7,814 matches
-
însuși, a mai întredeschis o ferestruică spre miracolul ambulant pe care, de vreo cinci ani de zile, îl tot întruchipează. Rezervîndu-i Alexandrei Nechita un spațiu exclusiv într-una din cronicile viitoare, și asta pentru că minunile nu pot fi amestecate cu bietele gesturi pămîntene, singurul lucru bun care ne rămîne acum de făcut este să aruncăm o privire comună asupra expoziției lui Sasha Meret. Artist matur, cu o bogată listă de participări și de expoziții personale, Meret trăiește la New York și are
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
descriere a personajului care poate să nu aparțină lumii interne a autorului, atent a-l fixa în pasta tabloului său vast, compus din nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
zbiri ai stalinismului, se străduiesc a se înfățișa acum drept niște anticomuniști convinși înainte chiar de a se fi născut. Dacă ai sta să-i iei în serios, ai crede că ei n-au fost conducători ai culturii, ci niște bieți lucrători cu ziua, care, deși dădeau indicații cum trebuie să stea penița scriitorului, deși se bucurau de privilegiile sistemului, erau niște anticomuniști sub acoperire". Să menționăm cîteva nume pe care dl Cristoiu nu le dă și anume Pavel Țugui, Silviu
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
sălbăticie, torturându-l până și-a dat sufletul, ba mai mult, expunându-i cadavrul, pentru a băga frica în oasele adevăraților opozanți ai regimului. Numai un securist de talia lui Ursu merita să fie ucis într-un asemenea hal. Un biet informator oarecare - cărturar de-o șchioapă sau poet - nu putea spera la martiriu (un "domiciliu forțat", o păruială erau suficiente!) Dacă Ceaușescu ar fi crezut o clipă că Babu ar putea deveni un martir, l-ar fi lăsat în plata
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
flori tăiate în lemn" adusă în tinerețe din satul spre care acum se întorcea "liniștit, nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau numai eminescian) al păturii superpuse în opera lui Slavici. Eșecul trebuie căutat în strădania de a înfățișa - din interior! - oameni și medii nefamiliare scriitorului. Satira e tezistă
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
altul (întrucît a acumulat tot ce s-a cunoscut pînă la el atît în materie de afirmare, cît și de înfrîngere)". Astfel și eu mă voi despărți o vreme de Jan Kott care îl vedea pe Hamlet ca pe "un biet tînăr cu o carte în mînă". "După el", spune Ileana Mălăncioiu, "prințul danez ținea în mînă cartea vremii sale. După mine, cartea pe care o ținea Hamlet în mînă era cartea utopiei vremii sale". Acum, îmi este mult mai aproape
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
Pavel Șușară Momentele festive își au, inevitabil, dincolo de ceremonialul optimist și de jubilația obligatorie, stările lor de impas și de zădărnicie. Nici bietul Brâncuși n-a scăpat, chiar acum, în anul său oficial, de clipele grele în care mai tare decît sărbătoarea a fost dimensiunea ridicolului. Spectacole teleastice cu poezie și cu muzică, oratorii sterpe și prețioase, gesticulații aranjate special pentru obiectivul camerelor
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
înainte ca Dumnezeu să-l fi făcut pe om după chipul și asemănarea lui, zeii se înhămaseră la aceeași corvoadă pentru a constata la capătul ei că ființele umane zămislite de ei nu le semănau deloc: nu erau decît niște biete făpturi izolate, însingurate și melancolice, care reușeau să-și înstrăineze pe toți cei cu care veneau în contact, ducîndu-și traiul în niște universuri reci, triste și plictisitoare. Oamenii aceștia nu se agreeau deloc unii pe alții, fiecare găsea celuilalt pricină
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
degetul pe-o rană gravă, Roșca-Stănescu și-a republicat articolul în ziarul de-a doua zi - și bine a făcut. Ar fi trebuit să-l reediteze zilnic până la întrunirea de la Praga, ca să nu mai avem vorbe că ne persecută Occidentul, bieți îngerași patrioți și naționaliști ce suntem! Subscriu în întregime la argumentele editorialistului de la Ziua, mai puțin la prima parte a titlului: "în atenția premierului". O minimă prudență ar fi trebuit să-l determine pe dl. Roșca-Stănescu să se gândească de
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
nu exprimate la modul avangardist, și, la acest nivel, probabil că s-ar putea vorbi de un fel de compensație. Adică, iată, un om care a îndrăznit să-i spună, riscînd foarte mult, unui volum de-al său, din 1969, Biata mea cumințenie, publică în același an o carte despre avangardă. Pare destul de ciudat. Ar fi poate un fel de compensație, de echilibrare, de rotunjire a ceea ce am putea numi, cu toată modestia, un fel de personalitate. Pe de altă parte
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Apoi, firește, guvernul italian a demisionat, criza s-a menținut și, finalmente, Italia a intrat în război de partea Antantei, denunțînd (cum va face în august 1916 și România) tratatul Triplei Alianțe, care va deveni (ca atîtea alte tratate) un biet petic de hîrtie inutilă. Iată încă o mostră, din jurnal, despre felul (să-i spunem interesat?) cum își petrecea Martha Bibescu o zi din viață: "Azi-dimineața, de la opt la unsprezece, văzut pe atașatul militar englez, colonelul Thompson (amantul ei, n.m.
