4,262 matches
-
și înțelegând că timpurile cer o nouă formă, Mailer a creat o operă în care trece cu ușurință de la eseu la reportaj, de la biografie la romanul istoric și polițist. Ultima lui carte Evanghelia după Fiu (1997) este o combinație de biografic, memorialistic, povestire și roman, de fapt, o repovestire, o rescriere a evangheliei la sfârșit de secol XX de către Isus însuși (persoana întâi care sugerează identificarea eului auctorial cu naratorul e și o ocazie unică pentru Mailer de mitologizare a eu-lui
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries în Timpul istoriei: înflorirea genului biografic după 1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în viața privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un singur personaj: Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
prezintă în primul rând un interes documentar, aducând amănunte revelatoare în măsură să contribuie la reconstituirea adevărului cu privire la oameni și întâmplări din trecut". Paginile lui Grigore Cojan nu sunt propriu-zis amintiri literare, ci niște fișe de istorie literară (cu date biografice, prezentare succintă a operei, cu aprecieri critice datorate unor nume cunoscute în critica și istoria literară) - și din acest punct de vedere ele sunt contribuții la un viitor dicționar al scriitorilor brașoveni, - în care inserțiile memorialistice dau culoare literară. Sunt
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă în premieră absolută chiar pe Eugène Ionesco, dramaturgul și academicianul, în ideea (fertilă biografic și literar) că la un moment dat el ar fi vrut să se întoarcă definitiv în țară. Numai că pe-atunci Ofițerul și Comandantul erau foarte circumspecți cu o astfel de cerere a unui occidental, mai ales că o mulțime
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
fie înmulțite, deoarece probează însumarea specific dostoievskiană a cărților în părți ale unei singure Cărți, dovedește constanța acelorași obsesii, frecvent atribut propriu anume geniilor." (p. 158) În același timp, Ion Ianoși este atent și la conexiunile extratextuale, nu neglijează fundalul biografic, contextul social, atmosfera culturală a timpului, dovedindu-se nu numai un excelent cunoscător al scrierilor dostoievskiene, ci și al epocii. Documente, scrisori, articole sunt citate și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
cazul textelor sale, afirmația este destul de aproape de adevăr - o spun majoritatea exegeților. Din fericire, nu tot ce declară autorul trebuie să fie neapărat adevărat. Romanul recent tradus la Univers sprijină această ultimă afirmație; o lectură curățată de excesul de informație biografică, exces frecvent dacă e vorba despre Drieu La Rochelle, nu poate depista în Bărbatul copleșit de femei "urme" din viața autorului. De altfel, romanul nici nu conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
viața autorului. De altfel, romanul nici nu conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu "diavolul nazist" a confiscat pentru
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
incendiare (tocmai pentru că tratează perioada în cauză - anii '40) din Jurnal a resuscitat conflictul pe care lumea începuse să-l depășească. Blestemul lui Drieu La Rochelle a devenit blestemul exegeților săi care, nici pînă acum, nu pot scăpa de complexul biografic. Culmea este că, în opinia mea, tocmai acest complex a ridicat artificial valoarea literaturii francezului, destul de șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
ș.a.m.d. transformă deopotrivă realitatea politico-economică și cadrele vieții cotidiene; structura obiectivă, exterioară și, în cele din urmă, realitatea subiectivă a indivizilor. Mutațiilor macro-structurale ale societății le corespund, la nivelul destinelor particulare, în acel moment, diferite tipuri de "șocuri biografice". Privite împreună, ele formează o serie istorico-biografică.1) O privire cuprinzătoare, care să permită aproximarea rolului literaturii și metamorfoza acesteia în contextul socialismului real, ne este facilitată printre altele de perspectiva asupra socializării dezvoltată de Peter L. Berger și Thomas
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
direct era un "sentimental". O fi fost cu rudele sale apropiate și cu prietenii săi intimi. Pentru miile, zecile de mii de victime numai latura sentimentală nu prevalează ci, dimpotrivă, ipostaza de căpetenie din vîrf a torționarilor. Un scurt tablou biografic al "eroului" acestei cărți ar fi, desigur, necesară. S-a născut în 1901 la Bîrlad, tatăl său lucrînd la o întreprindere petrolieră din Moinești. După legiuitele patru clase primare, a fost ucenic la diverși meșteri. La 15 ani devine ucenic
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de fundalul biografic - poziția scriitorului din est, nevoit să aleagă între acceptarea compromisului, semnarea pactului, complacerea în minciuna generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care le implică, la rîndul ei. Paradoxul constă
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
care ar putea dăuna binelui comun; nu se verbalizează niciodată motivele politice, reale, pentru care cel găsit vinovat va fi victimizat, deoarece recunoașterea lor ar fi dovada că regimul se consideră vulnerabil. Se folosesc drept argumente cele mai in-time detalii biografice, care, dacă nu sunt murdare, vor fi interpretate murdar. Pentru scriitori, lucrurile sunt simple: le este suprimat dreptul la ficțiune prin interpretarea forțată a oricăror fapte imaginate și a tuturor personajelor într-o cheie exclusiv biografică. Jdanov folosește în discursul
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
cele mai in-time detalii biografice, care, dacă nu sunt murdare, vor fi interpretate murdar. Pentru scriitori, lucrurile sunt simple: le este suprimat dreptul la ficțiune prin interpretarea forțată a oricăror fapte imaginate și a tuturor personajelor într-o cheie exclusiv biografică. Jdanov folosește în discursul împotriva Ahmatovei una dintre primele cărți scrise în 1922, despre poezia acesteia, de criticul Boris Eichenbaum și în care persona din poezii este prezentată în două ipostaze complementare, cea de sfîntă și cea de femeie depravată
