684 matches
-
are în vedere trecerea de la comunitatea ecologică la comunitatea morală 252. Din punct de vedere științific, la prima vedere, s-ar părea că suntem îndreptățiți să susținem că, spre deosebire de organismele individuale, care sunt un model de cooperare, ecosistemele sau comunitățile biotice sunt dominate de lupta pentru supraviețuire. Rolston 253 deosebește între două nivele bazate pe tipuri diferite de necesitate, și anume, necesitatea ambientală, adică, aș spune eu, nevoia oricărei specii de a-și proteja propria nișă ecologică, caz în care putem
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
caz în care putem vorbi despre selecție naturală, conflict și luptă pentru supraviețuire, și necesitatea organică, caz în care vorbim despre cooperare, despre dependența unei specii de altele, în ultimă instanță, despre situarea fiecărei specii la locul potrivit în comunitatea biotică, inclusiv sub aspectul fundamental al asigurării nevoilor de hrană prin apartenența la un lanț trofic, al existenței prăzii și prădătorului. Și la nivel omenesc putem recunoaște existența conflictelor, unele chiar foarte violente, cu menționarea faptului că și în aceste cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
perspectivă etică, inclusiv războiul putând fi evaluat astfel. Dar aceasta nu înseamnă că oamenii nu trăiesc în comunități. Asemănător, vom considera și că ecosistemele sunt comunități, eventual vom adăuga, pentru a le deosebi de comunitățile umane, că ele sunt comunități biotice. Oamenii vor fi considerați membri ai ambelor tipuri de comunități. Pentru a nuanța, putem să vorbim despre comunități în sens tare, așa cum sunt comunitățile umane, bazate pe cooperare și pe recunoașterea explicită a moralității, comunități similare unui organism, după cum metaforiza
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
comunități. Pentru a nuanța, putem să vorbim despre comunități în sens tare, așa cum sunt comunitățile umane, bazate pe cooperare și pe recunoașterea explicită a moralității, comunități similare unui organism, după cum metaforiza Aristotel, și comunități în sens slab, așa cum sunt comunitățile biotice, bazate pe funcționarea lanțului trofic și pe echilibrul ecosistemului. Trecerea de la recunoașterea poziției omului în ecosistem la recunoașterea obligațiilor față de acesta, mediată de recunoașterea necesităților organice specifice unei comunități biotice, presupune următorii pași254: • Ecosistemele sunt unități complexe, bazate pe echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
metaforiza Aristotel, și comunități în sens slab, așa cum sunt comunitățile biotice, bazate pe funcționarea lanțului trofic și pe echilibrul ecosistemului. Trecerea de la recunoașterea poziției omului în ecosistem la recunoașterea obligațiilor față de acesta, mediată de recunoașterea necesităților organice specifice unei comunități biotice, presupune următorii pași254: • Ecosistemele sunt unități complexe, bazate pe echilibru și diversitate. • Comunitățile biotice asigură împlinirea necesităților biologice ale organismelor care le compun. • Aceste comunități biotice au valoare intrinsecă. • Omul, ca membru al acestui tip de comunitate, are obligații și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
lanțului trofic și pe echilibrul ecosistemului. Trecerea de la recunoașterea poziției omului în ecosistem la recunoașterea obligațiilor față de acesta, mediată de recunoașterea necesităților organice specifice unei comunități biotice, presupune următorii pași254: • Ecosistemele sunt unități complexe, bazate pe echilibru și diversitate. • Comunitățile biotice asigură împlinirea necesităților biologice ale organismelor care le compun. • Aceste comunități biotice au valoare intrinsecă. • Omul, ca membru al acestui tip de comunitate, are obligații și datorii față de ea ca întreg. Primele două enunțuri sunt întemeiate științific, celelalte două sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ecosistem la recunoașterea obligațiilor față de acesta, mediată de recunoașterea necesităților organice specifice unei comunități biotice, presupune următorii pași254: • Ecosistemele sunt unități complexe, bazate pe echilibru și diversitate. • Comunitățile biotice asigură împlinirea necesităților biologice ale organismelor care le compun. • Aceste comunități biotice au valoare intrinsecă. • Omul, ca membru al acestui tip de comunitate, are obligații și datorii față de ea ca întreg. Primele două enunțuri sunt întemeiate științific, celelalte două sunt enunțuri ale eticii. Despre cum trecem de la al doilea enunț la cel
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a ne defini mai bine locul în univers și pentru a da un sens complex vieții noastre. În fine, adaug și observația că, într-un anumit sens, dacă ridicăm problema priorității dintre ecosisteme și indivizi, putem relua în cazul comunității biotice polemica dintre abordarea individualistă și abordarea holistă a fenomenelor sociale Și în cazul ecosistemelor chestiunile practice sunt acelea duc la cele mai multe discuții. Protejarea ecosistemelor cu statut de arie sălbatică este abordată din mai multe perspective. Redau în continuare o tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
