1,034 matches
-
subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul „ispitelor ușoare și blajine”: „Mi-e dor de Tine și iubesc femei / mi-e dor de Tine și-mi fac pod și casă; Ție îți spun cuvinte, câștig prieteni mulți, / și case și păduri și ploi și celelalte, // și cresc spre Tine până când mi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
accente patetice, datorită dozelor de durere administrate ritualic. Sortit spațiului recluzionar, poetul vrea să evadeze în alte teritorii, „spre nefericitul nicăieri”, unde sentimentul să primeze asupra rațiunii. Povestirile despre sine conțin definiții ale poeziei și aforisme metaforice, enunțate cu îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
constatăm că cele prezentate respectă liniile generale ale legendelor de pe Dealul Cătălina (Cotnari) sau din pădurea Tulburea (Blăgeș ti, jud. Bacău).Din afirmațiile localnicilor, completate cu literatura escatologică creștină, se constată că în ciclul sărbătorilor pascale se înscrie și "Pastele Blajinilor" sau "al morților", ce se celebrează la o săptămână după Paștele ortodox. Primul se celebrează în scopul redobândirii condiției umane de către spiritele benefice ale morților"blajinii" . Revenirea lor este temporară și simbolică, ei reîntorcându-se pe tărâmul celălalt, dincolo de "Apa
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
literatura escatologică creștină, se constată că în ciclul sărbătorilor pascale se înscrie și "Pastele Blajinilor" sau "al morților", ce se celebrează la o săptămână după Paștele ortodox. Primul se celebrează în scopul redobândirii condiției umane de către spiritele benefice ale morților"blajinii" . Revenirea lor este temporară și simbolică, ei reîntorcându-se pe tărâmul celălalt, dincolo de "Apa Sâmbetei". Întrucât au luat parte la facerea lumii, ei sunt stâlpi de sprijin ai pământului, percepuți de localnici ca niște oameni înțelepți, iertători și paș nici
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
temporară și simbolică, ei reîntorcându-se pe tărâmul celălalt, dincolo de "Apa Sâmbetei". Întrucât au luat parte la facerea lumii, ei sunt stâlpi de sprijin ai pământului, percepuți de localnici ca niște oameni înțelepți, iertători și paș nici. Acești rohmani sau blajini se aseamănă cu oamenii buni menționați de Alexandru Macedon în India, sub numele de nagomudri și de greci, sub numele de gymnosofiști (yogini). Prin aceste practici, prin care localnicii își dovedesc bunătatea sufletului dăruind o serie de produse (ouă roșii
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Universității "Al.I.Cuza", Iași 69.Kernbach, V. (1989) Dicționar de mitologie generală, Ed. Ș tiințifică și Enciclopedică, București. 70.Lahovari, G.I. (1898-1902) Marele dicționar geografic al României, vol. I IV, Soc. Geogr. Rom., București. 71.Lorionescu, S. (1990)Paștele blajinilor, articol în cotidianul "Adevărul" din 22 aprilie, București. 72.Lupei, N. (1979)Dinamica terestră, Ed. Albatros, București. 73.Macarovici, N., Jeanrenaud, P. (1959) Revue generale du neogene de la platforme de la Moldavie, An. Univ. "Al. I. Cuza", tom V, Iași. 74
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
redeschid, observ că apa golfulețului este din nou albastră, semn că timpul purifică pămîntul și sufletul. Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rugat, somat să mă duc la Gioni și Raluca, doi prieteni în adevăratul sens al cuvîntului. Gioni era primar într-un tîrg moldav și Raluca era soție de primar. Erau foarte plăcuți la vorbă și chiar fizic nu arătau rău. Blajini, buni la suflet și primitori cum numai în Moldova sînt unii. Domnule primar, ce bucurie ne faci... Raluca, a venit dom' primar la noi, țipă Gioni la nevastă. Se deschid ușile și inimile, sînt tratat ca un oaspete drag și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la inelul de la ușă ca să ceară ajutor. L-au găsit a doua zi. Amănuntele nu îmi par deloc vîndute ca pentru turiștii ignoranți din America. Și totuși, de ce sînt atît de dispus să cred tot ce-mi spune acest primar blajin și simpatic? Să fie acel inel din bronz stîngaci făcut și ros de vreme? Nu știu ce-mi creează o stare sau, mai bine zis, o dorință nebună de a vedea cum a fost pe acolo trecutul. O stranie predispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