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
era favorabil manifestărilor nonconformiste, în schimb multe nume importante ale avangardei s-au născut în județ: M. Blecher, Victor Brauner, Virgil Gheorghiu, Jacques Herold, H. Maxy, Lascăr Vorel ș.a. Și Grigore Cugler Apunake. Despre el aflăm o mulțime de informații biografice inedite, căci, investigînd detectivistic, Adrian Alui Gheorghe a găsit la Timișoara o rudă (verișoară?) - Adelina Cugler-Fodorac, ce păstrează arhiva familiei (înnobilate de Maria Tereza la 1744), arborele genealogic rămuros al celor nouă generații de la stabilirea în România a familiei austriece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
lovit de soartă puterea de a pune pe hârtie întâmplări și episoade cu fiul său "ciudat" și drag, pierdut pentru totdeauna? Tonul patetic nu i se potrivește defel celui care scrie acest jurnal în doliu și care, conturând un portret biografic al lui Matthew, găsește în chiar acest demers o alinare, un mod de a fi împreună cu băiatul său. Scrisul nu înseamnă, în cazul de față, fugă de realitate, o formă de evaziune, retranșarea în sine. El constituie, dimpotrivă, o verigă
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
mai bună idee: să se întoarcă la text și să îl folosească oarecum subteran, sugerând prin versuri (citite de personaje sau provenite din off), ce nu vor să arate. Tocmai prin această abordare, lungmetrajul evită conflictul principal al tuturor filmelor biografice: 1. subiectul portretului cinematografic e un geniu, deci nu poate fi elucidat complet versus 2. vrem să știm prin ce era deosebit de restul lumii, cum se manifesta geniul în viața de zi cu zi etc. Din acest punct de vedere
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Dr. S. Sturdza Este un loc comun faptul că istoria nu reține dacât evenimente și personalități pentru că ele sunt cele care îi imprimă cursul. În ceea ce privește destinul personalităților, atunci când este vorba de un creator, opera este elementul prioritar de studiu. Segmentul biografic devine interesant doar în măsura în care o poate justifica. Cu toate acestea, continuu să cred că istoria "mică", a faptului comun de viață, își are rolul ei în conturarea unei imagini cât mai clare asupra unei personalități. În acest sens, deși despre
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
început, doresc să vă comunic încă o dată câte ceva despre legăturile de colegialitate, mai bine zis de amiciție cu Jenică Țuculescu. Relațiile noastre au fost importante din numeroase privințe, atât pentru acest prieten cât și pentru mine personal. În toate scrierile biografice pe care mi le-ați trimis nu scrie nimic ,chiar nimic, despre aceste împrejurări foste, atât de importante. Cum poți face biografii trecându-le cu vederea? Ignorându-le? În cursul anilor de studii, când ne formam, legăturile dintre noi erau
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
ambientale, a gesturilor, a mișcărilor exterioare și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care voi cita un fragment semnificativ pentru discuția de față: "Procesele de transgresie sunt tratate ca eminentă alienare anacronică... Vechea poezie e blamată pentru emfază, pentru că-și simboliza actele biografice și le selecta după importanța lor semnificativă. Structura slabă, modestia de azi a biografiilor pre versuri tocmite, aceste biografii en gros și en detail care pun în cronică rimată toate fleacurile, e numai aparentă. Ele pornesc, de fapt, de la o
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-un moment biografic dramatic pînă la tragism. În acest sens, romanul ar putea fi pus alături de Cronica familială din 1947 al lui Vasco Pratolini, cu deosebirea că, în vreme ce acesta așternea rîndurile "ca o ispășire" după moartea prematură a fratelui, înțeles mult prea tîrziu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
doua carte, Explorări în comunismul românesc, de fapt primul volum al unei cercetări în trei părți. Formal, cel puțin, continuă mai curînd "proiectul" din 2000, În căutarea comunismului pierdut, o "culegere" de analize despre literatura perioadei, cu pete de culoare biografice. A face, aici, "arheologia" relațiilor dintre literatură și viața zilnică ar trăda oarece prețiozitate, mai ales că firele sînt, de obicei, destul de la vedere. Literatura, confiscată de regim, devine repede instrument de "paradă", cale de-a specula emoțiile și de-
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
cheful de recluziune, nu știm de unde provin. Aici apare prima inconsistență a filmului: începe cu o tentativă de psihologizare, dar nu perseverează în acest demers, astfel lăsând "găuri negre" în structura personajului. Aceasta e o mișcare riscantă într-un film biografic. În cazul unui alt lungmetraj de aceeași factură, Ray, cărțile se puneau pe masă: aici e omul care, în pofida handicapului cecității, cucerește succesul, aici e drogul, de care îi e greu să se dispenseze, aici sunt femeile și poligamia de
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice, nu personaje secundare, ci crochiuri. Întrebarea care se impune este: chiar ai nevoie de actori de talia lui Jude Law sau a lui Willem Defoe pentru astfel de roluri? Sau, paradoxal, un film biografic poate fi un vehicul pentru o pletoră de alte staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
din urmă de - mai mică ori mai mare, mai restrînsă ori mai extinsă - justiție/injustiție". Pentru a reduce acest balans între "justiție" și "injustiție", autorul își propune să nu țină seama decît de texte, eliminînd "încă din start tentațiile anecdoticului (biograficul defavorizant) ori ale mitului (biograficul favorizant)". Evident, în măsura în care este posibil, întrucît nu se poate face complet abstracție de biografiile celor antologați. Există o mitologie nu numai a persoanei, ci și a textului, iar analiza mitului e deja o recunoaștere ontologică
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]