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
șeful direct, nu care cumva să se iște vreo boacănă, dintr-o activitate atât de nobilă... Obișnuiți să comande, activiștii de partid n-au avut astfel de scrupule: ei au luat de-a gata vile superbe din cartiere șic, spre deosebire de bieții polițiști pe care minima prudență i-a împins să construiască la periferie sau în idilicele sate natale, de care și-au adus brusc aminte... O specie "imobiliară" este și aceea a oamenilor în sutană. Nu mă refer la faptul că
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
mi-a plăcut să scriu oriunde. Eu cred în inspirație și eu cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă sau gheare, sau nu gheare, niște lucruri pozitive, poftim, așa se nasc bieții poeți care, într-un fel, nu e obligatoriu să sufere, dar cărora li se produc și mari necazuri, pentru că încearcă să ducă mai departe puțin... Eu vorbesc despre poeți, totdeauna, să știi, nu vorbesc despre scriitori. Știu că nu faceți
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
azi, cînd cultura oficială nu mai înseamnă totul? Ce mai înseamnă, azi, la noi, de multe ori, un ministru? Un funcționar căruia nu-i ajung banii și care trebuie să se descurce și el, cumva, pentru că viața-i grea, un biet slujbaș care are niște obligații de onorat și niște polițe de plătit. Acești "miniștri" azi sînt, mîine nu mai sînt, după ei nu rămîne nimic, decît, poate, cîte un mic potop sau amintirea unui mic scandal. Ce are a face
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
dar nici mai puțin, în ...evident, critici de artă. Așadar, în loc să recunoască bărbătește faptul că ideea salubrizării unui spațiu public din resursele și prin angajamentul unei persoane private le creează insomnii sau, și mai grav, le aruncă direct în coșmar bietele conștiințe bugetare, cei deprinși să monopolizeze, conform tradiției, nenumărate competențe ca apanaj al puterii, și-au revizuit spontan calificarea și au început să judece, cu instrumentele empirice ale unor esteticieni de ocazie, calitatea participanților și valoarea lucrărilor realizate de-a
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atît de vizibil, se apucă să intre în opoziție? Cine să-l iubească, cine să-l susțină pe bietul om? Cred că, în sinea noastră, sîntem de fapt foarte mulțumiți că n-avem nici un premiu Nobel, căci el s-ar nărui peste biata noastră bojdeucă plină de capre rîioase asemenea bolovanului lui Nică la Broșteni. Sper din toată inima
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
vizibil, se apucă să intre în opoziție? Cine să-l iubească, cine să-l susțină pe bietul om? Cred că, în sinea noastră, sîntem de fapt foarte mulțumiți că n-avem nici un premiu Nobel, căci el s-ar nărui peste biata noastră bojdeucă plină de capre rîioase asemenea bolovanului lui Nică la Broșteni. Sper din toată inima să te dezică viitorul. Spune-mi te rog dacă citești România literară. Îți place ? Ce propuneri i-ai face ? În nici un caz propuneri rușinoase
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
poate să nu ții seamă. Asta poate însemna și că noi înșine trebuie să ne schimbăm, să ne adaptăm. E posibil să fi pierdut pasul cu lumea. Oricît management cultural a trebuit să învățăm în anii din urmă noi, niște bieți literați cu capul în nori, se pare că n-a fost de ajuns. Important e că nu ne-am dat bătuți și, iată, R.l. continuă să apară. Ne gîndim mereu cum și ce să facem în ideea de a ne
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
și dreptatea. Amenințărilor să nu le dăm importanță. Eu sunt alături...“ Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar la faptul că Iorgu Bleahu știa ce știa, atunci când amenința. Îmi spunea că sunt un biet naiv, cu capul În nori, hrănit cu iluzii, bântuit de himere. Poate Îi dau dreptate, dar de ce atâta grabă să ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
un țel a cărui atingere presupune anumite constrîngeri. De aici autoimpusele exerciții ,,de stil". În spatele cărora se poate ghici o disperată căutare a unei modalități eficace de militantism. O flagrantă eroare judiciară curmă printr-o execuție pedant detaliată viața unei biete tinere muncitoare, emigrată în țara tuturor făgăduințelor cu speranța că va putea trudi și aduna banii necesari unei operații care să-i salveze fiul de o boală ereditară. Orbirea care-i pe cale să o doboare și pe ea și împotriva
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
credea adormiți, am văzut-o trecând în cămașa de noapte de școlăriță și ducându-și în dormitor o jumătate de tort de ciocolată și sticla cu mai bine de patru degete din vinul ostrăvit. Mă scutură un fior de milă. - Biata doamnă Forbes -, am spus. Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
fiindcă știu că pot rezolva o anumită problemă. Spiritual, monden, evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și întrebarea dacă are doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne tratează, magnanim, dl Marino... Îl atrage cumva Noica? Așa ar fi fost normal, măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]