1,239 matches
-
epoca sa? Poate fi desprinsă din scrierile sale o concepție cât de cât coerentă asupra științei naturii, ceea ce ar oferi o justificare și titlului acestui studiu? Cunoscuți cercetători ai operei lui Kant au propus răspunsuri diferite la aceste întrebări. Unii biografi și exegeți subliniază că în perioada studiilor sale Kant a fost îndrumat de profesorul său favorit, Martin Knutzen, spre scrierile lui Newton. Se lasă să se înțeleagă faptul că el le-ar fi studiat în mod temeinic. Un foarte apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
erau persoane cu îndeletniciri practice, pe care el le aprecia în mod deosebit pentru echilibrul și rectitudinea de nezdruncinat a judecății lor. Kant supunea chiar și elaborările sale speculative controlului unor asemenea minți. Reinhold Barnhard Jachmann, fost student, secretar și biograf al filosofului, își amintește afirmația făcută în prezența lui de Kant că nu a scris nici o propoziție în Critica rațiunii pure „pe care să nu i-o fi prezentat mai înainte lui Green al său, pentru a fi judecată de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morală pură”. Kant își încheia răspunsul precizând că se va abține pe viitor să facă referiri la religia naturală sau revelată, atât în scrieri, cât și în prelegeri pentru studenți. Judecățile asupra reacției lui Kant sunt destul de diferite. Unul din biografii săi, Karl Vorländer, formula îndoieli cu privire la consecvența purtării omului Kant cu principiile filosofului, remarcând că în prima parte a scrisorii sale de răspuns Kant încerca să-și prezinte vederile asupra religiei ca fiind în acord cu cele ale autorității care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nouă metafizică sau respinge pur și simplu pretenția tradițională a metafizicii de a reprezenta o știință sau chiar știința prin excelență. La capătul Logicii sale din 1800, Kant scria că metafizica este adevărata filosofie, filosofia unică. Dar unui contemporan sau biograf al său de mai târziu, Borowski, îi declarase că satirele lui Erasm au făcut mai mult bine umanității decât toate metafizicile la un loc. La fel, un comentator de toată însemnătatea, Alois Riehl, putea spune despre Critica rațiunii pure, opera
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiecare dată lucrurile păreau reale, ca și cum s-ar fi întâmplat cu adevărat, și încă pentru prima oară. Raymond Chandler a pus în eroul său multe din trăsăturile proprii, dar și destule idiosincrasii. Ambii par a fi personaje fără trecut. Deși biografii au reconstituit în amănunțime viața lui Chandler, scriitorul s-a limitat la referințe vagi la trecutul său, ca și cum memoria - această obsesie a moderniștilor - ar fi trebuit eliminată cu violență. Cineva remarca, plin de umor, aritmetica variabilă a vârstei lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a cărții. Or, Raymond Chandler n-a părut să aibă alt interes prioritar decât reforma radicală a discursului „polițist”. Philip Marlowe nu este doar un agent privat (în sensul detectivistic al cuvântului), ci și un agent dizolvant al textului literar. Biografii s-au străduit să descopere paralele între viața eroului și viața autorului. Asemănările există, desigur, după cum există și deosebiri. În opinia mea, ele sunt speculații ce nu dovedesc nimic altceva decât inevitabila proiecție a eului profund al lui Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
impresia că The High Window este cartea cea mai slabă a „Seriei Marlowe”. Partea enigmistică a Ferestrei de sus, bazată pe descoperirea accidentală a unei fotografii improbabile, nu ne arată un Chandler în cea mai bună formă - afirmă unul dintre biografii binevoitori ai lui Chandler (Hiney, 1997, p. 128). Judecățile de acest fel - poate scuzabile în momentul apariției cărții - păcătuiesc prin eludarea viziunii de ansamblu. Creația lui Chandler are un acut caracter serial, dominat de dispunerea pe orizontală a temelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la câteva luni după moartea soției și la câteva săptămâni după încercarea sa nereușită de sinucidere. (O descriere amănunțită a acestui straniu și trist episod poate fi citită în monografia lui Tom Hiney Raymond Chandler. A Biography, pp. 214-216. Nici biograful american, asemenea exegetei britanice, nu-și