constata care sunt consecințele competiției pentru supraviețuire dintre specii. Ca urmare, noua filosofie a naturii este naturalistă, dar nu reducționistă. De aici rezultă și nevoia unei noi etici bazată pe asumarea responsabilității față de natură. Omul este parte a unei comunități biotice în care toți membrii comunității au drepturi. Dar cum trebuie elaborată noua etică? În termenii lui Hume, deosebim între omul care acționează uman asupra altor viețuitoare și omul care acționează drept asupra acestora. În primul caz ținem seama de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
lucru cu a avea drepturi. Una este să susținem că este greșit să tratăm animalele și plantele într-un anumit fel, alta este să susținem că acestea au dreptul de a fi tratate într-un anumit fel. Apartenența la comunitatea biotică nu generează drepturi, datorii și obligații. Omul și natura nu alcătuiesc o rețea de responsabilități reciproce. Și etica tradițională ne permite să-i considerăm vinovați pe aceia care acționează împotriva naturii sau folosesc resursele fără grijă pentru nevoile viitoare. De
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa ceva, nu avem motive pentru a presupune că s-ar afla în dificultate. Așadar, neintervenția poate fi o consecință a adoptării ambelor poziții. Totuși, ar întreba cealaltă parte, de vreme ce suntem prezenți în lume și putem ameliora starea generală a comunităților biotice, de ce să nu o facem? Dar, va veni replica de întâmpinare, oare nu cumva prezența omului a avut un efect distructiv asupra naturii, iar consecințele sunt pe cale să devină din ce în ce mai grave? Problema poate fi privită și din perspectiva managementului speciilor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
biodiversității, a speciilor, a vieții sălbatice, precum și a habitatelor cum ar fi zone umede, estuare, păduri, deșerturi. • Repopularea cu specii dispărute, inclusiv prădători, mutarea speciilor exotice în spațiul lor propriu, adaptarea practicilor agricole și peisagistice la specificul local al comunității biotice. • Reducerea substanțială a poluării aerului și apei. Reducerea substanțială a populației la nivel planetar 339. Argumentul în favoarea fixării acestor obiective este următorul: 1. Avem datoria de a conserva mediul în care generațiile viitoare de oameni își vor putea realiza cele
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
asigurării bunăstării omului pe termen lung. Bunăstarea oamenilor depinde și de starea mediului înconjurător, drept urmare, dezvoltarea economică trebuie reglată și în funcție de dimensiunea protejării mediului. În sens tare, cel promovat de Aldo Leopold, mediul înconjurător și oamenii alcătuiesc împreună o comunitate biotică, omul este parte integrantă a naturii, iar natura trebuie protejată pentru că reprezintă o valoare în sine. Apărăm natura pentru că o respectăm și o iubim, pentru ceea ce reprezintă prin ea însăși, iar nu pentru a obține propria bunăstare. Așadar, deși în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dreptul de a utiliza și de a dispune de obiectul proprietății sale? Noțiunea de patrimoniu comun al umanității a fost introdusă tocmai pentru a reglementa o asemenea situație. Ecologiștii au mers și mai departe și au propus noțiunea de comunitate biotică și au cerut respectarea integrității acestora. 3.3. Etica mediului și globalizarea Trebuie să acceptăm etica mediului ca o etică globală deoarece tendința actuală la scară planetară este globalizarea, iar problemele de mediu, prin specificul lor, au un caracter global
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1977, (conține eseul "The Land Ethic"). Leopold Aldo, "Some Fundamentals of Conservation in the Southwest", în Environmental Ethics, 1, 1979, pp. 131-141. Leopold, Aldo, "Means and Ends in Wildlife Management", în Environmental Ethics, 12, 1990, pp. 329-332. Leopold, Aldo, "A Biotic View of Land", în Susan Flader, J. Baird Callicott (eds.), The River of the Mother of God and Other Essays by Aldo Leopold, University of Wisconsin Press, Madison, 1991, pp. 266-273. Leopold, Aldo, "Conservation: In Whole or in Part?", în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
of Animals, Doubleday, New York, 1997. 186 Fără a intra în detalii biografice, menționez doar că studiul "The Land Ethic", finalizat de Aldo Leopold în iulie 1947, conține idei și fragmente din alte trei studii, "The Conservation Ethic", din 1933, "A Biotic View of Land", din 1939, și "The Ecological Conscience", din iunie 1947. Biograful lui Leopold, Curt Meine lămurește toate aceste aspecte în studiul "Building The Land Ethic", publicat în J. Baird Callicott (ed.), Companion to A Sand County Almanac, University
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dinamice care îl vor orienta spre dezechilibru, cu efecte negative în întreaga structură sau unitate spațială. Geosistemul este un suprasistem deschis care are o desfășurare spațială și o existență desfășurată de-a lungul timpului. Este alcătuit din sistemul abiotic, sistemul biotic și sistemul social-economic. Sistemele naturale (abiotic și biotic) sunt alcătuite din componente aparținând Pământului, viețuitoarelor (organisme vegetale și animale) și raporturilor tuturor acestora cu Cosmosul. Unele componente ale sistemului abiotic au un caracter primar: substratul geologic, aerul, apa, fluxurile de
