492 matches
-
iei, care au r? sp�ndit cuno? țin? e despre Rom�nia ? i au cultivat prietenia fă?? de această �n lumea �ntreag?. Pentru Iorga, �n? elegerea Bizan? ului era indispensabil? pentru �n? elegerea istoriei rom�nilor. Cele trei volume ale Istoriei vie? îi bizantine (Bucure? ți, 1934) ? i traducerea �n limba francez? a acesteia, Histoire de la vie Byzantine (Bucure? ți, 1934) constituie una dintre cele mai reu? ițe sinteze istorice ale lui Iorga. Dup? p? rerea lui, Bizan? ul era o sintez? dubl? a Occidentului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
contact constant cu credința "răsăriteană", devenită "ortodoxă", difuzată de imperiul bizantin prin dogmă, dar și prin ideologia basileică. Fără îndoială, exista o tradiție religioasă, așa cum amintește și Brezeanu în același loc (susținută de mărturiile arheologice, de hărțile diocezelor, de documente bizantine clericale sau ale cancelariei imperiale etc.), răspândită și dominantă în teritoriul de la nord de Dunăre, fără să fi fost însă constituite aici și centre ecclesiastice ierarhic superioare. Contextul politic provoacă în secolul XIV și desăvârșirea instituțională a spiritualității religioase a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de vedere economic și politic, fusese totuși investit cu un prestigiu intelectual și cultural, afirmat cu prilejul tuturor contactelor pe care românii le avuseseră cu el în trecut și care a continuat să-și exercite autoritatea asupra lor. Respectarea tradiției bizantine ca formă ideală de guvernare a devenit un mit, un model politic. (Pippidi 22) Țările Române, deși au preluat, arhetipal și mitic, religios și ideologic, în principal dinspre vechea civilizație imperială, imagini, simboluri, forme instituționale, coduri și structuri ritualice, au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
venite dinspre alți migratori, amenință din direcția centrelor europene puternice și a statelor cu o mare tradiție politică, cu aparat militar puternic și cu instituții religioase mult mai persuasive. Cu toate că Țările Române nu mai puteau reprezenta pentru centrul de putere bizantină nimic mai mult decât un îndepărtat corp politic afiliat, ele se mobilizează în baza unui argument dat de credința creștină comună (ortodoxă) și fac recurs la o tradiție până atunci neutilizată politic. Ceea ce se desprinde din mozaicul istoriei medievale locale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unele sunt epuizate sau au fost dizlocate de altele noi. Totuși, în cazul românesc, în planul imaginarului puterii, această desprindere rămâne tributară unei gândiri de tip medieval, cu toate transformările de tip umanist și cu toate influențele culturale, fie târzii bizantine (prin isihasmul palamit și prin renașterea paleologă), fie venite dinspre Europa centrală (catolice sau reformate), în mai multe etape istorice. Există în mod evident, atât în opțiunile politice fundamentale (întemeierea statelor românești), cât și în imaginile identitare, colective sau individuale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
București: Teora, 1997. [1939] Kantorowitz, Ernst H. I due corpi del Re. L'idea di regalità nella teologia politica medievale. Torino: Einaudi, 1989. [1927] Kazhdan, Alexander P. Bisantio e la sua civiltà. Roma: Laterza, 1995. [1968] ---, Silvia Ronchey. L'aristocrazia bizantina dal principio dell'XI alla fine del XII secolo. Palermo: Sellerio, 1997. Lacan, Jacques. Le séminaire. "Les écrits techniques de Freud". Livre I (1973). "Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalise". Livre XI (1975). Lanza, D. și O. Longo (coord.). Il
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Donne, angeli e demoni nel Medioevo greco. Torino: Paravia Scriptorum, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Mandelbaum, Maurice. The Anatomy of Historical Knowledge. Baltimore: John Hopkins UP, 1979. [1938] Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Bari: Laterza, 1998. [1980] Manolescu, Anca. Locul călătorului. Simbolistica spațiului în răsăritul creștin. București: Paideia, 2002. Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. Vol. I. București: Minerva, 1990. Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Patristică și umanism. București: Meridiane, 1996. [1976] Martin, Hervé. Mentalités médiévales (XIè-XVè siècle). Paris: PUF, 1998 ---. Mentalités médiévales II. Représentations collectives du XIè-XVè siècle Paris: PUF, 2001. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Bizantină, 2003. [1981] Mazilu, Dan Horia. Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți. București: Minerva, 1981. ---. Literatura română în epoca Renașterii. București: Minerva, 1984. ---. Proza oratorică în literatura română veche. București: Minerva, 1987, 2 vol. ---. Voievodul dincolo de sala tronului. Iași: Polirom, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fără de moarte. Viața și legenda lui Constantin Paleologul, utimul împărat al romanilor. Iași: Polirom, 2003. Nicolescu, Corina. Moștenirea artei bizantine în România. București: Meridiane, 1971. Obolensky, Dimitri. Un commonwelth medieval: Bizanțul. București: Corint, 2002. [1971] Ostrogorsky, Georg. Storia dell'imperio bizantino. Torino: Einaudi, 1993. [1963] Ofrim, Alexandru. Cheia și psaltirea. Imaginarul cărții în cultura tradițională românească. Brașov: Paralela 45, 2001. Panaitescu, P.P. Contribuții la istoria culturii românești. București: Minerva, 1971. ---. Mircea cel Bătrân. București: Corint, 2000. [1944] Panofsky, Erwin. Renaștere și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Seuil, 1983-1985. 3 vol. ---. Soi-même comme un autre. Paris: Seuil, 1990. ---. Memoria, istoria, uitarea. Timișoara: Amarcord, 2001. [2000] Roux, Jean-Paul. Regele. Mituri și simboluri. București: Meridiane, 1998. [1995] Runciman, Steven. The Last Byzantine Renaissance. Cambridge: Cambridge UP, 1970. ---. La teocrazia bizantina. Firenze: Sansoni, 1988. [1977] ---. Le schisme d'Orient. La papauté et les Églises d'Orient XIe et XIIe siècles. Paris: Les Belles Lettres, 2005. [1955] Sabados, Maria Ileana. Catedrala Episcopiei Romanului. Vasului: Episcopia Romanului și Hușilor, 1990. Sartre, Jean-Paul. L
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a două colinde - primul în eolian pe mi, iar al doilea în cromaticul 2 pe mi. Dacă în Antichitate intonațiile erau de mare simplitate, în Evul Mediu, muzica modal-religioasă (atât cea bizantină cât și cea gregoriană), va cunoaște influențele muzicii orientale, cu o intervalică mai bogată, mai liberă. În exemplul extras din tratatul lui Victor Giuleanu - op. cit., pagina 212, observăm un cantus planus conceput pe o hexacordie de tip major, pe fa
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul pământului”, în timp ce ideea romană și cea bizantină, selectate prin afinitate, i-au determinat și precizat caracterele. Expresie a „sufletului colectiv”, definit prin sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
unele pe lângă moschei și toate cu biblioteci și cadre de grade și specializări diferite APOGEUL MEDICINII ARABE în prima perioadă a medicinii arabe (750 - 900), pe fondul vechilor tradiții ale triburilor islamice migratoare se adaugă prioritar influențe grecești și romano - bizantine prin Nestorieni și înțelepți atenieni în exil. Cum pacienții erau spitalizați pe sexe, personalul auxiliar era format din bărbați și femei. De asemenea spitalele aveau secții pe categorii de boli. O atenție deosebită se acordă managementului. Administrația spitalului avea în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
tehnicile decorativiste ale lui Gustave Moreau și Puvis de Chavanes, ambii considerați precursori ai simbolismului. "La această întrebare vom răspunde fără teamă cu o dezmințire că prima sarcină a artei românești va fi să se inspire din arta populară byzandi (bizantină, n.a.) existentă. Vechile școli de zougraves au lăsat pe pereții des bissériques (bisericilor, n.a.) fresce de un stil și de o originalitate admirabile, unde bizantinismul apare temperat de o naivitate și de o rusticitate fermecătoare. Era suficient pentru pictorii noștri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui lipsite de funcționalitate"205. La Expoziția personală din 1921, pictorul expune un alt tablou, Sfântul Gheorghe, semn că preocupările pentru arta bizantină nu au încetat cu cele două sculpturi. Se poate observa influența picturii renascentiste, dar și a celei bizantine, Sfântul călare pe cal străpungând balaurul închide aproape un medalion, reptila cuprinzând în acolada corpului ei pe Sfânt cu cal cu tot. Sfântul seamănă cu un cavaler cruciat, inclusiv după crucea pe care o poartă pe scut. O bună parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stiluri, fapt care conduce la o nouă definiție decorativă în arta sa, așa cum remarcă și Serafina Bruckner: Într-adevăr, încă din epoca țigăncilor și a contemplativilor, întâlnim figuri realizate dintr-un amestec de elemente ale artei hinduso-egiptene și a celei bizantine, cu evocări ale picturii alexandrine. Sub influența acestei picturi, ea ajunge la stilizarea draperiilor cu pliuri lungi, încadrate de linii luminoase, făcând eforturi pentru a realiza o armonie ce pare să sfideze anumite teorii estetice"462. Povestea se construiește în interiorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]