833 matches
-
int ernațională benefici ază de fluxuri de capital și investiții mai mar i ș i mai ieftine și, până la urmă, de cr eștere mai mare și mai susținută decât acele guverne care adoptă decizii greșite pe piața financiară. Multe guverne blamează globalizarea pentru rapi da pierdere a suveranității naționale, întrucât ele își dau seama că statele și guvernele își diminuează puterea și autoritatea în fața creșterii nestăvilite și a influenței piețelor financiare și a corporațiilor multinaț ion ale. În ceea ce privește acest aspect al
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
adesea identificată cu "tradiționalismul" negativ. Așa că "în planul sociologic și filosofic sau mai bine în cel socio-politic-economic și filosofic, tradiționalismul s-a distins ca o orientare hotărât potrivnică oricăror acte evolutive, optând decis pentru menținerea structurilor existente, condamnând efortul industrial, blamând democratismul de tip parlamentar și extaziind iraționalismul". (13 b, pp. 26-27) Publicațiile cu scriitorii-suporteri și publicul cititor au fost și ele privite în raport cu tradiționaliștii cam așa: de orientare tradiționalistă fermă, de formulă anticonservatoare și antitradiționale, cu poziții mediane între tradiționalism
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale unor oameni bine intenționați și capabili, ajungem acum la apogeu", concluzionează Churchill. Faptul că am ajuns cu toți la un asemenea impas îi face pe cei responsabili, oricât erau de onorabile motivările lor, să fie demni de a fi blamați în fața instanței. Uitați-vă înapoi și vedeți ce am acceptat sau la ce am renunțat succesiv" [6, p. 146]. Churchill constată cum s-au agravat lucrurile în perioada concesiilor permanente făcute Germaniei: "Azi avem în față o armată germană mai
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
subl.ns.), care au fost convocați la ședințe, au răspuns, și-au luat angajamente fără a și le respecta (subl.ns.) și a da încurajarea tineretului școlăresc, care suferă o rea influență (subl.ns.) din partea acestora. În unele ocazii profesorii blamează și ironizează în clasă în fața elevilor pe unii elevi care greșesc, spunându-le, de exemplu, <<acesta este tânăr progresist>>(subl.ns.)”. Tindem să credem că C. Russu habar nu avea pe atunci că cele scrise de el în această adresă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și să se generalizeze, afectând în timp încrederea electoratului în clasa politică. Deși există numeroase teorii realiste asupra comportamentului politic, ce privesc politica drept un mediu în care morala nu are ce cauta (Nietzsche, Weber, Schmitt), astfel de comportamente rămân blamate de societate. Dimensiunea morală a omului este una care, chiar dacă are perioade de eclipsă, este inerentă acestuia și nu poate dispărea definitiv (Iliescu 2007, 158), iar conduita diferiților actori politici va fi judecată și etichetată de către electorat și în funcție de această
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care a citat aproape exclusiv injuriile la adresa părintelui Daniel, abia amintind de cei care îi luau apărarea, deși momentul la care face referire articolul, era unul în care erau prezenți mai mulți apărători ai lui Corogeanu decât cei care îl blamau. "Criminalilor! Moarte pentru moarte li se strigă, în timp ce o voce se aude stingher "Doamne, ajută părintele!" și tot în același articol "Sataniștilor! L-ați adus pe satana la Vaslui!""140. Consider că, în cazul tipului de discurs analizat în prezentul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
specialiști în sociologie, s-a subliniat în mod repetat că mass-media excelează în a aduce în atenția publicului mai ales manifestările sociale negative, prin care publicul este "învățat" că aspectul negativ al societății tinde să devină normă; Biserica a fost blamată de către o parte dintre reprezentanții mass-media pentru lipsa de strategie în gestionarea crizelor de imagine, riscând să decadă în mentalul colectiv sub cota de încredere a instituțiilor profane. Este necesar, așadar, ca mass-media să își formeze jurnaliști în domeniul teologic
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
integritatea persoanei, ducând chiar la decăderea ei; r. 23 : „ajunge drăguș la căuș” într un anume moment, oricine ajunge la nevoie; oricând se poate întâmpla ca lipsurile să intre în casa omului, silindu-l la acțiuni pe care anterior le blama; URSUL PÂCÂLIT DE VULPE p. 66, r. 19 20 : „ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoi!” afecțiunea pentru o persoană dragă poate fi arătată și prin atenții materiale; având alternativa unui câștig, omul alege partea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de abile ar fi, nu ar putea forma un întreg. (Viollet-le-Duc 1835: 420 421) Este limpede că unitatea compozițională a povestirii servește drept referință și unitate de măsură pentru comentatori atunci când evaluează descrierea. În afară de poezia descriptivă, descriptivul, în general, este blamat, iar Paul Valéry poate, în "Autour de Corot", să formuleze această sentință fără apel: "Orice descriere se reduce la enumerarea părților sau înfățișărilor unui lucru văzut, iar acest inventar poate fi întocmit într-o ordine oarecare, dând impresia unei alcătuiri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
interesele particulare într-un schimb mutual benefic. Din această perspectivă ei au șanse egale. Același lucru se întâmplă și pe piața școlară: școala își limitează responsabilitatea asupra învingătorilor și învinșilor dând sentimentul că în această competiție învinșii nu se pot blama decât pe ei înșiși. Diferențele obiective de rasă, sex, venit, localitate și dezavantajele posibile ("care pot fi ameliorate prin exerciții individuale de prudență"), sunt scoase de pe lista de responsabilități a instituțiilor democratic-reprezentative. Ele nu sunt interesante pentru stat. Aceste rezultate
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