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
efecte negative în întreaga structură sau unitate spațială. Geosistemul este un suprasistem deschis care are o desfășurare spațială și o existență desfășurată de-a lungul timpului. Este alcătuit din sistemul abiotic, sistemul biotic și sistemul social-economic. Sistemele naturale (abiotic și biotic) sunt alcătuite din componente aparținând Pământului, viețuitoarelor (organisme vegetale și animale) și raporturilor tuturor acestora cu Cosmosul. Unele componente ale sistemului abiotic au un caracter primar: substratul geologic, aerul, apa, fluxurile de energie cosmică și terestră. Altele sunt derivate: relieful
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
un caracter primar: substratul geologic, aerul, apa, fluxurile de energie cosmică și terestră. Altele sunt derivate: relieful și solul. Ele constituie suportul material și energetic capabil să genereze și să susțină alte componente din suprasistem, fie parțial abiotice (solul), fie biotice (comunitățile vii), fie biosociale (omul și societatea umană). Aparent aflate în rezerve infinite, aceste componente primare prezintă totuși secvențe cu caracter finit, fiind uneori neregenerabile sau foarte vulnerabile față de intervenții antropice neraționale. Utilizarea lor ca resurse utile implică o gospodărire
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
fie biosociale (omul și societatea umană). Aparent aflate în rezerve infinite, aceste componente primare prezintă totuși secvențe cu caracter finit, fiind uneori neregenerabile sau foarte vulnerabile față de intervenții antropice neraționale. Utilizarea lor ca resurse utile implică o gospodărire judicioasă. Componentele biotice reprezintă, atât la nivel individual, cât și la nivelul comunităților vegetale și animale, rezultante ale evoluției de ansamblu a sistemelor naturale. Ele s-au format printr-un lung șir de adaptări la diversitatea spațială a sistemului abiotic, au dobândit o
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
Având calitatea de suprasistem, geosistemul este alcătuit din structuri interactive subordonate, fiecare constituită dintr-o multitudine de elemente participante, între care are loc un transfer de materie, energie și informație, pe baza resurselor existente. Originea acestui transfer este variată : abiotică, biotică și social-economică. De asemenea, există în geosistem căi specifice de-a lungul cărora transferul respectiv se desfășoară sub impulsul unor centre de decizie, în intervale de timp specifice, corespunzătoare rezervelor de timp existente. Analiza geosistemului presupune cunoașterea structurii (alcătuirii) lui
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
geologic. Privit la scară cronologică, substratul geologic este cea mai veche dintre componentele terestre. El constituie matricea formării reliefului, suportul acumulării apei și a contribuit, prin dinamica sa proprie, la formarea și evoluția atmosferei. Concomitent, este suportul principal al componentelor biotice și al sistemului social-economic. Pentru geosistem este deosebit de importantă, în primul rând, litosfera, partea superioară a substratului geologic. Procesele care au loc în litosferă contribuie la modificarea în general lentă, continuă, a aspectului reliefului planetar ca și la formarea unor
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
resursele menționate. Pentru dinamica geosistemului, în ansamblul său, sunt importante și unele procese care își au originea în partea profundă a litosferei, așa cum sunt magmatismul și seismicitatea. Acestea pot modifica atât structura scoarței terestre, cât și aspectul reliefului, climatul, învelișul biotic ș.a. c) Aerul (atmosfera). Învelișul de aer este o componentă esențială, alături de apă, pentru apariția și evoluția vieții pe Terra, apa contribuind, la rândul ei, la definitivarea actualei compoziții chimice a atmosferei. Dacă în ceea ce privește compoziția sa chimică, atmosfera nu a
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
modifica relieful preexistent, creînd forme noi. f) Solul. Ca și relieful, solul este o componentă derivată în sistemul abiotic, dar geneza sa completă nu se poate realiza decât prin coparticiparea unor componente abiotice (scoarță de alterare, apă, aer, relief) și biotice (diferite forme de viață ca și resturi organice). În felul acesta, ca poziție în geosistem el este concomitent o componentă de tranziție între cele două sisteme naturale. Variabilitatea spațială a complexului de factori pedogenetici conferă o mare diversitate solurilor geosistemului
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
suprasolicitare sau chiar de degradare. Aparent regenerabile, resursele de sol au în realitate nevoie de intervale de timp îndelungate pentru redobândirea unor calități naturale. Procesul acesta impune însă un ritm foarte lent, caracteristic dinamicii componentelor naturale ale geosistemului. B.Sistemul biotic Elementele biotice sunt printre cele mai noi în geosistem și cărora viața le conferă caracteristici total diferite. Ele au, față de componentele abiotice, o existență condusă de legi specifice substanței vii, care se prezintă într-o imensă varietate sistematică de forme
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]