devreme. Pe vremea aceea, adică de înainte de '89, un boxer, chiar mare campion, nu se scălda în bani. Era un amărăștean ca toți ceilalți. Totuși, aveau unele bucurii legate de deplasările în străinătate. Vasilică, de felul lui un om tare blajin, se dezlănțuia în ring ca o fiară și, după ce bătea gongul de final, redevenea acel băiat foarte cumsecade. Antrenorul lui a venit bucuros spre el și l-a anunțat: Vasile, mergem la campionatul din Cuba. Acolo o să vezi boxeri, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mustață deasă. Vorbind pe sub ea, ai impresia că fiecare cuvânt al său conține ceva misterios, ceva definitiv. Nici privirea nu i-o puteam interpreta. Pare a se pregăti să ocărască înțelegător pe cineva. Privirea conține ceva aspru și deopotrivă ceva blajin. Un singur lucru puteam spune cu certitudine despre Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
regizat două filme cu privire la recuperarea copiilor handicapați din spitalul neuropsihomotor din Siret. Am muncit atât cât mi-au îngăduit puterile și m-a lăsat priceperea, iar în prezent nu sunt decât ceea ce am învățat să fiu, respectând cu sfințenie vorbele blajine ale părinților mei: Unde vei pleca și vei fi întotdeauna în viața ta să faci numai bine. Imaginea înaintașilor din școala clujeană, reprezintă pentru mine un izvor nesecat de cunoaștere, un îndemn pentru atingerea celor mai înalte culmi ale civilizației
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
tehnică populară, din mici fragmente de coajă de ou vopsit, de Paști. Un mic și fermecător mozaic primitiv. Are sfințenie, duh, poveste. Este imaginea de unde a plecat un mort și unde este așteptată întoarcerea lui. Un obicei, ritual, de Pastele Blajinilor. În așteptarea sufletului i se pune alături o floare de ROZA CANINA. Eu cred că dacă există rai, nu poate fi rai fără roza canina. Am această părere pentru că lângă o tufă de roza canina am văzut, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi.“ Să adăugăm înnegurările, notele dra matice infiltrate acestei poezii care nu este invariabil jubilatoare: Ce scurtă omenească trecere câtă gheață la cei doi poli vor veni să îmi secere ritmii blajini și domoli. Trăsăturile poeziei, remarcate de critică, le regăseam și în comportamentul omului, într adevăr delicat, sfielnic. În anii când a fost redactorul-șef al Gazetei literare (între 1962 și 1967), i-am cunoscut desăvârșita civilitate și grija de-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
simpatia pe care o nutrea încă de mult pentru strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953 Încă o pagină din trecutul glorios al lui M.: un trecut cu nasul cârn și cu vorbirea blajină. Un om așezat și necăjit, nemaipăstrând nimic din farmecul pe care, probabil, îl avea acum opt ani. Ai trece pe lângă el cum ai trece pe lângă toți ceilalți, fără măcar a-l lua în seamă... Doar într-un târziu, simțindu-se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau lapte fierbinte cu franzelă albă pentru lumea mai calică, grăbită la treabă. și când vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nă ra vuri din mahalaua noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din colț turna, galantonește, untdelemn gre cesc, sare și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o limbă universală: esperanto. Iubea, pe lângă asta, pomicultura, albinăritul, violon celul, silindu-se să Învețe și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Să lăudăm pe Dumnezeu În veci. Fr. Martin Mihoc (Viața, almanah 1940, p. 100-101) Ruga La tine ocrotire, Și milă căutăm Și-n viața noastră tristă La tine alergăm, Marie! Privirea ta de mamă Coboar-o peste noi Iar mâna ta blajină Ne scoată din nevoi, Marie! Pe tine, o, Fecioară, Voim să te iubim Și-n calea vieții noastre Ca fii să te cinstim, Marie! La moarte, o, Stăpână, Ne scapă de cel rău Și pentru veșnicie Ne du la Dumnezeu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea, și Carpații, și Cerul, și pe Iisus Mântuitorul ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o minune dumnezeiască! se repede Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel mai apropiat tovarăș al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spre locul unde s-a mistuit Spiritul domnesc. Parcă intrase în zidul bisericii...Din crâmpeiul de tablou votiv rămas pe peretele de piatră la care mă uitam - luminat de o rază de soare venită nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut această biserică...M-am oprit la spusele lui Paul de Alep, care în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]