1,128 matches
-
vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină Sau fulgi gingași din picuri de lumină Prin situri zei amorfi își sună goarna... Mă biciuie cu stropi mirați de ploaie Un vânt neiertător ce-și ia tainul De răvășire... și sporește chinul Când chiparoși în coama lui îndoaie. Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
cu băieții, da? Pa! Noapte bună! - Da, desigur! Noapte bună! Emanuela se grăbi către baie simțind nevoia să se relaxeze, iar aici era singurul loc unde reușea să se detensioneze, zăbovind puțin mai mult sub duș, lăsând apa să-i biciuiască umerii încordați sub tensiunea ultimelor zile. Adunase atâtea gânduri, emoții, teamă, la acestea adăugându-se stresul de la serviciu și nu realizase toate astea până acum, când începea ușor-ușor să se destindă. „Trebuie să mă odihnesc! Altfel, ziua de mâine nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
aș fi fiul lui Dumnezeu. Nu crezi? -E o corană a sângelui luminate arhiereu! -Ai înnebunit, biet bătrân vagabond! spuse arhiereul dojenitor făcând un gest cu mâna. Ai noroc însă că ne știm de multă vreme și n-o să te biciuiesc așa cum meriți. Dar acum să-ți spun și eu ceva la care te rog să reflectezi. Iată: ,,Blestemat este cel spânzurat pe lemn”! Știi tu asta? Insinuiezi că acest învățător care v-a sucit mințile era Mesia! Romanii l-au
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
zile și îi dezlegase semnificația cu ajutorul dicționarului, iar acum își făcea și el un bilanț al năzbâtiilor ... XXXI. SUB SEMNUL LUPULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... Citește mai mult Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai sus am inceput coborârea icet încet am uitat cum e în brațe să ții formele mângâierii cuvântul rostit tăia aripa oricărei atingeri treceau anotimpuri alungând călătoarele păsări nu mai eram de mult ce voisem să fim așteptăm între ferestre biciuiți de amintiri anotimpuri care treceau fără temei și fără de veste de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografica: fetiței mele / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
pentru renumitele tratamente cu gerovital și nămol sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
pe banchetele mașinii. Demară în viteză, strigând la ei: --Cu suta vă duc, băă, cu suta! Într-adevăr, șoseaua era liberă, dar nu se zvântase. Însă Mototolea, cu experiența de taximetrist, reușea s-o strunească pe bătrânică și s-o biciuiască atât cât trebuie. Era o noapte sticloasă, cu un cer plin de stele, din care picura un geruleț pișcător dar și un șuvoi de energie, care umplea inimile celor din mașină cu speranțe și bună dispoziție. --Ai să vezi, omule
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr.
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină Sau fulgi gingași din picuri de lumină Prin situri zei amorfi își sună goarna... Mă biciuie cu stropi mirați de ploaie Un vânt neiertător ce-și ia tainul De răvășire... și sporește chinul Când chiparoși în coama lui îndoaie. Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
pietreDin trupul lor țâșnesc vii arbaleteDe parc-ar scrie-a Cerului sentințăCu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i finăSau fulgi gingași din picuri de luminăPrin situri zei amorfi își sună goarna...Mă biciuie cu stropi mirați de ploaieUn vânt neiertător ce-și ia tainulDe răvășire... și sporește chinulCând chiparoși în coama lui îndoaie.Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară,Triști pescăruși sosiți din larga zarePrivesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
puțin în actualul context - lucru pe care l-au înțeles și cei care au împins din spate organizarea acestui Sinod, și pe care, probabil, l-au constatat și mai bine la încheierea lui. Conștiința ierarhilor ortodocși, deși a fost mult biciuită în ultimele decenii cu amenințările politicului și cu atracțiile secularismului, s-a arătat încă suficient de trează pentru a se poziționa ortodox în momentele critice din viața Bisericii. Mai sunt însă și ierarhi teologi și mărturisitori, nu puțini, și s-
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