didactice adevărata învățare este doar cea consfințită de școală și întrucât activitatea școlară este o activitate specializată, ea trebuie desfășurată de specialiști. Alt factor care pare să interfereze cu procesul interactiv părinte profesor, este obiceiul acestora din urmă de a blama părinții și mediul familial pentru lipsa de succes a copilului. Se afirmă adesea că părinții pot crea un risc foarte mare prin educația lor: dacă părintele eșuează, copiii vor reacționa într-un mod similar. Politic vorbind, ideea implicării părinților în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
capital" și scopul modernizării! Nebunie din care încă nu reușim să ieșim, cu această clasă politică produsă în mare parte în laboratoarele peceristo-securiste! Dorin Popa: Ții minte când, în anii '70, idealizam cu patos tocmai perioada pe care acum o blamezi INTERBELICUL? Apoi, în anii '90, în perioada recuperărilor, editurile publicau preponderent autori interbelici! În anii '90, toți studenții citeau cu precădere Cioran și literatură memorialistică, iar Petre Țuțea avea un succes de invidiat. Liviu Antonesei: Eu nu blamez interbelicul, care
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acum o blamezi INTERBELICUL? Apoi, în anii '90, în perioada recuperărilor, editurile publicau preponderent autori interbelici! În anii '90, toți studenții citeau cu precădere Cioran și literatură memorialistică, iar Petre Țuțea avea un succes de invidiat. Liviu Antonesei: Eu nu blamez interbelicul, care a avut și împlinirile sale indiscutabile, introduc doar niște bemoli. Cred că până în anii '70, chiar până prin 1985, când a trebuit să citesc cam toată presa acelor vremi pentru niște studii de istorie culturală, am avut tendința de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ocupăm separat 54 și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre servitorii răutăcioși?" "Quod referam comitumque nefas famulosque nocentes?"156 Unora dintre ei le dedică elegii întregi și până și un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
du principat de Tibère"269. Pe lângă faptul că era orator, Cotta Maximus era și epigramist 270. Cât despre ale sale mores, ne-au parvenit judecăți discordante: în timp ce Ovidiu și Iuvenal îl laudă; dimpotrivă, Tacit, Persius și Pliniu cel Bătrân îl blamează 271. Poate în cazul acestor aprecieri contrastante, ar trebui să se facă o disociere între calitățile care aparțin lui Cotta Maximus, prietenul lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus și cele care aparțin unui alt personaj
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exagerează, strigătul său rămăne la fel de obscur pentru suflete, în timp ce pentru fondul cultural și religios al unui Occident desacralizat prin raționalizare, apelul său este tratat cu repulsie și aroganță în stil de inchiziție și de martiraj. Chiar dacă Nietzsche va mai fi blamat, chiar dacă va continua să fie condamnat în numele credinței, chiar dacă aceia care o fac au dreptatea lor, eu continui să rămăn pătruns de glasul care strigă în pustiu “Dumnezeu a murit”, în timp ce nici o “voință de putere” nu mai reușește să se
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
pare minunată. Dumneata te uiți vreodată în oglindă ca să-ți dai seama ce mare asemănare este între cele cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrea să și comande. Câinii te atacă, dacă îți citesc frica în priviri. Nici criticii de artă nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-i găsiți Dv. încununarea unei minuțioase descrieri, atât de realiste, mai bine zis în spiritul inimitabil a lui Nichita Danilov. Dar până atunci mai sunt de rezolvat prezența atotștiutorului Extraterestru și însuși destinul Mașei - supraviețuitoarea unui sistem, unei orânduiri sociale blamată de istorie, inoportună, eșuată și utopică. Ar fi un final de așteptat, o „Înviere”, o evadare din oprimare, ce lasă în urmă jertfe omenești, nu numai a totalitarismului dar și a ignoranței, ce nu poate fi imputată nimănui, ci socotită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
nu au venit nici atunci și nici mai târziu, mitul a rămas. Tineretul deceniilor următoare a îmbrățișat modul de viață american, vestimentația, muzica, filmele, magia unei lumi mai libere și mai bune, cu atât mai mult cu cât ele erau blamate de oficialitate. în anii '70, tineri români pletoși erau tunși de milițieni în plină stradă. Un comerț ilegal frenetic cu discuri de muzică rock era și el în floare. După revoluția din 1989 mitul american s-a accentuat. Primele McDonalds
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în care românii au apărat granița estică a civilizației contra barbariei comuniste roșii ce încerca să răbufnească spre vest. Nimeni nu ne-a mulțumit că timp de douăzeci și cinci de ani am apărat singuri frontiera civilizației occidentale, mai mult, ne-au blamat când nu am mai reușit să o facem. în 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lângă populația băștinașă din Moldova s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. Populația rusească, ucraineană și evreiască
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
se întreabă „Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două trebuiesc plăsmuite în mod meșteșugit de către o anume academie” (IX, 299, 5 ian. 1877). Blamând totodată orientarea puristă latinizantă, el avertizează: „Celor ce vor o purificare absolută a limbei le vom răspunde că acele vorbe pe care vor ei să le alunge sânt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbei române încât trebuie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul. Racine explică, în Prefața la Ifigenia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au obiceiul să-i pună pe actori să recite în solilocvii lucruri pe care trebuia ca spectatorii să le știe pentru înțelegerea fabulei, eu îl blamez și mai mult ca dumneavoastră, iar dacă ar trebui să distribui scenele unei piese de teatru, aș introduce totdeauna pe cineva în povestirile acestea obligatorii și care ar fi interesat ca să-i fie făcute; sau dacă aș introduce un om
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]