt continuu care face aerul mai respirabil. Drumul pe lângă apa canalului este flancat de copaci, iar umbra lor este ca o binecuvântare cerească. Din când în când mai întâlnesc câte un biciclist, sau familii la plimbare, dar nici urmă de pelerini. Merg grăbit și în liniște, singur cu gândurile mele, rugându-mă, meditând, bucurându-mă de tot ce văd. Mă uit din mers la apa care curge și eu constat că merg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
când a spus că va relua pelerinajul și va ajunge în Spania. Drumul de unul singur sub umbra platanilor îmi place foarte mult și am timp să mă gândesc la mine, să mă rog, să admir în liniște copacii falnici, bicicliștii destul de numeroși, vasele de pe canal, și nu sunt puține. Cu cât mă apropii mai mult de oraș, cu atât crește numărul vaselor pe canal, ca și numărul celor pe bicicletă sau al celor ce aleargă. Cu rucsacul de pelerin în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Se cheamă că bat mingea, dar mingea nu se supără. Sunt grozavi și ei și mingea. Un motociclist cu cască face un tărăboi de nedescris de câte ori pleacă. Și pleacă aproape în fiecare zi de la poalele blocului meu. Un cârd de bicicliști intră și ei în parc. Ați văzut, prieteni? Toți se joacă, aleargă, adică circulă pe afară; eu ce fac? Eu stau închis în casă. De câte ori se deschide ușa apartamentului, îmi vine să fug. (Apropo, ați mai văzut vreun reporter fericit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]