refuză dreptul de a face legături între comportamentul scriitorului și cei doi protagoniști, Roger Wade și Terry Lennox, care lasă scrisori de adio fără a-și pune, însă, capăt zilelor.) Natasha Spender - soția marelui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care nu epuizează „oceanul fără țărm” care trebuie traversat atunci când redactăm o lucrare științifică: • Să nu oferim referințe pentru noțiuni de cunoaștere universală. Așadar, să nu scriem: „Napoleon, cum scrie Ludwig, a murit la Sf. Elena”, fiindcă se presupune că biograful Emil Ludwig nu este chiar atât de cunoscut Încât să-l numim fără alte calificative: cunoscutul biograf al lui Napoleon, cel mai sagace cercetător al vieții lui Bonaparte etc. E altceva când vorbim despre Marx, În fraza „Țesătorii mecanici care
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
referințe pentru noțiuni de cunoaștere universală. Așadar, să nu scriem: „Napoleon, cum scrie Ludwig, a murit la Sf. Elena”, fiindcă se presupune că biograful Emil Ludwig nu este chiar atât de cunoscut Încât să-l numim fără alte calificative: cunoscutul biograf al lui Napoleon, cel mai sagace cercetător al vieții lui Bonaparte etc. E altceva când vorbim despre Marx, În fraza „Țesătorii mecanici care, cum spune Marx, au marcat venirea revoluției industriale”, fiindcă Marx este prea cunoscut ca să mai fie necesare
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
omul nu e un animal care raționează, ci unul care raționalizează” (Aronson, în Beauvois și Joule, 1981). Istorictc "Istoric" În cele câteva rânduri consacrate lui Jones, cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a celui care mai târziu va deveni biograful său, Freud (1929/1994) se declară încântat de faptul că psihanalistul englez a descoperit raționalizarea (în 1908), pe care el o consideră un „concept important și un termen indispensabil”. Freud va face, încă din 1909, frecvente trimiteri la această apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
25% absolvenți de liceu, rezultatele tabelare denotă tendința regimului de a recicla oameni cu o slabă pregătire profesională și culturală. și În cazul acestei variabile excepțiile sunt demne de consemnat, dar ele nu fac decât să descrie cazuri excepționale, și biografii aparte. Excepția (În situația În care 93% - procentul cumulat - dintre cei analizați au absolvit cel mult liceul Înainte de intrarea În MAI) o reprezintă colonelul Ioan Mihai Nistor, posesor al unui doctorat În drept. Dar Nistor intră În structurile DGP abia
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Completări și rectificări la „Bibliografia analitică a limbii române literare (1780-1866)”, LR, 1972, 5; Lascu, Clasicii, 395-396, 456, passim; Papadima, Ipostaze, 153-157; Virgil Cândea, „Metamorfoze”, RL, 1976, 16; Mihai Vornicu, Despre poezia ruinelor, STRS, 76-77; Nicolae Lascu, Vasile Aaron - primul biograf român al poetului Ovidiu, Cluj-Napoca, 1977; Mircea Popa, Două opere mai puțin cunoscute ale lui Vasile Aaron, RITL, 1979, 3; Dicț. lit. 1900, 2-4; Scarlat, Ist. poeziei, I, 79, 202-203, 212, 215, 258-259, IV, 235; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
D. Teleor, Elena D. Sevastos, G. Coșbuc (Rugămintea din urmă, Cântece, Primăvara, Vara, O istorie veche), Al. Vlahuță (Seara, pe lună), Ion Minulescu (Epilog sentimental), proză de Ioan Slavici (Negrea bătrânul), I. L. Caragiale (Poveste cu contrabandă), Victor Eftimiu (Bal mascat), biografii succinte ale unor scriitori: Tr. Demetrescu, N. Beldiceanu, Smara, Gr. Tocilescu, V. A. Urechia, A. D. Xenopol, Al. Vlahuță. Se publică traduceri din Petöfi, La Fontaine, Al. Dumas, H. Heine, Boileau, Schopenhauer, Lev Tolstoi (Revoluționarul), Richepin (un fragment din Memorii), Prosper
CALENDARUL REVISTEI „LUMEA ILUSTRATA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286028_a_287357]
-
eu implicat În discuțiile legate de extinderea NATO. Mare parte a clasei politice americane, inclusiv a comentatorilor politici influenți - the pundits -, a fost extrem de reticentă În raport cu viabilitatea unei asemenea opțiuni. N-am să uit un articol publicat de Ronald Steele - biograful lui Robert Kennedy, profesor de relații internaționale și un om foarte interesant - Înainte de lărgire. Acesta spunea În The New Republic: „Lărgirea NATO: o idee proastă al cărei timp a venit” („NATO enlargement: A bad idea whose time has come”). Oameni