folclorică dobrogeană Ștefan Vlad. Toate! Pline de Dunăre și de Marea Neagră, de dragostele pescarilor duși cu luntrea să prădeze apa și rămași datori pe țărm cu ultimul dor, de dorul acesta ce arde scrum inima capturată și-aleargă gândul, îl biciuiește, îi fură pacea, de nuferi - inimi ale apelor -, de păsări acvatice - insule mobile, deasupra apelor -, de stele -ochi ai apelor pe sub clopotul ceresc... Toate cântecele lui Ștefan Vlad nu sunt altceva decât o conversiune ideală între viața factică și viața
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
câștig personal? ...A doua zi, luni, Domnul Iisus s-a intors la templu. Găsind curtea templului plină de negustori și schimbători de bani (zarafi) care realizau un mare câștig din schimbarea monedelor evreiești pe banii păgânilor, Isus i-a alungat biciuindu-i pe negustori răsturnând mesele lor pline cu mărfuri de negoț și monede. Aceasta este a doua oară când Isus a intrat în Templu curățindu-l de necurăție. Cei ce poartă numele lui Iisus Christos, trebuie să știe că fățărnicia
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
interesul personal, necuviința sau alte lucruri care nu aduc cinste numelui Său. Ori de câte Casa lui Dumnezeu, ( Biserica )și inima noaastră sunt folosite în astfel de scopuri, atunci ele devin „ o peșteră de tâlhari” De ce Iisus a ales să biciuiască neguțătorii în templul Său? Acest gest este urmat de o serie de motive. - Cea mai mare grijă a lui Cristos este sfințirea noastră și sinceritatea plină de evlavie în Biserica Sa. - Închinarea în Biserică trebuie să fie în „Duh și
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
acum când mă destram și-n risipire alunec neștiind unde și cum se va sfârși frumosul nostru drum plin de-mplinire și de fericire. Aș vrea să plâng spre a putea s-alin ale tristeții ploi,ce din destin ne biciuie cu ură și mânie dorind ca să transforme în noroi potecile pe care amândoi pășim împovărați de nostalgie. Aș vrea să plâng și să te văd cum plângi, dar râd văzând cum doar zâmbete strângi. Anatol Covali Referință Bibliografică: Aș vrea
AŞ VREA SĂ PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373084_a_374413]
-
e simpla constatare a mai trecut un an sau noi prin timp așa călătorind cuprins de bucurie răcit de întristare voi ce-ți lovit loviți vă roade remușcarea eu calc pe lacrimi vertical pe nu orișicare rută mi-e-nlanțuit moralul mă biciuie amarul privesc în depărtare încărunțit de vreme nu vă zăresc a fost așa o pleavă în timpul ce tot se scutură tu pleavă tu hienă tu mască trădătoare o Doamne scutur-o din greu e timpul ei să moară ai scuturat
O DULCE ROMÂNIE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373142_a_374471]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
forme bizare, culori și dimensiuni diferite, încât nici una nu semăna cu cealaltă. Eram îmbrăcată ca o menajeră din secolul al XIII-lea, dar desculță, cu părul cârlionțat care îmi ajungea până la glezne, sârmos de-mi pișca tot spatele și-mi biciuia umerii și brațele, făcându-mă să merg într-un ritm alert, cu capul pe spate, încercând să-l îndepărtez pe cât posibil de mine. Nu știam unde voiam să ajung și ce rost avea călătoria mea în noapte cu acea liotă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > SUB SEMNUL LUPULUI Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
hohot disperat se rostogoli pe aleile umbrite ale parcului! Lea își procesa conștiința cu asprime și neîndurare, învinuindu-se, urându-se, provocându-și voit durere, pedepsindu-se fără milă. Cu cât suferea mai mult, cu atât mulțumirea ei creștea. Își biciui sufletul cu sălbăticie, dar nu i se păru suficient. Un gând teribil se născu din tumultul acela autodistructiv și începu să ia amploare cu repeziciune. Dorința de autoflagelare crescu precum o buruiană rea în mintea incendiată de mânie și soluția
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
le creștea cu drag. Copii nu le dăduse Dumnezeu și luaseră lucrurile așa cum erau, se resemnaseră cu situația. Între timp, Haralamb se smulse cu regret din așternut și intră în baie. Se spălă îndelung, lăsând ca apa rece să-i biciuiască corpul slăbănog și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]