1,166 matches
-
castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
români după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar mai erau și multe alte surprize. Într-o plimbare prin oraș, am intrat, la sugestia gazdelor, într-o catedrală din Tallin, o construcție frumoasă și impunătoare, unde erau atârnate pe pereți blazoanele unor mari familii din regiune. Chiar lângă intrare, pe partea stângă, pe perete era un obiect de metal, înalt de circa doi metri blazonul casei Mannerheim. Lucru cu atât mai ciudat pentru noi cu cât Mannerheim era finlandez. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
gazdelor, într-o catedrală din Tallin, o construcție frumoasă și impunătoare, unde erau atârnate pe pereți blazoanele unor mari familii din regiune. Chiar lângă intrare, pe partea stângă, pe perete era un obiect de metal, înalt de circa doi metri blazonul casei Mannerheim. Lucru cu atât mai ciudat pentru noi cu cât Mannerheim era finlandez. Nu cred că era un fapt necunoscut la Moscova, dar moștenirea imperială rusă, preluată și dezvoltată de regimul sovietic, nu se împiedica de asemenea detalii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că era un fapt necunoscut la Moscova, dar moștenirea imperială rusă, preluată și dezvoltată de regimul sovietic, nu se împiedica de asemenea detalii și nu făcea uz de ele decât atunci când o dorea cu adevărat. A avea pe perete, public, blazonul mareșalului Mannerheim, dintr-o țară străină, nu părea a deranja autoritățile unionale sovietice, dar depunerea unei coroane la mormântul acestuia, chiar în țara lui, era transformată într-o atmosferă de tribunal. * * * După evenimentele din decembrie 1989 am devenit ambasador în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că clasa muncitoare e stoarsă de vlagă. Ești supus unei uzuri. Și cârciumile nu sunt de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
creștinii se măcelăreau fără preget. Într-o zi,Rinaldo, conducând un atac asupra unei coloane de păgâni, i-a bătut și împrăștiat până când s-a pomenit înaintea unui cavaler a cărui armură (din întâmplare sau alegere, puțin importă aceasta) purta blazonul lui Roland. Acesta era Darninel, tânărul și viteazul prinț al Zumarei, iar Rinaldo l-a remarcat pentru prăpădul ce-l făcea în juru-i. ‘’ Ei “ , își zise el “ să zmulgem această iarbă primejdioasă până nu ajunge prea mare “. Pe măsură ce Rinaldo înainta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
furia lui. El ajunse astfel să dea ochii cu Darninel și i-a strigat: “ Ascultă tinere, acela care ți-a dat acest scut ți-a făcut un dar primejdios; sunt curios să văd cum ești în stare să aperi acest blazon făcut din roșu și alb. Dacă nu-l vei putea apăra împotriva mea, cum vei ajunge, rogu-te, s-o faci atunci când Roland însuși te va provoca?” Darniel răspunse: “ Vei vedea că știu să apăr blazonul ce port și să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
stare să aperi acest blazon făcut din roșu și alb. Dacă nu-l vei putea apăra împotriva mea, cum vei ajunge, rogu-te, s-o faci atunci când Roland însuși te va provoca?” Darniel răspunse: “ Vei vedea că știu să apăr blazonul ce port și să-l acopăr de glorie.” Cu aceste cuvinte, Darninel se repezi asupra lui Rinaldo. O spaimă de moarte îngheță sufletele sarazinilor cănd l-au văzut pe Rinaldo înaintând spre a-l ataca pe prinț. Prima lovitură a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian? Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul ― culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dragoni din aur. Drumul era deschis de o divizie de gărzi ceremoniale. Sicriul era suspendat în aer pe un imens cadru roșu, în mijlocul căruia se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare, pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
febrilă, ca și cum ar fi intuit că bătălia spre care se îndreptau era ieșită din comun. Fiecare om simțea că pornise pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea Străzii a Șaptea, năvăliră prin porțile orașului, una după alta, invadând capitala cât ai clipi. Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni, așa cum se zvonea despre clanul Shibata, care-și cazase aproximativ zece mii de soldați în Kiyosu. De îndată ce reveni acasă, Hideyoshi se plânse că înăuntru era fum. Ordonând să se deschidă ferestrele, aproape că-și aruncă pe jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poala muntelui, cu toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări de apă. Pe pânza care acoperea puntea uneia dintre nave, flutura în vânt un blazon mare cu iris. Niwa Nagahide stătea pe puntea corăbiei, când, deodată, văzu fum negru înălțându-se de pe un munte din partea de miazănoapte a lacului și strigă la oamenii din jurul său: — E lângă Oiwa sau lângă Shizugatake? — Trebuie să fie Shizugatake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce nu atacați inamicul? Fu adus un cal. Un soldat care ținea frumosul stindard al comandantului, cu blazonul auriu, veni și se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă încercare? Katsuie scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă bună. Și îi dădu lui Sanzo câteva monede ca răsplată. Nu încăpea nici o îndoială că spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]