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ateniană (al cărei fondator era), fie în Academia constantinopolitană, fie în școlile grecești din Cephalonia și Zante, îmbogățesc cultura laică, o reformează, prezintă aristotelismul ca o filosofie care poate satisface trebuințele culturii moderne. Elevii săi - așa cum ne lasă să înțelegem biograful său cel mai de seamă, istoricul Cleobul Tsourkas - au format cadrele unei noi societăți; o regăsim pe un vast teritoriu, de la Constantinopol până la București și Iași. Descoperite în mai multe copii-manuscris, unele în Biblioteca Academiei Române, altele în Biblioteca Universității din
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Viteazul), București, 1908; ed. (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1967; ed. îngr. Andrei Rusu, pref. G. C. Nicolescu, București, 1970; ed. îngr. Maria Platon, Iași, 1988; ed. îngr. Andrei Rusu, București, 1997; Biografii istorice, București, [1901]; Din ineditele lui Nicolae Bălcescu. Manualul bunului român, îngr. și introd. P. V. Haneș, București, [1903]; Patru studii istorice, îngr. P. P. Panaitescu, București, 1928; Scrieri istorice, îngr. și introd. P. P. Panaitescu, Craiova, [1930]; Opere, t
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se înscrie pe sine în propriul scenariu fictiv). O interpretare interesantă a cărții, aparținând lui N. Steinhardt, e remarcată de însuși C. în prefața la cea de-a treia ediție (1995). Lichter ar ilustra un mod aparte de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii biografi, ascunde în buzunare pâinea care i se cuvine, ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără îndoială, un copil precoce - dar și un copil
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe, între 10 și 14 ani, care învățau carte cu "Domnișoara Isabella", fostă guvernantă în familia baronului de Santa Comba. Unii biografi vorbesc de o înflăcărată pasiune a lui Oliveira pentru copila unui fermier cu stare. Era cea mai frumoasa fată din Vimieiro și toți copiii se puteau juca cu ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate. Față de Republică era pe atunci într-o "binevoitoare expectativă, scrie un biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de crezut că un fost seminarist cum era el, atât de legat de sufletul tradițional al Portugaliei, putea privi binevoitor excesele pe care le alimenta pretutindeni instaurarea Republicii și în deosebi frenezia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mutat împreună, într-o veche casă de pe vremea Marchizului de Pombal, pe jumătate ruinată, în spatele Universității, rua dos Grilos. Nimeni nu aflase de Salazar și nu bănuise măcar o parte din calitățile lui, până la următorul episod pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamă profesori de Drept din Coimbra, bătrânul Guilherme Moreira, pune într-o zi o chestiune la seminar celor mai buni studenți ai săi. Nici unul nu poate răspunde. Plictisit, profesorul se încăpățînează să repete întrebarea pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în A minha resposta, de ideile fundamentale ale acestei conferințe: "importanța secundară a formelor guvernului; democrația ca un fapt istoric, un curent cu neputință de depășit, o cucerire legitimă, perfect conciliabilă cu catolicismul; necesitatea de a influența asupra democrației..." Un biograf (Luiz Teixeira) subliniază următoarea frază: "O democrație nu poate dura dacă acordă privilegii unei clase în detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilă cu Biserica, istoria, politica și rațiunea umană". Se găsesc aici, in nuce, argumentele de mai târziu ale lui Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
violeze. Dar a continuat să se plimbe. Începuse să se simtă ciudat de detașată de tot ce avea să urmeze. „Mă urmăream pe mine însămi“, își amintește ea. „Zâmbeam de cât eram de proastă. Parcă aș fi devenit propriul meu biograf nemilos.“ Când s-au apropiat de o zonă mai împădurită a parcului, Connolly s-a întors spre ea, i-a luat mâinile într-ale lui și a început să meargă de-andăratelea, spre copaci, trăgând-o și pe ea. — Vino, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]