587 matches
-
care te cuprinde citindu-mă. Poeziile în schimb sunt foarte scurte, versurile la fel, multe rime interioare sau abundența metaforelor. Majoritatea tipic germane. La fel însă și în germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în urmă, neevoluată! Visele tale sunt în română sau în germană? Cine știe cum funcționează subconștientul unui trilingv nativ, știe că acela nu visează în cuvinte sau fraze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De la "aminul" negării, un nu care se voia radical în Lauda somnului, poetul din Lancrăm va sui către un da nietzschean al celebrării frumuseții firii și al tărâmului natal, al vieții în diversele ei hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând poetic universul și ziua umană un izvor nesecat al emoției intelectuale: "Lumea e albastră haină,/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Cluj și secretar de redacție al revistei Saeculum. Printre cei cărora Blaga le solicită colaborarea la periodicul pe care îl fondase se număra și Grigore Popa (1910-1994), asistent al lui D.D. Roșca. Acesta era un vechi apologet al filozofiei blagiene, dar recent publicatele texte ale lui Nae Ionescu i-au stârnit o vie admirație pentru profesorul dispărut. Prin urmare, în primele numere, pe lângă un articol despre existențialism, el a oferit spre publicare două recenzii entuziaste la ediția cursurilor naeionesciene. Blaga
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cât fusese solicitată în toți anii în care a muncit singur, timp în care a avut-o doar pe Frusina lângă el și a întâmpinat atâtea emoții și evenimente. Neuitarea sufletului „Veșnicia s-a născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cheme la o ședință de noapte, iar interjecțiile care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
universal” vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări, convingeri, sentimente, toate demonstrând asumarea plenară a dublei lui condiții, de om și de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă, are afinități reale. Pătrunzându-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea acțiunii eului blagian asupra corolei de minuni a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic - o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) -, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uităm, totuși, că acesta a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din volumul În pregătire Infernul discutabil. Mă Întreb cum de nu s-a observat până acum cât de blagian este acest ardelean tăcut? Când, a doua zi, În fața catedrei de literatură, le-am spus asta celor doi critici oficiali, au acceptat observația mea recunoscând absența intuiției. (duminică) Nici o bucurie nu egalează acea stare de euforie pe care o simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Alecsandri. Nu se ține cont de metoda expresionistă, care impune violent un eu particular: eul expresionist. Acest discurs este abstract și rece, fiind produsul unei retorici. Poeții neoexpresioniști tineri au intuit acest paradox și Încearcă să rescrie temele și motivele blagiene prin reancorarea lor În real; demetafizicizarea acestui gen de discurs prin inventarea altor metafizici mai puțin abstracte, iată demersul lor. (vineri) Nu plec În vacanță, mă pun În carantină la Biblioteca Academiei pentru o lună; citesc de la ora nouă dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii anabase, / când, răsucind-o, îmi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
recomandare a lui Victor Felea, iar editorial cu volumul Nisipuri cu pelerini, apărut în 1991. Mai e prezent în „Steaua”, „Echinox”, „Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât își pierd aproape funcția plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se întrevăd amprente ale misticismului blagian. Întâlnirea cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Blandiana, al cărei har a fost unanim recunoscut, rafinată, subtilă și sensibilă, în interiorul neomodernismului, a avut un rol esențial în relația acestuia cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special, cu poezia lui Blaga. Afinitățile stilistice cu creația blagiană, nu puține, au fost realizate de Alina-Iuliana Popescu, în textul ei. Multiplele aspecte de investigație sunt țesute cu atenție în complexul interpretativ, astfel încât să nu se distrugă coerența demersului. Acesta presupune un punct de vedere unitar, care, desigur, invită la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
surprinzătoare, șocante, metaforice, aproape violente, așa cum se întâmplă, în cazul celor doi congeneri, mai sus amintiți 72, ci unul de conținut, care se referă la surse de inspirație, teme și motive 73, regăsibile într-un comun "vitalism exuberant, de sorginte blagiană, dar și orfică, prin care eul liric aspiră la integrarea în fluxul elementelor, căutând rădăcinile cosmice ale propriei ființe și aducând în spațiul dens al poemului un senzualism extrem de elocvent".74 Dincolo de acestea, există "sentimentul grav al trecerii timpului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor"116. Totuși, deși "în Călcâiul vulnerabil, se găsește atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului), abia cu A treia taină avem, în 1969, volumul cu adevărat caracteristic al poetei. Discursul a devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau toți la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un alt poem, similar acestuia, ploile fiind oamenii aceia, tineri și exuberanți în suflet. "Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii, ploaia?", pare să se afle pe aceeași linie semiotică, iar voioșia, dorința jocului este încărcată cu expresionismul blagian din Vreau să joc, iar "iubirea nemărginită pentru oameni și lume, dăruirea totală a eului liric, în acest volum, sunt afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o a doua temă a acestui volum: "Din totul e fluid în jur. Eu caut/ Și-s obosit de moarte și de mers,/ Silit să port rigid în mine punctul/ de sprijin pentru univers". (Întoarcere). Interesant este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunet ușor." (Din apă ieșeau trupuri albe de plopi). Reîntoarcerea în trecut cu ajutorul apei de data aceasta, care funcționează tot precum oglinda, reflectând, deci, reconstruind realități în sens invers sau retroproiectiv, se realizează și în acest poem scris în notă blagiană. Originalitatea transpare, însă, din modul în care autoarea reconstruiește trecutul privit ca formă individuală a tradiției universale din prisma prezentului. Promovând ludicul prin intermediul versurilor scurte ("Luna turna pe luciul ei/ Ulei".), care întrerup brusc idilicul ("Apa era fără sfârșit rotundă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rotundă") cu accente nocturne ("Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave".), pentru crearea unei atmosfere de joc, de voie-bună, specifice celei din Întâmplări din grădina mea. În aceeași notă sunt și poemele cu primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului)74. Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de pe care căzură,/ Că totul va mai putea să învie?/" (Psalm) Presupusul dialog cu divinitatea este, de fapt, o tăcere reflexivă, vocea interioară, devenită și ea mută, fiind supusă, în permanență, degradării trecerii timpului. Din nou, cu ascendență în lirica blagiană 87, a cărei influență este "statornică"88, poezia Anei Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întretaie, într-o permanentă comuniune a cuplului erotic. Regăsirea se realizează absolut, în celălalt, adică în sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]